22 august 1917, Mărăşeşti | Cade în luptă, din dragoste de neam, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu[2020-08-22]de Ştefana TotorceaSublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofiţer din armata română care şi-a sacrificat viaţa pe câmpul de luptă, a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care-l conducea, în 22 august 1917, în timpul luptelor de la Mărăşeşti . A luptat din solidaritate cu familia şi neamul său. Părinţii ei, ţăranii Elena şi Vasile Toderoiu, din satul Vădeni, azi cartier al oraşului Târgu Jiu, au născut cinci băieţi şi trei fete. Cinci dintre copii – patru băieţi şi Ecaterina – şi-au dat viaţa în Războiul de Reîntregire. Ecaterina, al treilea copil al familiei, se pregătea la Bucureşti să devină învăţătoare, când a aderat la organizaţia de cercetaşi „Păstorul Bucur”, alături de care a îngrijit răniţii de război. După ce i-a murit şi al treilea frate în lupte, s-a înrolat voluntar chiar regimentul lui. Ioana Moruş, nora surorii mai mici a Ecaterinei Teodoroiu, a povestit pentru Adevarul.ro: „S-a înrolat ca infirmieră, fiind în pluton cu fratele ei, Nicolae, care a murit în braţele ei. În acel moment, ea a schimbat hainele de infirmieră cu cele de soldat ale fratelui său şi atunci a plecat la luptă. Când s-a înrolat, şi-a tăiat părul, avea o coadă mare. După moartea ei, în cufărul ei au fost găsite ia, o batistă, fusta cu care a plecat de acasă, haina de soldat şi părul pe care şi l-a tăiat.” Ecaterina Teodoroiu, în uniformă de cercetaş, încă poartă în jurul gâtului cozile lungi pe care şi le-a tăiat la moartea fratelui. Cosiţele sunt expuse la Casa memorială din Tg. Jiu. Foto: Facebook / Liga Studenţilor – LS Iaşi via Daniel Siegfriedsohn Într-un raport al căpitanului Liviu Teiuşanu, eroina apare învăţând de la alt frate al ei cum să folosească arma. Ea spune că va lupta pentru a-şi elibera mama, aflată la Schela. „Cercetaşa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi, cu care a îndurat toate greutăţile şi de care nu s-a despărţit nici un moment”, scrie căpitanul. „Părerea mea intimă în calitate de instructor al legiunii din care făcea parte, este că cercetaşa Teodoriu a fost o domnişoară corectă şi a dat dovadă de mult curaj, abnegaţie până la deznădejde şi iubire familiară, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conştiincioase a Legii Cercetaşilor, meritând toată admiraţia acestei Jeana d’Arc a noastre”, adaugă căpitanul. Ecaterina Teodoroiu în uniforma militară. Foto: Radio România Cultural A participat la prima bătălie de la Jiu, la luptele de la Podul Jiului şi la cele de la Filiaşi, unde a fost rănită grav la ambele picioare. La ieşirea din spital a revenit pe front, unde a îngrijit răniţii. A fost decorată cu medaliile „Virtutea Cercetăşească” de aur şi „Virtutea Militară” de război clasa a II-a. A revenit pe front în vara anului 1917, lângă Muncelu. A murit eroic în 22 august, într-un atac german respins de români. Colonelul Constantin Pomponiu consemna a doua zi: „În timpul ciocnirii de ieri noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima ei generoasă, de două gloanţe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu”. „Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt «Eroina de la Jiu»” şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apăra pământul Ţării acesteia cotropită de duşmani”. „Şi-a dat viaţa cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obţine apoteoze de vorbe, ci pentru că aşa cerea inima ei, pentru că aşa credea sufletul ei că se împlineşte datoria vieţii”, a mai scris colonelul Constantin Pomponiu, care menţionează că „a murit în clipa când se descoperea spre a-şi îndemna ostaşii cu vorbele: «Înainte, băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!»”. În 1921, la Centenarul lui Tudor Vladimirescu, a fost reînhumată în faţa catedralei din Târgu Jiu cu funeralii naţionale. Sicriul a fost confecţionat din tunuri capturate de la inamic, iar monumentul funerar este realizat de sculptorul Miliţa Petraşcu. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 722, Ultimul acces: 2026-06-11 20:44:34
|
Timp total: 0.05s...
[]:1