Patriarhul: Academicianul Emilian Popescu – un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul: Academicianul Emilian Popescu – un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti

[2020-08-28]

de Sorin Ioniţe

Cuvântul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a domnului academician Emilian Popescu, Biserica Parohiei „Sfânta Vineri” – Drumul Taberei, Bucureşti, vineri, 28 august 2020:
Academicianul Emilian Popescu – un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti
Cu adâncă durere în suflet, am aflat vestea trecerii din această viaţă a Domnului Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu, un dascăl al credinţei creştine-ortodoxe şi al culturii româneşti, un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română.
Alături de profesorii Teodor M. Popescu, Alexandru Elian, Virgil Cândea, Domnul Emilian Popescu reprezintă laicatul ortodox român statornic în credinţă şi deschis spre universalitate, pentru care ştiinţa academică şi spiritualitatea eclesială se împletesc într-o cunună de lumină a lucrării de promovare în societate a valorilor eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos.
Domnul Emilian Popescu s-a născut la data de 20 februarie 1928 în localitatea Orleşti, judeţul Vâlcea, fiind unul dintre cei şapte copii ai Anei şi ai lui Gheorghe Popescu, cântăreţ bisericesc. După studiile din localitatea natală, între anii 1940-1947 a urmat cursurile Seminarului Teologic ,,Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, ale Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1947-1948), finalizate la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (1953-1955). A susţinut teza de licenţă în teologie despre Sfântul Grigorie Palama, alcătuită sub îndrumarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae. Între anii 1948-1952 a urmat cursurile de limbi clasice ale Facultăţii de Filologie din Bucureşti. În anul 1970 a obţinut titlul de „Doctor în Istorie”, beneficiind de o bursă de specializare la Berlin (1970). În perioada următoare (1971-1973), a obţinut o bursă de cercetare din partea Fundaţiei „Alexander von Humboldt” în centrele universitare din Bonn, Köln şi München. De asemenea, între anii 1973-1986, a beneficiat de stagii de documentare la Lyon, Paris şi Washington, DC.
Între anii 1956-1978 a fost cercetător principal la Institutul de Arheologie al Academiei Române, iar între 1978 şi 2001 profesor de bizantinologie la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, azi Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, în această calitate fiind şi conducător de doctorat la disciplina căreia i-a consacrat întreaga sa activitate: Istoria şi Spiritualitatea Bizanţului. La solicitarea noastră ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, după momentul istoric al reînfiinţării Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, a predat şi la această Facultate (1990-2009), contribuind alături de alţi profesori la creşterea rapidă a prestigiului noii instituţii.
Pentru meritele sale, a primit diverse funcţii onorifice, dintre care amintim:
Membru corespondent al Institutului Arheologic German;
Membru al Biroului Comisiei Internaţionale de Istorie Eclesiastică Comparată;
Membru al Asociaţiei Internaţionale de Patrologie;
Membru al Centrului de Studii Bizantine ,,Dumbarton Oaks” din Washington, DC;
Vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine;
Preşedinte al Comisiei naţionale de Istorie Eclesiastică (din 2000);
Membru de onoare al Academiei Române (din 2006);
Vicepreşedinte al Comisiei Patristice a Patriarhiei Române (din 2009);
Membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor;
Membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Iaşilor;
Membru în Consiliul Naţional Bisericesc;
Membru în Adunarea Naţională Bisericească.
Personalitate marcantă a teologiei româneşti şi a Bisericii Ortodoxe Române, Domnul Emilian Popescu s-a remarcat prin cercetarea şi evidenţierea documentelor care atestă apostolicitatea creştinismului românesc, ca urmare a predicării Evangheliei lui Hristos de către Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip în provincia romană Scythia Minor (Dobrogea).
