Maria Radna – 500 de ani: Interviu cu Franz Metz (II)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Maria Radna – 500 de ani: Interviu cu Franz Metz (II)

[2020-08-06]

Franz Metz
Maria Radna sărbătoreşte anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuţe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar şi 200 de ani de la consacrarea Bazilicii, de către Arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deşi condiţiile epidemice nu permit mari serbări, totuşi momentul nu poate rămâne nemarcat. Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat şi al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinţei lor, tineri care cresc în credinţă, păstrătorii tradiţiilor şi sărbătorilor noastre, precum şi pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieţi cunosc clipe şi experienţe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Franz Metz (n. 24 decembrie 1955, Darova, România) este un organist, muzicolog, istoriograf şi dirijor german (şvab) din Banat, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale a minorităţilor şi nu numai, din spaţiul dunărean, în special cel din România, Ungaria şi spaţiul fostei Iugoslavii. Iată a doua parte a interviului solicitat de biroul diecezan de presă.
– Care a fost primul cântec marian cântat, în general? Care este mai aproape de sufletul Dvs?
– Catolicii bănăţeni deţin un repertoriu foarte bogat de cântece mariane. Acesta a fost îngrijit şi extins pe parcursul mai multor secole, chiar până în perioadele dificile ale veacului al XX-lea, din cauza consecinţelor celui de-al doilea război mondial şi, în special al valului de emigrare. Multe din ele au fost cântate doar cu ocazia pelerinajelor la Maria Radna. Cele mai vechi, atestate şi documentar, deci în scris, datează de la începutul secolului al XIX- lea. Deoarece au rămas foarte puţine din aceste „caiete de cântece”, se presupune că au fost folosite des: transpiraţia şi picăturile de ploaie, razele arzătoare de soare şi mâinile iubitoare şi-au lăsat amprenta pe paginile lor îngălbenite.
Până în ziua de azi una dintre cele mai populare cântece este „Mit frohem Herzen will ich singen” – pe româneşte „Cu inimă fericită vreau să cânt”- melodie compusă în jurul anului 1880 de profesorul de muzică Josef Schober, şvab din Gödre, Dieceza de Pécs. Cântecul corespunde pe deplin cu viziunile muzicale ale şvabilor bănăţeni: se poate cânta în terzett sau sextett, iar textul poate fi înţeles uşor. Dar şi cântecul „Segne du, Maria”- pe româneşte „Binecuvântează, Marie” este foarte popular şi în ziua de azi, face parte din repertoriul „standard” al pelerinilor. Şi la acest cântec se poate recunoaşte o referinţă personală la biografia fiecărei persoane, fie de cântăreţ, fie de ascultător. De asemenea, este foarte interesant de menţionat, că mulţi cantori şi preoţi bănăţeni au compus sau scris cântece noi în cinstea Sfintei Fecioare Maria.
– Aţi întâlnit în decursul anilor, la Radna, diverşi pelerini şi grupuri de credincioşi, fiecare cântând şi rugându-se în limba lui. Cum vă raportaţi la această bogăţie de limbi, de tezaure muzicale şi de rugăciuni rostite aici? Desigur aţi auzit melodii cântate în alte limbi, dar al căror text vă este cunoscut în limba Dvs maternă.
– Aceasta este o caracteristică specială a locului de pelerinaj Maria Radna. În zilele de mari sărbători mariane, cum ar fi Adormirea Maicii Domnului (Ridicarea cu Trupul şi Sufletul la Cer a Sfintei Fecioare Maria), Naşterea Maicii Domnului – vin foarte mulţi pelerini. Deja la începutul anilor ’90 – când acest lucru a fost posibil, mai pe larg şi în public – am urmărit cu mare interes tradiţiile, rugăciunile şi cântecele acestor grupuri. Tocmai prin această diversitate multietnică trăită şi experimentată, Maria Radna este un exemplu demn de urmat. Toate aceste etnii trăiesc în Banat, în Dieceza de Timişoara. Deci nu trebuie mers la Fatima sau Lourdes pentru a experimenta aşa ceva. Stilurile de a cânta sunt la fel de diferite, ca etniile din Dieceză. Am fost fascinat dintotdeauna de cântecele religioase maghiare, care diferă de cele germane, sunt cântate pe o singură voce şi modal. Tonul, dicţia şi intonaţia vocală a cântăreţilor diferă de cea a cântăreţilor germani.
