Episcopul Italiei vorbeşte despre pericolul în care se află omul de azi[2020-08-26]de Gheorghe AnghelPreasfinţitul Părinte Siluan indică, într-un mesaj pastoral, pericolul în care se află omul contemporan. „Autosuficienţa şi siguranţa, ce îl caracterizează, îi dau impresia de a fi împlinit”, precizează ierarhul care prezintă pocăinţa ca soluţie pentru ieşirea din această situaţie primejdioasă pentru suflet. „Ni se potriveşte îndemnul Sfântului Apostol Pavel: Nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă preschimbaţi, prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit (Rom. 12, 2)”. Ierarhul explică faptul că „înnoirea minţii este, de fapt, pocăinţa, adică lepădarea principiilor de viaţă ale omului cel vechi (cf. Efes. 4, 22) şi înlocuirea lor cu cele ale omului cel nou, cel după Dumnezeu (cf. Efes. 4, 24)”. Episcopul Siluan al Italiei atrage atenţia că „a căuta să te asemeni cu modelele acestei lumi căzute şi rătăcite înseamnă, mai devreme sau mai târziu, a te lăsa biruit şi stăpânit de ea”. Fapt pentru care, spune el, „vrednic de luat în seamă este îndemnul Apostolului (Ioan), ce zice: Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume – pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii. Căci şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (1 In. 2, 15-17). Şi tot el adaugă: Nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume (1 In. 4, 1)”. Preasfinţia Sa spune că „dezorientarea şi confuzia ce-i caracterizează pe fiii acestei lumi, constituie, aşadar, un teren propice pentru rătăcire şi pentru pierderea ţelului, chiar şi atunci când e vorba de cei aleşi”. Însă, menţionează ierarhul, „Dumnezeul nostru a pus, întru mântuire, pocăinţa, adică posibilitatea de a se schimba macazul pe calea vieţii şi de a nu se merge, în mod fatalist şi automat (teleghidat), pe calea deja trasată a fericirii propuse de gândirea unică a societăţii multilateral dezvoltate, pe care omul a plăsmuit-o după propriu-i chip şi asemănare…” „Pocăinţa sau schimbarea propriei gândiri şi a viziunii asupra propriei vieţuiri şi deveniri presupune înscrierea pe calea cea strâmtă, ce duce la viaţă (cf. Mt. 7, 14), cale ce nu este presărată cu flori, ci, mai degrabă, cu spinii încercărilor şi ai suferinţelor – Crucea. Dar finalitatea acestei binecuvântate căi este bucuria a toată lumea, desăvâşire, tărie, putere şi neclintire!” Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 646, Ultimul acces: 2026-09-30 01:24:51
|
Timp total: 0.03s...
[]:1