Rămas-bun, dragă părinte Milan![2020-08-28]În seara de luni, 24 august a.c., a sărbătorii Sf. Ap. Bartolomeu, un înger şi-a luat avânt spre ceruri, spre Dumnezeu, originea şi ţelul fiecărui element al Creaţiei. Banatul Montan, parohia Slatina Timiş cu filiala Sadova Veche, localitatea Nermed, întreaga comunitate croată, dar şi întreaga Dieceză de Timişoara au fost împietrite de vestea chemării la cele veşnice a părintelui Milan Mihai N. Sima, preotul, parohul, fiul, fratele, vărul, dar mai ales prietenul şi bucuria multora, a foarte multora dintre noi. Motoul de primiţie al pr. Milan ne spune multe, azi, în aceste zile post-factum: „Hrana mea este să fac voinţa Celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4,34).Părintele s-a născut la 6 februarie 1988 la Reşiţa, fiind de origine dintr-o familie foarte credincioasă din Nermed, care a dat Bisericii deja patru preoţi. A urmat cursurile şcolii primare din satul Nermed şi cele ale şcolii generale din Caraşova, absolvind ulterior un vechi liceu de bun renume: Liceul Pedagogic din Caransebeş. A fost apoi chemat la vocaţia sacerdotală, absolvind cursurile Seminarului Teologic din Alba Iulia, alături de vărul său primar, pr. Milan Mihai M. Sima. A fost sfinţit preot la 6 iulie 2013, prin impunerea mâinilor Preasfinţitului Episcop dr. h.c. Martin Roos, în Catedrala Sf. Gheorghe, Domul din Timişoara. Generaţia sa a numărat, doar pentru Dieceza de Timişoara nu mai puţin de cinci preoţi, un al şaselea coleg fiind sfinţi şi el în acelaşi an, la o altă data. Pentru că Dieceza de Timişoara şi cea de Zrenjanin sunt surori, provenind alături de Dieceza de Szeged-Csanád, din vechea Dieceză de Cenad, PS Martin Roos l-a trimis pe pr. Milan şi în Serbia, pentru a ajuta şi acolo, dar şi pentru a strânge experienţă, pentru a cunoaşte şi realităţile de acolo. Astfel, pr. Milan a activat între 2013-2014 la Novi Bečej, în Banatul Sârbesc (Dieceza de Zrenjanin), după care a fost numit, între 2014-2015 în parohia Timişoara II Fabric, în calitate de capelan. Datorită stării de sănătate a regretatului pr. Virgil Fechetă († 2015), PS Martin Roos l-a rugat pe pr. Milan să preia în administrare spirituală frumoasa parohie Slatina Timiş, unde a activat cu binecuvântate roade din 2015 şi până în clipa chemării sale fulgerătoare la tatăl, în 24 august 2020. A fost iubit peste tot, pe unde a intrat şi a ieşit, a muncit sau s-a bucurat: a fost o fire caldă, profund sinceră, mereu cu o vorbă bună şi cu un zâmbet pentru cei din jur. Pe bătrâni şi pe tineri i-a luminat cu vorba şi mai ales cu zâmbetul său, nelăsând la o parte nici dojana ziditoare, spirituală, prietenească. S-a bucurat cu tinerii, a jucat fotbal cu acelaşi avânt cu care a şi zâmbit, făcând parte din echipa de fotbal a Diecezei de Timişoara, cu care a şi obţinut rezultate frumoase la campionatele europene de fotbal ale preoţilor. În seara zilei de marţi, 25 august, biserica din Slatina Timiş, loc binecuvântat, l-a primit pentru ultima oară, în mijlocul credincioşilor şi preoţilor sosiţi să îl întâmpine pe păstorul ce parcă părea că doarme, zâmbind. A urmat Sf. Rozariu şi Requiem-ul praesente corpore, la ora 19.00, în prezenţa familiei şi a comunităţii îndoliate din Slatina Timiş şi Sadova Veche. Celebrantul principal a fost Mons. Johann Dirschl, Vicar general, fiu al satului, în concelebrare cu pr. Mihai Sima, paroh de Orşova, unchiul bun al părintelui defunct, împreună cu pr. Mihai Titi Dumitresc, arhidecan al Banatului Montan şi decan de Severin şi cu mai mulţi preoţi. După Sfânta Liturghie, credincioşii parohiei s-au organizat cu mic cu mare, stând de veghe, în rugăciune, în biserică, lângă trupul părintelui defunct până la ceasurile 8 ale dimineţii. Încă de cu seara, lumânări nenumărate au ars din faţa parohiei şi pe toată alea, până pe deal, la biserică, dar şi în faţa acesteia. La sfârşitul Liturghiei, pr. Mihai Sima a mulţumit comunităţii pentru felul în care slătinarii l-au iubit pe pr. Milan, cerându-şi iertare pentru orice greşeală sau omisiune ar fi înfăptuit acesta oricăruia dintre membrii comunităţii. Dimineaţa, în ziua de 26 august 2020, trupul părintelui a fost transferat în localitatea natală, plecând pentru totdeauna din Slatina Timiş, după un moment de rugăciune condus de pr. Mihai Titi Dumitresc. Pe drum, pe străzile pe care a trecut, credincioşii din Slatina l-au aşteptat pe părintele Milan pentru a-l saluta pentru ultima oară în această lume, cu lumânări aprinse în mâini. La Nermed, localitatea natală, părintele a fost depus în micuţa biserică în care a fost botezat, în care