Maria Radna – 500 de ani: Interviu cu Franz Metz (I)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Maria Radna – 500 de ani: Interviu cu Franz Metz (I)

[2020-08-05]

Franz Metz
Maria Radna sărbătoreşte anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuţe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar şi 200 de ani de la consacrarea Bazilicii, de către Arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deşi condiţiile epidemice nu permit mari serbări, totuşi momentul nu poate rămâne nemarcat. Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat şi al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinţei lor, tineri care cresc în credinţă, păstrătorii tradiţiilor şi sărbătorilor noastre, precum şi pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieţi cunosc clipe şi experienţe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Franz Metz (n. 24 decembrie 1955, Darova, România) este un organist, muzicolog, istoriograf şi dirijor german (şvab) din Banat, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale a minorităţilor şi nu numai, din spaţiul dunărean, în special cel din România, Ungaria şi spaţiul fostei Iugoslavii. Primele studii muzicale le-a întreprins cu tatăl lui, organistul Martin Metz, la Lugoj, iar pianul şi solfegiul, cu Clara Peia şi Josef Willer. Franz Metz este absolvent al secţiei de orgă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, astăzi Academia Naţională de Muzică, clasa profesoarei Lidia Sumnevici. A avut ocazia să îi întâlnească în tinereţe pe Pr. Joseph Gerstenengst, organistul Catedralei Sf. Iosif din Bucureşti, cât şi pe Franz Xaver Dressler, organist la Sibiu. Debutează în 1977 pe orga Walcker a Ateneului din Bucureşti. Se reîntoarce la Lugoj unde predă pianul la Şcoala de Muzică până în 1981, punând totodată şi bazele unei orchestre de cameră.
Franz Metz a debutat ca şi organist concertist la Timişoara în 1975, fiind angajat organist şi cantor la biserica romano-catolică din Elisabetin, la biserica Millenium din Fabric şi la Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timişoara. A debutat ca dirijor cu Anotimpurile de J. Haydn cu corul „Franz Schubert” al comunităţii germane din Timişoara, pe care l-a condus între 1983-1985. Franz Metz a concertat cu filarmonicile din ţară şi de peste hotare, cum ar fi în Republica Democrată Germană, Cehia şi Austria. Din 1985, după plecarea în Germania, Franz Metz îşi continuă vocaţia de organist şi cantor, reluând seria concertelor de orgă prin Europa. Se va dărui între timp muzicologiei istoriografice, cercetării vieţii muzicale a germanilor din Banatul istoric. Organistul Franz Metz a contribuit la primele oficializări ale concertelor de orgă în perioada comunistă la Timişoara (1981), Arad (1983) şi biserica de pelerinaj Maria Radna (1983). Banatul îi datorează înregistrări de lucrări pentru orgă pe aceste instrumente istorice din regiune. Franz Metz este şi întemeietor al festivalului de orgă din Timişoara între anii 1991-1998, numit azi: Timorgelfest – Zilele Muzicii de Orgă din Banat. Activitatea publicistică legată de muzica bisericească şi cultă în limba germană este impresionantă. Pelerinajele la Radna şi Altötting sunt înfrumuseţate prin muzica sa, adesea fiind însoţit de muzicieni bănăţeni, dar nu numai, cu care colaborează în sensul cultivării muzicii religioase germane.
– În calitatea de muzician şi organist sunteţi un cinstitor al Maicii Domnului de la Radna. Care este prima Dvs amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine aţi mers pentru prima dată la Radna?