Demn de remarcat este şi faptul că a fost un bun cunoscător al limbilor clasice, dar şi al mai multor limbi moderne, o parte din studiile Domniei Sale fiind publicate în limbile germană, engleză şi franceză. Această competenţă lingvistică a condus la publicarea şi receptarea operei sale în spaţiile germanofon, anglofon şi francofon. A participat la congrese şi simpozioane internaţionale de epigrafie şi istorie.
Deşi toate lucrările sale au o certă valoare ştiinţifică, amintim doar câteva dintre acestea, pentru a surprinde universul preocupărilor sale academice: Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII, descoperite în România, Bucureşti, 1976 (distins cu premiul Vasile Pârvan al Academiei Române pe anul 1978); Christianitas Daco-romana, Florilegium studiorum, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994; Titulatura şi distincţiile onorifice acordate de Patriarhia Constantinopolului mitropoliţilor Ţării Româneşti (secolele XIV-XVIII), Editura Basilica, Bucureşti, 2010; Crucea şi Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos în creştinismul timpuriu, Editura Basilica, Bucureşti, 2016; Studii de istorie şi de spiritualitate creştină, Editura Basilica şi Editura Academiei Române, Bucureşti, vol. I-III, 2018 şi vol. IV, 2019, vol. V, 2020.
Datorită studiilor sale multiple şi valoroase privind istoria şi cultura poporului român, a fost recunoscut drept un expert în domeniul istoriei, arheologiei şi epigrafiei antice şi creştine, precum şi al spiritualităţii bizantine. De aceea, pentru ampla sa operă ştiinţifică şi pentru multele sale merite în promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti, în anul 2004 a fost decorat de Preşedintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria G – „Cultele”, iar Academia Română l-a ales membru de onoare al ei, în anul 2006, bucurându-se de un respect deosebit din partea comunităţii academice din România.
După întronizarea noastră ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a răspuns cu evlavie, responsabilitate şi promptitudine, solicitărilor Patriarhiei Române de a coordona unele lucrări fundamentale pentru teologia ortodoxă românească actuală. Pe baza propunerilor sale şi ale regretatului Profesor Dr. Dan Sluşanschi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa de lucru din data de 23 ianuarie 2008, reînfiinţarea Colecţiei Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB), iar Noua Comisie Patristică a Patriarhiei Române, având ca vicepreşedinte pe Domnul Emilian Popescu, a publicat o nouă serie de volume din lucrările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
În semn de apreciere şi recunoştinţă pentru activitatea sa deosebită, i-am conferit Ordinul ,,Crucea Patriarhală”, în data de 28 octombrie 2009, şi Ordinul „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”, în data de 24 aprilie 2018, iar în anul 2019 Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
În mod deosebit, am apreciat, de-a lungul timpului, trei mari calităţi ale Domniei Sale şi anume: rigoarea ştiinţifică-academică, spiritualitatea liturgică ortodoxă şi preocuparea pentru viitorul Bisericii noastre.
Rigoarea ştiinţifică-academică. Opera sa ştiinţifică evidenţiază istoria originilor poporului român, cultura şi spiritualitatea unei populaţii daco-romane creştinate, începând mai ales cu ţinutul Dobrogei. În acest sens, s-a remarcat prin cercetarea şi evidenţierea documentelor care atestă apostolicitatea creştinismului românesc prin predica directă a Sfinţilor Apostoli Andrei şi Filip în secolul I, pe teritoriul României de azi. Multiplele comunicări ştiinţifice despre creştinismul românesc din primul mileniu, făcute în ţară şi străinătate, chiar în timpul epocii de dictatură comunistă, erau în acelaşi timp şi multiple mărturii misionare într-o societate secularizată şi chiar ostilă credinţei.