l-a primit pe Cristos în Sfânta Euharistie şi în care probabil a simţit prima dată chemarea la viaţa sacerdotală. PS László Böcskei, Episcop de Oradea, originar din Dieceza de Timişoara, a sosit pentru a aduce mângâiere familiei îndurerate şi pentru a oferi Liturghia pentru sufletul pr. Milan, dar şi pentru a-şi lua rămas bun. În cursul serii, pr. Mihai Sima, împreună cu Excelenţa Sa Martin Roos, Episcop emerit de Timişoara şi până de curând administrator apostolic de Zrenjanin, dar şi cu mai mulţi preoţi, a oferit Sfânta Liturghie pentru sufletul pr. Milan. Au sosit la acest trist moment, tineri şi adulţi din sat, prieteni din Timişoara şi din alte părţi ale Banatului. PS Martin Roos a rostit la finalul Sfintei Liturghii un gând de alinare din partea sa, ca Episcop emerit, dar şi din partea Diecezei de Zrenjanin, a PS László Német, unde pr. Milan a activat timp de un an. În cuvintele sale simple, PS Martin a subliniat faptul că defunctul păstor ne-a fost tuturora prilej de zâmbet, de lumină, aducând cu el mereu buna dispoziţie, gândul bun şi mai ales prietenia adevărată. După încă o noapte de priveghi, a doua zi, 27 august 2020, a urmat ziua înmormântării. Sfânta Liturghie a fost celebrată în aer liber, la ora 11.00, în curtea casei comunitare din Nermed, lângă biserică, de PS Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, în concelebrare cu PS Martin Roos, Episcop emerit, cu pr. Mihai Sima şi cu o serie întreagă de preoţi din Dieceză, dar şi din Arhidieceza de Alba Iulia şi din Diecezele de Oradea şi Satu Mare, dintre care mulţi colegi de generaţie, de seminar. În cuvântul său introductiv, PS Pál, a subliniat durerea întregii familii Sima, dar şi a întregii Dieceze, la plecarea dintre noi a pr. Milan. Cuvintele păstorului au adus alinare durerii şi recunoaştere acestei familii credincioase, care din trăirea vieţii creştine, din credinţă şi cu nu puţine eforturi, a educat un preot, ba chiar patru în total, dăruindu-i încercatei noastre dieceze. Predica a fost rostită în limbile croată şi română – cum de altfel a fost celebrată şi Sf. Liturghie – de pr. Nikola Lauš, canonic catedral şi director al cancelariei diecezane. Pr. Lauš, coleg întru preoţie, dar şi colaborator şi chiar coechipier în echipa diecezană (dar şi naţională) de fotbal, a vorbit în predica sa despre motoul pr. Milan, ales la sfinţirea de preot, aici, mai sus redat, dar a conchis şi cu cuvintele Apostolului Paul: „Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa.” (2 Tim 4, 7). Chiar dacă alergarea ne-a părut nou scurtă, probabil că Dumnezeu a fost mulţumit de serviciul slujitorului, alergătorului Său, care în numai şapte ani de preoţie şi numai cinci de conducere a unei parohii, a adus roade frumoase, binecuvântate. La sfârşitul Liturghiei, pr. Mihai Sima a mulţumit tuturora – preoţi, credincioşi, rude, reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Caraş-Severin, ai Primăriilor Slatina Timiş, Caraşova şi din împrejurimi, dar şi tuturor celor care l-au iubit şi apreciat pe pr. Milan, pentru tot ce au făcut pentru acesta, dar şi pentru alinarea adusă îndureratei familii. Ritualul înmormântării a fost oficiat de pr. Nikola Lauš, în limba croată, asistat de Episcopii şi preoţii prezenţi, dar şi de cantorii din Nermed, Lupac, Caraşova, Clocotici, Rafnic şi Timişoara I Cetate, care cu sufletul îndurerat au ridicat spre cer cântecele din vechiul ritual funebru, cu speranţa neclintită în Învierea cea de pe urmă. Trupul părintelui a fost depus în cimitirul din satul natal, aşa cum se cuvine, lângă crucea din centrul cimitirului, unde împreună cu trupurile strămoşilor, ca un bun păstor, aşteaptă Învierea Morţilor la a doua Venire a lui Cristos. Nu sunt puţine cuvintele rostite sau scrise, nici cântecele triste ale Banatului Montan nu pot descrie durerea acestei vremelnice despărţiri. Ele s-au auzit în inimi, ba chiar şi prin undele radio din capitala Banatului, dar speranţa revederii în lumina Cerului ne îndeamnă să privim înainte. Şi lângă această speranţă creştină, mai trebuie să luăm aminte la exemplul firii şi păstoririi părintelui: să fim buni, să fim veseli, să fim cu adevărat sinceri, să avem grijă unii de alţii, să ne fim prieteni adevăraţi, aşa cum şi el a fost pentru noi. Iar atunci, el, preotul cu chip voios de înger, se va bucura cu noi, ne va veghea de sus şi ne va aştepta la poarta Cerului să ne revedem în bucuria Tatălui ceresc. (după materialul apărut pe Gerhardus.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 687, Ultimul acces: 2026-09-30 06:51:03
|
Timp total: 0.03s...
[]:1