© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Nevoia de subsidiaritate în contextul pandemiei[2020-09-23]„Cineva mi-ar putea spune: ‘Dar, părinte, astăzi vorbiţi în termeni dificili!’ Însă pentru aceasta încerc să explic ce înseamnă.” Astfel a spus Sfântul Părinte la audienţa generală de astăzi, după ce a afirmat că solidaritatea are nevoie de subsidiaritate. Şi într-adevăr a explicat acest din urmă concept, care este cheie în doctrina socială a Bisericii, subliniind că subsidiaritatea trebuie să fie funcţională şi de sus în jos, „de la statul central la popor”, şi de jos în sus, „de la formaţiunile poporului în sus”. Tema audienţei generale de miercuri, 23 septembrie 2020, a fost „Subsidiaritatea şi virtutea speranţei”, a opta în seria de cateheze generată de situaţia actuală sanitară.„Fiecare trebuie să aibă posibilitatea de a asuma propria responsabilitate în procesele de vindecare a societăţii din care face parte”, a spus Pontiful. Într-o parte critică, a deplâns faptul că „sunt ascultate mai mult marile companii financiare decât oamenii sau cei care mişcă economia reală; sunt ascultate mai mult companiile multinaţionale decât mişcările sociale. Spus aceasta cu limbajul obişnuit: sunt ascultaţi mai mult cei puternici decât cei slabi şi acesta nu este drumul, nu este drumul uman, nu este drumul învăţat de la Isus, nu este realizarea principiului de subsidiaritate.” Şi a subliniat: „Pentru a ieşi mai buni dintr-o criză, principiul de subsidiaritate trebuie să fie aplicat, respectând autonomia şi capacitatea de iniţiativă a tuturor, în special a celor din urmă.” Papa a făcut în continuare legătura dintre subsidiaritate şi speranţă. „A aplica principiul de subsidiaritate dă speranţă, dă speranţă într-un viitor mai sănătos şi drept; şi acest viitor îl construim împreună, aspirând la lucrurile mai mari, lărgind orizonturile noastre. Ori împreună, ori nu funcţionează. Ori lucrăm împreună pentru a ieşi din criză, la toate nivelurile societăţii, ori nu vom ieşi niciodată. A ieşi din criză nu înseamnă a da o zugrăveală peste situaţiile actuale, ca să pară ceva mai drepte. A ieşi din criză înseamnă a schimba, şi adevărata schimbare o fac toţi, toate persoanele care formează poporul. Toate profesiile, toţi. Şi toţi împreună, toţi în comunitate. Dacă nu fac aşa toţi, rezultatul va fi negativ.” „Speranţa este îndrăzneaţă, şi atunci să ne încurajăm să visăm lucruri mari. Fraţi şi surori, să învăţăm să visăm lucruri mari! Să nu ne fie frică să visăm lucruri mari, căutând idealurile de dreptate şi de iubire socială care se nasc din speranţă. Să nu încercăm să reconstruim trecutul, trecutul este trecut, ne aşteaptă lucruri noi”, a spus. „Domnul a promis: ‘Eu voi face noi toate lucrurile’. Să ne încurajăm să visăm lucruri mari căutând aceste idealuri, să nu încercăm să reconstruim trecutul, mai ales acela care era nedrept şi deja bolnav, pe care l-am numit deja ca nedreptăţi. Să construim un viitor în care dimensiunea locală şi cea globală se îmbogăţesc reciproc – fiecare poate să dea ceea ce este al său, fiecare trebuie să dea din ceea ce este al său, cultura sa, filozofia sa, modul său de a gândi – unde frumuseţea şi bogăţia grupurilor mai mici chiar şi a grupurilor rebutate să poată înflori pentru că şi acolo există frumuseţe, şi unde cel care are mai mult să se angajeze să slujească şi să dea mai mult celui care are mai puţin.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 604, Ultimul acces: 2026-09-30 04:33:14
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