Întotdeauna s-a acordat o atenţie deosebită echilibrului diferitelor limbi în timpul Sfintelor Liturghii. Până în jurul anului 1980 în bisericile din oraşele bănăţene se celebrau Liturghii în limba germană sau maghiară, iar cele în limba română nu erau admise de către autorităţile statului comunist. Îmi aduc aminte, cum tatăl meu, prin anii 1977, pe vremea când eram student la Bucureşti, m-a rugat să îi trimit câteva cântece de la Catedrala Sfântul Iosif, fiindcă el nu avea din acestea la Lugoj. Aşa s-a început să se cânte şi cântece religioase în limba română, odată cu venirea catolicilor din Moldova în parohiile din Banat. Excepţie făceau puţinele comunităţi româneşti mai vechi din Dieceza de Timişoara (Slatina Timiş şi Bulci), unde şi până atunci se rugau şi cântau în limba maternă. Majoritatea cântecelor religioase româneşti au fost scrise de preoţii români din Moldova pe melodii cunoscute ale cântecelor germane, cu text românesc. Printre acestea se numără Missa de Haydn, Schubert şi numeroase cântece mariane.
Cântăreţii au urmărit cu mare atenţie ca împărţirea strofelor să fie echitabilă. De exemplu, în corul din Lugoj, în dreapta tatălui meu stăteau cântăreţii germani, în stânga cei maghiari. La diferitele părţi ale Liturghiei, s-a schimbat limba cântecului şi s-a considerat o mare problemă, dacă tatăl meu a cântat cu o strofă mai mult într-una dintre oricare aceste două limbi…
– Aţi însoţit grupuri de pelerini, în decursul timpului, pe jos sau cu autocarul, trenul sau alte mijloace? Cum vă amintiţi acele pelerinaje, experienţele, atmosfera lor?
– Din anii ’90 am avut posibilitatea să însoţesc mai multe grupuri de pelerini din Germania. Cu toţii au fost entuziasmaţi de puterea acestui „munte sfânt”, de atmosfera de aici. La fiecare pelerinaj se parcurgea şi Calea Sfintei Cruci din spatele bisericii, pe deal. Pietrele vechi ale Căii Sfintei Cruci (există mai multe căi, vechi şi noi, un drum de meditaţie, aşa numitul „drum glorios”, care propune 14 staţiuni ale lui Isus după Înviere, dar care din păcate a fost distrus după război). Câţiva pelerini au parcurs acest drum pe genunchi, recitând rugăciuni tradiţionale şi cântând. Deoarece până la începutul anilor 1989 fiecare comunitate din Banat avea propria ei zi de pelerinaj, obiceiurile erau diferite. Prin urmare, a fost dificil să se găsească o cale comună atunci când în urmă cu 10 ani s-a introdus tradiţionalul pelerinaj german, în 2 august. De aceea, am redactat o broşură a cărei cântece şi rugăciuni provin din broşura franciscanilor din Radna şi a celui mai cântat cântec de Calea Crucii (O Sünder, komm heran! – în română O vino, păcătosule!).
– Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– Există o carismă spirituală specială la Maria Radna. Acest lucru se observă în mod special atunci, când Radna este vizitată în lunile de iarnă, când locul este liniştit, aproape fără vizitatori. Atunci nu există agitaţie, nu sunt tarabe, domină liniştea. Şi această linişte o doresc tuturor celor care vizitează acest loc Sfânt. Ceea ce înseamnă Radna pentru noi nu poate fi transpus în cuvinte şi mai greu este să exprimi în vorbe. Închipuiţi-vă doar, că mulţi dintre compatrioţii noştri, care au fost deportaţi în URSS în ianuarie 1945, după ani de muncă forţată, grea şi după un drum foarte lung şi anevoios către casă, prima dată s-au oprit la Maria Radna, pentru ca abia apoi să meargă acasă. Iar aceasta spune tot!
Îmi aduc aminte de o întâmplare puţin ciudată, în data de 14 august 1989, cu o zi înainte de marele pelerinaj de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Miliţia comunistă a alungat toţi pelerinii şi vânzătorii ambulanţi din faţa bisericii, astfel încât nici intervenţia lui Pater Ernst nu a ajutat la nimic. Dar chiar şi acest lucru nu a putut să îi împiedice pe oameni să se întoarcă a doua zi, când au umplut biserica. Oricât de festive şi solemne sunt Liturghiile de pelerinaj – mulţumim lui Dumnezeu! – apropierea dintre oameni în perioada comunismului a lăsat o legătură de solidaritate în credinţă între conaţionalii noştri. La acea vreme nu am avut voie să avem propriul nostru Episcop, şi prin urmare Catedrala, Domul, aproape că nu reprezenta un termen de referinţă pentru compatrioţii noştri. Însă Maria Radna ne-a unit pe toţi, fără excepţie!
– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dvs?
– În urmă cu 10 ani, când am încheiat un parteneriat între Maria Radna, din Banat şi Maria Ramersdorf, din München, o copie a icoanei Maicii Domnului de la Radna a fost expusă pe peretele bisericii din München, iar una a celei din München, pe peretele bisericii din Radna. După Liturghie, cei mai mulţi vizitatori discutau în curtea bisericii, la Radna. O singură doamnă în vârstă, şvăboaică originară din Banat, s-a aşezat în Bazilică, îngenunchind în faţa icoanei şi rugându-se. Această imagine mi-a rămas întipărită în memorie, până în ziua de azi: Maria de la Radna… (interviu realizat de Biroul de presă al Diecezei de Timişoara)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 599, Ultimul acces: 2026-06-10 08:35:36

Timp total: 0.03s...

[]:1