– Şvabilor din Banat le-a fost „aşezată” în leagăn legătura sufletească cu Maria Radna. Copil fiind, îmi aduc aminte cum consătenii mei din Darova plecau în pelerinaj la Radna. A fost un drum lung şi obositor, cu înnoptări simple pe podeaua acoperită cu fân, se mergea pe ploaie şi vânt, pe căldura arzătoare, prin praf sau noroi. A fost de înţeles bucuria celor care, după două zile de mers, au văzut de departe turnurile bisericii din Radna şi cântau cu un glas: „O Marie, te salutăm, o, Marie, ajută-ne…”
Cu mult drag îmi aduc aminte de pelerinajele organizate de Parohia Lugoj, unde tatăl meu a activat în calitate de cantor între anii 1950-1988. În acea perioadă comunistă pelerinajele religioase erau interzise. La agenţia de turism, de stat, din Lugoj s-a recomandat tatălui meu – care organiza aceste evenimente – ca pelerinajele să aibe loc sub pretextul de „excursie la Băile Lipova” („bunul sfat” al agenţiei trebuia onorat cu un cartuş de ţigări şi cu un pachet de cafea, de regulă străine). Aşa s-a întâmplat, că mulţi credincioşi lugojeni au călătorit în perioada următoare la „Băile Lipova”, la început cu două autocare pline, care apoi s-au dovedit a fi neîncăpătoare… Ajunşi în Lipova, ei traversau pe jos podul de fier şi mergeau în procesiune, peste Mureş, către biserica din Radna.
Pelerinii au fost întâmpinaţi de călugărul franciscan Pater Ernst Harnisch OFM, personalitate cunoscută şi respectată de credincioşi. De-a lungul secolelor, la Maria Radna călugării franciscani au fost gazdele celor care au venit în pelerinaj la Fecioara Maria. În urmă cu 17 ani am primit cu tristeţe vestea, că acest ordin se retrage din Radna. Un preot în vârstă, decedat de curând, mi-a spus, că nu este un semn bun, faptul că franciscanii se retrag pe vremea libertăţii religioase, având în vedere că au rezistat ocupaţiei otomane, a celor două războaie mondiale şi a comunismului.
– Când aţi cântat pentru prima dată la Radna, la orgă sau cu pelerinii, în biserică sau pe Calea Sfintei Cruci? Care a fost sentimentul Dvs în acele clipe?
– Pentru mine, a fost o onoare, un semn de respect şi o împlinire, să pot cânta la „marea orgă” a bisericii din Radna. Ca tânăr student, mi s-a părut ca fiind o orgă de dimensiuni imense, faţă de cea din Lugoj. Însă mărimea era legată mai mult de sunetul impunător şi grandios, datorită acusticii minunate a acestei biserici. Deja la inaugurare (1905) a fost lăudată gama variată de timbre ale acestei orgi, de la cel mai liniştit pianissimo din cel de-al treilea manual, până la tutti puternici ai sunetului maiestuos.
Pater Ernst stătea de obicei pe bancă, la orgă, lângă mine şi asculta muzica cu interes. Pe vremea aceea mai activa ca organist în biserica din Radna un călugăr în vârstă. Adesea l-am vizitat şi pe prof. Peter Kleckner, care locuia în casa părintească, vizavi de biserică. Pentru tatăl meu a fost întotdeauna „obligatoriu” să îl viziteze pe compozitorul şi profesorul de muzică Kleckner, cu ocazia pelerinajelor la Radna. Amândoi vorbeau despre armonizare şi noi piese muzicale religioase, iar când profesorul s-a aşezat la vechiul său pian vienez – care a văzut şi vremuri mai bune în existenţa sa – şi a început să improvizeze, discuţiile pe subiecte muzicale de-abia începeau… Profesorul Kleckner s-a considerat întotdeauna o persoană fericită, care s-a născut la poalele bisericii din Maria Radna. Pe atunci (era în jurul anului 1965) nici nu m-am gândit, că în 1998 îl voi vizita pe patul său de moarte, împreună cu prof. Elisabeth Kyri din Timişoara. El nu numai că a modelat viaţa muzicală din Lipova şi Radna, dar a însoţit şi pelerinajul multor compatrioţi până în anii 1990. (interviu realizat de Biroul de presă al Diecezei de Timişoara)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 588, Ultimul acces: 2026-05-31 02:38:29

Timp total: 0.04s...

[]:1