© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Gabriel Cochiorca: Mă bucur să fiu preot[2020-08-06]pr. Gabriel CochiorcaDuminică, 23 iunie 2019, în Catedrala Providenţa Divină, din Chişinău a fost hirotonit întru preoţie Gabriel Cochiorca. Tânărul preot, în vârstă de 27 de ani, slujeşte în Dieceza de Chişinău, ca vicar parohial în parohia „Providenţa Divină” din Chişinău. La un an de la hirotonire a fost intervievat de CatolicMold.md. – Sunteţi în primul an de preoţie, o experienţă deocamdată scurtă, însă în mod sigur intensă, datorită activităţilor din cadrul parohiei. În acest prim an, care a fost obiectivul dvs. cel mai important? – A fost un prim an în preoţie foarte încărcat. Diversitatea lingvistică, înculturarea în tradiţii şi obiceiuri, cunoaşterea credincioşilor din parohie, mai ales a diferitelor categorii (copii, tineri, familii şi bătrâni). În câteva cuvinte pot spune că a fost un an al descoperirii limitelor umane. Disponibilitatea şi entuziasmul unui student proaspăt ieşit de pe băncile Seminarului le-am resimţit cu prisos în primele luni, disponibilitate şi entuziasm care au fost marcate ulterior de asumarea responsabilă a anumitor slujiri. Dincolo de toate aceste aspecte, a fost un prim an marcat de descoperirea a ceea ce înseamnă caritate pastorală: slujirea în gânduri, cuvinte şi fapte a Cuvântului lui Dumnezeu. – Aţi finalizat studiile în cadrul Institutului Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, dar aţi înţeles că învăţatul nu s-a încheiat prin absolvirea facultăţii. Este experienţa o şcoală de zi cu zi? – Tot ceea ce am învăţat în cadrul Seminarului din Iaşi este de un real ajutor pentru ceea ce fac în prezent. Pe zi ce trece, mai ales prin intermediul meditaţiilor scrise zilnic pe pagina de Facebook a parohiei, îmi dau seama că mai sunt o sumedenie de informaţii de asimilat, chiar foarte multe lucruri ajutătoare de învăţat. În acest sens, pentru nu ştiu a câta oară, am descoperit tezaurul inepuizabil al Sfintei Scripturi, care împreună cu Tradiţia şi Magisteriul, reprezintă hrana mea cea de toate zilele. Experienţa care mă ajută cel mai mult în prezent este traducerea conţinutului Evangheliei zilnice într-un limbaj accesibil şi pe înţelesul tuturor. Evanghelia a fost, este şi va fi şcoala în care poţi intra neînvăţat, dar pot să ieşi mântuit. – Care sunt pentru Dvs. momentele importante din parohie? – Cel mai important moment din parohie este rugăciunea, iar dintre toate formele de rugăciune, Sfânta Liturghie ocupă primul loc. Oricât aş fi de ancorat în curentele filosofice, în ideologiile contemporane, nu pot rezista fără celebrarea Sfintei Liturghii şi a Liturgiei Orelor. Apoi, celelalte momente importante din viaţa parohiei sunt: înţelegerea şi colaborarea cu părintele paroh, întâlnirile şi discuţiile cu credincioşii, catehezele şi pregătirile pentru primirea Sacramentelor, vizita la bolnavi, dialogurile cu fiecare tânăr în parte, conversaţiile cu confraţii preoţi. Sunt multe aspecte pe care eu le consider importante în viaţa unei comunităţi parohiale, însă toate acestea trebuie să provină, trebuie să fie susţinute şi trebuie să tindă spre Sfânta Liturghie. – Tinerii din parohie sau alţi tineri, care sunt de-o vârstă cu Dvs., ce văd în Dvs. ca preot, la ce se gândesc când ştiu că aţi făcut o alegere de viaţă diferită? – Din discuţiile cu cei de-o seamă cu mine am înţeles că hotărârea aceasta de a fi preot nu este o alegere diferită. Am încercat să mă apropii de ei ca om, apoi ca un creştin şi ca preot. Viaţa noastră este formată din alegeri pe care le facem în momentele ei forte. Ciudăţenia cea mai mare, care şochează pe mulţi dintre cei de-o vârstă cu mine, este promisiunea celibatului. În rest, respectul şi încrederea sunt constante reciproce în relaţiile dintre noi. – Sunteţi mulţumit de a fi preot? – Dacă pot răspândi Cuvântului lui Dumnezeu; dacă pot celebra Sacramentele; dacă pot dialoga duhovniceşte cu credincioşii şi cu prietenii; dacă pot oferi intenţii de rugăciune pentru diferitele necesităţi ale celor din jurul meu; dacă pot asculta mai mult decât să sfătuiesc sau să spun baliverne, pot spune că sunt mulţumit de faptul că sunt preot. Întotdeauna este loc de mai bine, însă acest „mai bine” al preoţiei îl învăţ treptat. În urma experienţei de un an de zile, vreme de introspecţie mai profundă datorată pandemiei, pot spune că sunt mulţumit ca preot. Studiul, rugăciunea şi munca s-au împreunat armonios în acest an. Şi să nu uit, cea mai mare mulţumire a mea ca preot este Euharistia („mulţumire” în greacă). – Ce loc ocupă rugăciunea în viaţa Dvs. şi de ce este necesară rugăciunea? – Rugăciunea ocupă un loc important în viaţa mea, fiind sursa de inspiraţie, clipa de alinare şi mângâiere, posibilitatea de mijlocire pentru unul sau altul dintre cei care îmi cer intenţii de rugăciune, timpul de linişte pe care de multe ori îl aştept să vină, dialog sincer şi deschis cu Dumnezeu. Rugăciunea este necesară pentru suflet la fel cum este necesară mâncarea pentru organism, sau motivaţia pentru psihic. Rugăciunea este atât scut puternic împotriva ispitelor, cât şi armă de atac împotriva tentaţiilor. Frumuseţea rugăciunii constă în contemporaneitatea ei: în rugăciune pot fi amintite evenimente sau persoane din trecut, probleme şi neclarităţi din prezent şi perspective şi visuri pentru viitor. Rugăciunea va salva lumea (de cursele celui Rău). Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 558, Ultimul acces: 2026-06-12 04:34:56
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
