Papa Francisc: Babelul de ieri şi de astăzi[2020-09-03]Audienţele generale, care datorită carantinei au continuat dar fără public din luna martie încoace, s-au reluat din 2 septembrie cu participarea celor interesaţi, dar într-un număr mai redus şi nu în Piaţa San Pietro ci în curtea interioară „Sfântul Damasus”, în Palatul Apostolic din Cetatea Vaticanului. În cateheza care continuă să atingă tema pandemiei, Papa Francisc a vorbit despre situaţia de astăzi ca un nou Babel.Episodul, a explicat Sfântul Părinte, descrie „ce se întâmplă când încercăm să ajungem la cer – ţinta noastră – ignorând legătura cu umanul, cu creaţia şi cu Creatorul”. Făcând referire la turnul Babei, a spus: „Construim turnuri şi zgârie-nori, dar distrugem comunitatea. Unificăm edificii şi limbi, dar mortificăm bogăţia culturală. Vrem să fim stăpâni ai pământului, dar ruinăm biodiversitatea şi echilibrul ecologic.” Şi a amintit ce i-a spus un pescar: „Am scos din mare 24 de tone de gunoaie, dintre care jumătate era plastic”. Această poluare, a continuat Pontiful, „înseamnă a ruina pământul, a nu avea solidaritate cu pământul care este un dar şi cu echilibrul ecologic.” „Amintesc o relatare medievală care descrie acest ‘sindrom de la Babel’, care există atunci când nu este solidaritate. Această relatare medievală spune că, în timpul construirii turnului, atunci când cădea un om – erau sclavi – şi murea, nimeni nu spunea nimic, maxim: ‘Sărmanul, a greşit şi a căzut’. În schimb, dacă o cărămidă cădea, toţi se plângeau. Şi dacă era cineva vinovatul, era pedepsit! De ce? Pentru că o cărămidă era scumpă de făcut, de pregătit, de copt. Era nevoie de timp şi de muncă pentru a face o cărămidă. O cărămidă valora mai mult decât viaţa umană. Fiecare dintre noi să se gândească la ce se întâmplă astăzi. Din păcate şi astăzi se poate întâmpla ceva de acest gen. Cade vreo cotă din piaţa financiară, ştirea este în toate agenţiile. Cad mii de persoane din cauza foamei, a mizeriei şi nimeni nu vorbeşte despre aceasta.” Ca familie umană, a mai explicat Papa, „avem originea comună în Dumnezeu; locuim într-o casă comună, planeta-grădină, pământul în care Dumnezeu ne-a aşezat; şi avem o destinaţie comună în Cristos. Însă atunci când uităm toate acestea, interdependenţa noastră devine dependenţă a unora de alţii – pierdem această armonie a interdependenţei în solidaritate – mărind inegalitatea şi marginalizarea; se slăbeşte ţesutul social şi se deteriorează ambientul. Este mereu acelaşi mod de a acţiona. De aceea, astăzi principiul de solidaritate este mai necesar ca oricând, aşa cum a învăţat Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea” în enciclica Sollicitudo rei socialis. Pontiful şi-a încheiat cateheza spunând: „În mijlocul crizei, o solidaritate condusă de credinţă ne permite să traducem iubirea lui Dumnezeu în cultura noastră globalizată, nu construind turnuri sau ziduri – şi câte ziduri se construiesc astăzi – care despart, însă după aceea se prăbuşesc, ci ţesând comunităţi şi susţinând procese de creştere cu adevărat umană şi solidă. Şi pentru aceasta ajută solidaritatea. Pun o întrebare: eu mă gândesc la nevoile celorlalţi? Fiecare să răspundă în inima sa. În mijlocul crizelor şi furtunilor, Domnul ne interpelează şi ne invită să trezim şi să activăm această solidaritate capabilă de a da soliditate, sprijin şi un sens acestor ore în care totul pare să naufragieze. Creativitatea Duhului Sfânt să ne poată încuraja ca să generăm noi forme de ospitalitate familială, de fraternitate rodnică şi de solidaritate universală. Mulţumesc.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 695, Ultimul acces: 2026-09-29 11:59:43
|
Timp total: 0.03s...
[]:1