Ne aducem aminte cu recunoştinţă cum, în anul 1996, cu multă competenţă, convingere şi zel misionar Domnia Sa a vorbit la radio şi televiziune despre prezenţa şi lucrarea Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul Dobrogei de azi. Reamintim că în anul 1996 a fost adus din Patras (Grecia) la Iaşi şi la Galaţi, pentru o săptămână, capul Sfântului Apostol Andrei, proclamat ulterior „Ocrotitorul României” de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, Domnul Emilian Popescu a adus o contribuţie deosebită la cunoaşterea istoriei şi spiritualităţii poporului român şi prin evidenţierea documentelor referitoare la activitatea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, precum şi la legătura lor cu teritoriul ţării noastre: podul construit peste Dunăre (2,5 km), recucerirea Daciei, victoria asupra goţilor, misionarii trimişi în Dacia, bisericile construite la nord de Dunăre etc.).
Spiritualitatea liturgică intensă. Din smerenie şi teamă sfântă faţă de sublimitatea şi responsabilitatea Tainei Preoţiei, Domnul Emilian Popescu nu a acceptat să fie hirotonit preot, dar a avut o conştiinţă slujitoare baptismală, aceea a preoţiei universale a credincioşilor fervenţi rugători şi statornici iubitori de Hristos şi de Biserică, pe care o întâlnim de-a lungul istoriei la marii ctitori de biserici, de cultură creştină şi de instituţii filantropice. Domnul Emilian Popescu participa activ la Sfânta Liturghie din parohie în fiecare duminică şi sărbătoare, uneori citea apostolul sau cânta la strană, era membru în consiliul parohial, susţinea spiritual şi financiar activitatea parohiei, respecta cu stricteţe postul şi rânduielile Bisericii privind împărtăşirea euharistică.
Desigur, o notă în plus la onestitatea, verticalitatea şi seriozitatea academică ale Domnului Profesor a fost dobândită prin studiile sale din Germania şi Franţa, unde a avut profesori competenţi şi exigenţi. Iar un accent în plus la asceza şi evlavia liturgică a Domnului Emilian Popescu s-a adăugat şi prin studiul spiritualităţii patristice şi filocalice.
Toate aceste frumoase îmbinări între ştiinţă şi spiritualitate au făcut să rodească, frumos şi folositor, o conştiinţă eclesială misionară pe care a arătat-o în orice împrejurare: la catedră, la televiziune, la radio şi mai ales la întrunirile Frăţiei Ortodoxe pentru care a pus mult suflet. În ultimele două decenii a susţinut în mod constant construirea Bisericii ,,Sfânta Vineri-Drumul Taberei”, fiind ctitor, epitrop, sfătuitor şi sprijinitor de nădejde al parohiei în momente dificile.
Preocuparea pentru viitorul Bisericii noastre, prin formarea teologică a unui număr impresionant de studenţi, masteranzi şi doctoranzi. Domnul Emilian Popescu a avut marele dar de a se bucura de orice rodire frumoasă a darurilor Sfântului Duh în Biserică, în eparhii, în şcolile teologice, în parohii sau mănăstiri, în asociaţii laice ortodoxe, precum şi în instituţii de cultură româneşti. Se bucura când forma studenţi, doctoranzi şi preoţi misionari buni, când dăruia cărţi unor biblioteci şi ajuta discret persoane nevoiaşe.
Sunt foarte cunoscute grija şi preocuparea Domniei Sale pentru formarea ucenicilor. Unora le-a îndrumat tezele de licenţă, continuând să-i coordoneze la cursurile de doctorat, altora le-a înlesnit obţinerea de burse în străinătate, pe alţii i-a însoţit, împreună cu distinsa soţie Maria Lizeta, la Taina Cununiei, ca naşi de cununie, altora le-a botezat copiii, fiind naş de botez, tuturor le-a călăuzit formarea didactică sau sacerdotală, cu responsabilitate şi dragoste, ca un adevărat părinte.
Întristată adunare,
Firea harnică şi ordonată a Domnului Profesor Emilian Popescu, evlavia credinţei sale statornice, cultura muncii sale oneste, educaţia primită în familie, studiile teologice temeinice, experienţa academică din străinătate armonios altoită pe moştenirea academică românească, l-au impus în ochii tuturor ca fiind un profesor universitar de vocaţie care a cultivat şi a făcut roditor darul iubirii constante faţă de Biserica, istoria şi cultura poporului român, pe care le-a slujit cu credinţă vie şi cu o competenţă academică demne de toată preţuirea. Adresăm părintesc cuvânt de consolare soţiei şi rudelor, precum şi colegilor, ucenicilor şi tuturor celor întristaţi de plecarea dintre noi a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos Cel înviat să odihnească sufletul său împreună cu drepţii în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi!
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndurerată şi pentru toţi cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 777, Ultimul acces: 2026-09-27 15:03:39

Timp total: 0.04s...

[]:1