© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Pr. Gheorghe Holbea indică cel mai mare folos pe care un tânăr îl poate avea din întâlnirea cu Părintele Andrei Scrima[2020-08-24]de Sorin IoniţePărintele Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie din Bucureşti spune că cel mai mare folos pe care un tânăr îl poate avea citind opera părintelui Andrei Scrima este „articularea nevoii de a nu fi singur pe cale, de a avea un părinte duhovnicesc care să te îndrume spre cunoaşterea lui Dumnezeu”. „În scrierile acestuia, tinerii pot descoperi mărturii despre aşezarea pe calea creştină, raţiunea dialogului intercreştin şi interreligios, critica relativismului religios orizontal, precum şi folosul creativităţii şi dezvoltarea sensibilităţii de a descoperi pe Mîntuitorul Hristos în locuri în care pare că nu are ce căuta. Întîlnirea cu Părintele înseamnă articularea nevoii de a nu fi singur pe cale, de a avea un părinte duhovnicesc care să te îndrepte spre cunoaşterea lui Dumnezeu aşa cum a fost descoperită de Mîntuitorul Hristos”. „Părintele ne învaţă cum să ne raportăm la celălalt pentru a renaşte împreună cu el, a deveni celălalt. Aceasta cere o asceză îndelungată”, a declarat Pr. Gheorghe Holbea într-un interviu pentru Dilema Veche. În interviu, părintele profesor admite că moştenirea teologică a operei Părintelui Andrei Scrima încă nu a pătruns în Facultăţile noastre de Teologie: „Am impresia că Părintele Scrima are parte de mai multă atenţie din partea filosofilor, decît din partea teologilor”. Părintele Gheorghe crede că rezervele sunt cauzate mai mult de personalitatea părintelui Andrei Scrima decât de gândirea sa. „Atît cît am reuşit să pătrund viaţa şi scrierile Părintelui Andrei, cred că era o apariţie incomodă, ce nu putea fi catalogată în ciuda tuturor etichetelor care i-au fost aplicate”. „O fi fost ‹ispita› comunistă (cum zicea Mircea Vulcănescu), care ne-a făcut să fim neîncrezători în semenii noştri, sau poate e de vină atitudinea general umană de a nu primi cum se cuvine pe cel care nu se încadrează în nici o categorie, care pare dubios prin lipsa apartenenţei lui la o grupare anume şi care are oroare de sedentarizare. Cei care l-au cunoscut povestesc despre el că putea sminti prin libertăţile pe care şi le lua. În acelaşi timp, era riguros în ceea ce priveşte cultul liturgic al Bisericii, uneori ironic, aparent sever, întotdeauna galant şi atent, oglindind o vocaţie a dialogului şi discreţiei”. „Totul era firesc, nimic nu era forţat la el. Parcurgîndu-i scrierile şi ascultîndu-i pe cei care i-au fost apropiaţi, îl văd manifestîndu-se cu nonşalanţa acelor puţine persoane care pot încălca cu lejeritate şi încredere orice fel de convenţie prin simplul fapt că ştiu să o facă într-o manieră aparte. Un asemenea om agită şi încîntă prin modul paradoxal, dar în acelaşi timp fidel de a se raporta la Evanghelia lui Hristos”. Profesorul de teologie din Bucureşti spune că o frază memorabilă din volumul „Timpul Rugului Aprins” i-a marcat slujirea de duhovnic şi l-a făcut să înţeleagă mai bine personalitatea Părintelui Andrei, dezvăluindu-i, în acelaşi timp, responsabilităţi şi chemări pe care nu le bănuia: „Caracteristica specifică trimisului e aceea că e trecător: trece şi lasă o urmă care te trece sub un alt statut”. Citeşte interviul integral în Dilema Veche. În data de 19 august 2020 s-au împlinit 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Andrei Scrima, membru al grupului „Rugul Aprins”, arhimandrit al Patriarhatului ecumenic de la Constantinopol, reprezentant al Patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II, membru şi organizator, din 1959, al comunităţii monastice de la Deir-el-Harf (Beirut, Liban). Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 672, Ultimul acces: 2026-09-25 13:51:58
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
