Moaştele Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ vor fi aduse spre cinstire la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Moaştele Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ vor fi aduse spre cinstire la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului

[2020-08-04]

de Iulian Dumitraşcu

Cu prilejul prăznuirii Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului va fi adusă, de la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, racla care conţine un fragment din moaştele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.
În acest sens, racla cu fragmentul din moaştele Sfântului Cuvios Ioan Iacob va fi depusă spre închinare la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din după-amiaza zilei de marţi, 4 august 2020, până în seara zilei de 5 august 2020.
Programul sfintelor slujbe este următorul:
marţi, 4 august 2020, ora 18:00 – Vecernia cu Litie;
miercuri, 5 august 2020, ora 08:00 – Utrenia; ora 09:30 – Sfânta Liturghie.
Viaţa sfântului şi legătura dintre el şi Catedrala Naţională
Pr. Ion Dragomir, Consilier Patriarhal în cadrul Cabinetului Patriarhal, a prezentat pentru Basilica.ro informaţii cu privire atât la viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob, cât şi la legătura dintre sfânt şi Catedrala Naţională.
Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, cunoscut şi cu apelativul de Hozevitul, s-a născut în anul 1913, în localitatea Crăiniceni, din Botoşani şi a primit la botez numele Ilie.
La câţiva ani de la naşterea sa, în anul 1916, când sfântul avea doar 3 ani, România a intrat în Primul Război Mondial. Atunci, tatăl său, Maxim, a fost înregimentat pe front, iar mama sa, Ecaterina, din cauza sărăciei şi a suferinţelor războiului, s-a îmbolnăvit şi a murit. Copil fiind, sfântul a crescut în suferinţă şi în lipsuri, cunoscând din pruncie durerea de a rămâne mai întâi orfan de mamă, apoi orfan de tată, pentru că tatăl său Maxim a murit pe front.
Rămânând orfan de ambii părinţi, copilul a fost crescut de bunica sa Maria. Însă, după zece ani a decedat şi ea, iar apoi copilul Ilie a fost preluat de un frate de-al tatălui său, care s-a îngrijit să urmeze şcoala gimnazială şi liceul.
În vara anului 1933, tânărul Ilie a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, condusă atunci de viitorul Patriarh al României, Nicodim Munteanu.
În data de 8 aprilie 1936, la Mănăstirea Neamţ, în Postul Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism, primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan. În acelaşi an, tinzând spre viaţa pustnicească şi dorind să ajungă la Sfintele Locuri, unde Domnul Iisus Hristos S-a născut, a pătimit şi a înviat pentru mântuirea noastră, fericitul monah Ioan Iacob a plecat în Ţara Sfântă.
Aici s-a nevoit până la sfârşitul vieţii, timp de 24 de ani, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva – de unde şi apelativul de Hozevitul. A murit în data de 5 august 1960, la vârsta de doar 47 de ani. La 20 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, i-a fost deschis mormântul unde i s-a găsit trupul plin de mireasmă. Acesta a fost aşezat spre cinstire în biserica Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul”.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în data 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul.
De asemenea, Sfântul Ioan Iacob este primul sfânt de neam român înscris în Sinaxarul Sfinţilor Patriarhiei Ierusalimului cu numele de Sfântul Ioan Noul Hozevit. Proclamarea canonizării sale de către Patriarhia Ierusalimului a avut loc în data de 31 ianuarie 2016, la acest eveniment participând şi o delegaţie a Patriarhiei Române.
Cu toate că moaştele întregi ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob au rămas în Ţara Sfântă, la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”, totuşi Sfântul Ioan Iacob are o legătură deosebită cu ţara sa natală, România.
Astfel, la proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Ioan Iacob de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săvârşită la Mănăstirea Neamţ, în data de 5 august 1992, o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului a adus degetul mic al Sfântului Ioan Iacob, care a fost aşezat într-o raclă la noua biserică din incinta Seminarului Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamţ.
Apoi, recent, cu prilejul zilelor sfinţirii Catedralei Naţionale (25-30 noiembrie 2018), Patriarhul Teofil al Ierusalimului, prezent la primul hram săvârşit în Catedrala Naţională (Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei) a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Românei un fragment din moaştele Sfântului Ioan Iacob şi epitrahilul pe care sfântul l-a purtat în timpul vieţii, împreună cu fragmente din moaştele unor mucenici din Hozeva.
Legătura şi prezenţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob în Catedrala Naţională este una profundă.
În primul rând, el este un sfânt român, este „românul sfânt din Ţara Sfântă”, aşa cum l-a numit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În al doilea rând, Paraclisul aflat la subsolul Catedralei Naţionale îl va avea ocrotitor şi pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob, alături de Sfântul Daniil Sihastrul. Acolo va fi aşezată racla cu un fragment din moaştele Sfântului Cuvios Ioan Iacob, precum şi epitrahilul pe care l-a purtat în timpul vieţii.
Un al treilea aspect care-l ataşează pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de Catedrala Naţională este faptul că în piciorul Sfintei Mese a altarului Catedralei, împreună cu numele tuturor eroilor cunoscuţi ai neamului românesc, a fost aşezat şi numele tatălui Sfântului Cuvios Ioan Iacob, care se numea Maxim şi care a murit ca erou în Primul Război Mondial, luptând pentru apărarea şi întregirea ţării.
Aşadar, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ este un sfânt mare făcător de minuni şi rugător fierbinte pentru neamul românesc, precum şi pentru toţi cei care îl cinstesc cu evlavie şi credinţă.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 633, Ultimul acces: 2026-06-13 22:29:24

Timp total: 0.04s...

[]:1