Mic dicţionar al Postului Sfintei Mării

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mic dicţionar al Postului Sfintei Mării

[2020-08-06]

de Sorin Ioniţe

În Postul Adormirii Maicii Domnului, denumit în popor şi „al Sfintei Mării” sau „Sântămăriei”, Biserica utilizează o serie de termeni specifici care de multe ori sunt înţeleşi superficial sau deloc.
Basilica.ro vă propune o selecţie a celor mai utilizaţi termeni în legătură cu Maica Domnului şi cu această perioadă liturgică.
1. Acatistul Adormirii Maicii Domnului
Există două variante de Acatist al Adormirii Maicii Domnului traduse în limba română. Primul Acatist provine din tradiţia Bisericii Ortodoxe Ruse, iar al doilea Acatist (ca şi Paraclisul Adormirii Maicii Domnului) din tradiţia greacă atonită. Cele două acatiste se citesc alternativ în perioada Postului şi a Praznicului Adormirii Maicii Domnului (1-23 august).
Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e aşezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se cântă stând în picioare) imne, rugăciuni de laude şi preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului şi altor sfinţi, prin care se cere ocrotire şi ajutor pentru cei ce se roagă.
Acatistul Bunei Vestiri este cel mai vechi acatist.
2. Acoperământul Maicii Domnului
Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) este o sărbătoare care aminteşte minunea ce a avut loc în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne (în Constantinopol) în secolul 9.
Este vorba de arătarea în strălucire cerească a Sfintei Fecioare Maria către Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos, în calitatea Ei de ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor.
3. Aer
Sfântul Aer, Plasceniţa sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” şi τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecţionat din pânză pe care se află reprezentată icoana Înmormântării Mântuitorului Hristos.
Aceeaşi denumire este folosită şi pentru pânza cu reprezentarea Adormirii Maicii Domnului, cinstită în special la slujba Prohodului Maicii Domnului.
4. Axion
Axionul este un imn închinat Maicii Domnului care se cântă la Sfânta Liturghie, imediat după Sfinţirea Darurilor. Denumirea de axion provine de la primele două cuvinte ale textului grecesc al cântării „Cuvine-se cu adevărat” (Axion estin – Άξιον εστίν).
De Adormirea Maicii Domnului, axionul clasic este înlocuit cu imnul „Neamurile toate”.
5. Bogorodişnaia
Pravilă de rugăciune care, după Tradiţie, a fost dată de însăşi Maica Domnului fiind cunoscută în secolul al VIII-lea, dar uitată, până când Sfântul Serafim de Sarov a readus-o în atenţie şi a transmis-o mai departe prin intermediul ucenicilor săi.
Rânduiala Bogorodişnaia presupune citirea de 150 de ori a cuvintelor adresate de Arhanghelul Gavriil Maicii Domnului la Buna Vestire: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.
6. Bogorodiţa
Bogorodiţa este numele slavon pentru Născătoarea de Dumnezeu.
7. Brâul Maicii Domnului
Potrivit Tradiţiei Bisericii Ortodoxe, cinstitul Brâu al Maicii Domnului a fost ţesut din fire de cămilă, de însăşi Fecioara Maria. După înălţarea Ei cu trupul la ceruri, aceasta i l-a dăruit Sfântului Apostol Toma, celui care nu a fost prezent la înmormântare, ca semn al înălţării ei cu trupul la cer.
Conform Sinaxarului zilei de 31 august, cinstitul Brâu a fost mutat din Ierusalim în cetatea Constantinopolului în timpul anilor de domnie ai împăratului Arcadie (395-408), fiul lui Teodosie cel Mare. Cu gândul de a proteja capitala Imperiului şi pe locuitorii acesteia, împăratul l-a aşezat într-un sipet pe care l-a numit „racla sfântă”.
De atunci, racla n-a mai fost deschisă decât pe vremea împăratului bizantin Leon cel Înţelept (886-912), cu scopul de a o vindeca pe împărăteasa Zoe, care era chinuită de un duh necurat.
În semn de recunoştinţă, împărăteasa Zoe a brodat Brâul cu fir de aur. În a doua jumătate a sec. al XII-lea, Brâul a fost împărţit în fragmente, care au fost dăruite mai multor biserici.
