© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Emilian Popescu, elogiat de PS Timotei Prahoveanul: Un sacerdot nehirotonit, un alt fel de mărturisitor[2020-08-26]de Sorin Ioniţe„Provenit dintr-o familie de oameni evlavioşi, cu preocupări spirituale autentice şi cu trăiri pe măsură, într-o vreme în care Şcoala de Teologie din Eparhia Râmnicului era la înălţime, iar vocaţiile aşijderea, a dorit să fie în slujba Bisericii fără să primească hirotonia, deşi ar fi cinstit-o cu multă dăruire”, spune PS Timotei Prahoveanul despre Acad. Emilian Popescu. Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor se referă cu precădere la „imaginea dinăuntru” a profesorului Emilian Popescu şi îi urează: „Să călătoriţi spre întâlnirea cu sfinţii pământului românesc pe care i-aţi cinstit cu dragostea, evlavia, dar şi competenţa academică!”. Ierarhul spune că academicianul „se adaugă celor care cu râvnă şi dăruire sfântă L-au slujit pe Domnul” şi îl numeşte „un sacerdot nehirotonit, un alt fel de mărturisitor”. Redăm textul integral publicat în Ziarul Lumina: Să călătoriţi către întâlnirea cu sfinţii pământului românesc! Adeseori, în mod excesiv preocupaţi de imaginea din afară, o uităm pe cea dinăuntru, cea cu adevărat importantă, cu care mergem înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce lucrăm pentru Dumnezeu este veşnic, celelalte rămân efemere, risipindu-se asemenea visului la ivirea zorilor. Profesorul de teologie Emilian Popescu a fost un om care s-a străduit să lucreze la imaginea dinăuntru, ostenindu-se mult din fragedă copilărie. Provenit dintr-o familie de oameni evlavioşi, cu preocupări spirituale autentice şi cu trăiri pe măsură, într-o vreme în care Şcoala de Teologie din Eparhia Râmnicului era la înălţime, iar vocaţiile aşijderea, a dorit să fie în slujba Bisericii fără să primească hirotonia, deşi ar fi cinstit-o cu multă dăruire. Înainte de 1989, începând studiile la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, l-am întâlnit pe profesorul Emilian Popescu. Probabil între numele cele mai pronunţate şi temute, persoana de care studenţii se timorau şi la care se învăţa cu prisosinţă carte. Disciplina era de bună seamă de o profundă importanţă pentru Istoria Bisericii creştine şi strălucirea de altădată a Bizanţului. Se prea poate că profesorul se pierdea uneori în amănunte. Unele lucruri se reflectau în materia de examen pe care studenţii erau obligaţi să o pregătească. Am reţinut de la profesorul Emilian Popescu dragostea pentru disciplina lui, dorinţa de a-i menţine pe studenţii şi ucenicii săi într-o permanentă căutare spirituală a înţelepciunii, cunoaşterii şi devenirii de sine. Cunoscându-l mai bine la Iaşi, unde l-am ascultat, întâlnit şi l-am văzut bucurându-se de realizările Bisericii din anii de după 1990, cu mult avânt şi deschidere către misiune, l-am înţeles pe căutătorul adevăratelor valori, pe prietenul sfinţilor martiri (mărturisitori) din Dobrogea, pe arheologul şi cercetătorul atent, care a scris şi a dedicat mulţi ani vieţii apostolice pe pământ străromân. În pofida anilor care au trecut, eu cunoscându-l deja în vârstă, pe când avea vreo 60 de ani şi în mod normal omul care se putea aşeza deoparte, să-şi redacteze amintirile şi să concluzioneze o viaţă tumultuoasă, plină, interesantă, profesorul Emilian Popescu şi-a păstrat bucuria de a fi în slujba Bisericii, scriind, cu prezenţă la evenimente oficiale şi academice, dar mai cu seamă neuitând centrul vieţii spirituale al celui care păstrează legătura cu Mântuitorul Hristos, şi anume Sfânta Liturghie. Nu cred că au trecut multe zile de sărbătoare ori duminică şi profesorul Emilian Popescu să nu fi fost prezent la Sfânta Liturghie. Doar vreo afecţiune, nevoie stringentă l-ar fi ţinut departe de Biserică. Astfel, Biserica era viaţa lui: Liturghia, vorbind adeseori, citind Apostolul şi rugându-se. Avea, pe de altă parte, ochii destul de critici, uneori poate a exagerat în această privinţă. Cred că exemplul unui cărturar, profesor de teologie, arheolog şi epigrafist, trăitor, adună mai rar atât de multe daruri cum le-a adunat, într-un sipet preţios, profesorul Emilian Popescu. El se adaugă celor care cu râvnă şi dăruire sfântă L-au slujit pe Domnul. Un sacerdot nehirotonit, un alt fel de mărturisitor. Domnule profesor şi academician, să călătoriţi spre întâlnirea cu sfinţii pământului românesc pe care i-aţi cinstit cu dragostea, evlavia, dar şi competenţa academică! Regretatul profesor şi academician Emilian Popescu va fi înhumat vineri la Mănăstirea Cernica. Slujba înmormântării va fi oficiată începând cu ora 11:00 la Biserica „Sfânta Vineri” din Capitală. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 650, Ultimul acces: 2026-09-25 13:51:34
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