În anul 1522, în timpul unei mari epidemii de ciumă, Mănăstirea Kato Xenia a primit două părţi ale brâului.
8. Dezlegare
Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn şi vin, Dezlegare la peşte.
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
9. Epitaf
Vezi explicaţia mai sus la „Aer”.
10. Iperdulie
Termenul de „iperdulie” (gr. ὑπερδουλεία) sau supravenerare se referă la preacinstirea acordată Maicii Domnului.
Sfânta Fecioară Maria, cea mai sfântă dintre femei, care s-a învrednicit de cinstea excepţională de a naşte cu trup pe Fiul lui Dumnezeu este venerată în mod deosebit în cultul ortodox, fiind mai mare decât toţi sfinţii, „mai cionstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.
Cultul pe care îl aducem sfinţilor poartă în limbaj teologic denumirea de „dulie” (gr. δουλεία), iar lui Dumnezeu se cuvine adorare sau latrie (gr. latreia).
11. Înfrânare
Înfrânare – acţiunea de a (se) înfrâna, reţinere, abţinere, cumpătare. Se referă la abstinenţă, faptul de a-şi impune anumite restricţii, abţinere de la excese.
12. Paraclis
Paraclisul (gr. Παράκλησις) este un imn închinat Maicii Domnului sau sfinţilor, compus dintr-un Canon, Evanghelie, Apostol şi Laude, între care se intercalează ectenii. Paraclisul se citeşte sau se cântă fie ca rugăciune particulară, fie în biserică, ca slujbă, mai ales la vreme de întristare, dar şi ca laudă adusă lui Dumnezeu.
În cultul ortodox există două Paraclise închinate Maicii Domnului: primul Paraclis compus de călugărul Teostirict în secolul nouă (unii spun Teofan) şi un al doilea Paraclis. Pe parcursul anului se cântă doar primul Paraclis închinat Maicii Domnului însă pe durata postului Adormirii Maicii Domnului, tipicul bisericesc spune ca primul şi al doilea Paraclis să fie cântate alternativ.
13. Pocăinţă
Pocăinţă – căinţă pentru păcatele săvârşite, regret pentru o faptă rea, o greşeală etc. Mărturisirea greşelilor şi făgăduinţa de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind şi rugându-se, recunoaşterea, de bună voie, a unei greşeli făptuite şi hotărârea de a se îndrepta.
14. Prohodul Maicii Domnului
Prohodul Maicii Domnului este o imitaţie a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari, alcătuită de Manuel Corinteanul la începutul secolului al XVI-lea, tradusă în româneşte de Ion Pralea şi tipărită de el, împreună cu originalul grecesc, la Iaşi, în anul 1820, sub titlul „Urmări pe mormânturi”, retipărită în 1869 şi apoi în broşuri separate, cu titlul „Prodohul Maicii Domnului”, având textul revizuit.
Slujba Prohodului descrie modul în care Adormirea Maicii Domnului, transformată în Înviere, devine o reală garanţie a propriei noastre Învieri.
Slujba se oficiază în ajunul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului (14 august).
15. Pururea feciorie
Pururea fecioria (gr. Ipartenos) se referă la însuşirea proprie persoanei Maicii Domnului de a fi fecioară atât înainte, cât şi după naşterea Fiului Ei, Iisus Hristos.
În Biserica Ortodoxă, prin hotărârile sinoadelor ecumenice, Fecioarei Maria i se recunosc trei însuşiri centrale. Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioria şi cinstirea cea mai presus de toată creaţia (vezi iperdulia).
16. Sântămăria
Sântămaria este numele folosit în popor pentru două sărbători creştine: Sântămăria Mică – Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) şi Sântămăria Mare – Adormirea Maicii Domnului (15 august).
17. Supravenerare
Vezi explicaţia mai sus la Iperdulie.
18. Teotokos
Teotokos (gr. Θεοτόκος) este numele grecesc pentru Născătoarea de Dumnezeu.
19. Uspenia
Uspenia (оусъпениѥ) este denumirea slavonă pentru „adormire”, folosită în popor referitor la Adormirea Maicii Domnului. Vezi mai sus şi Sântămăria.
Notă: Majoritatea informaţiilor sunt culese din Dicţionarul de Teologie Ortodoxă, apărut la Editura Basilica în 2019.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 763, Ultimul acces: 2026-06-05 07:01:58

Timp total: 0.03s...

[]:1