Juan, martir la 19 ani, beatificat în „Sagrada Familia” din Barcelona

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Juan, martir la 19 ani, beatificat în „Sagrada Familia” din Barcelona

[2020-11-08]

Fer. Juan Roig y Diggle
Numărul martirilor războiului civil spaniol veneraţi de Biserica Catolică a ajuns la aproape două mii: preoţi, călugăriţe, episcopi şi mulţi laici, dintre care unii sunt taţi, mame sau tineri. Sunt oameni care şi-au pierdut viaţa doar pentru că îl iubeau pe Cristos în acei ani întunecoşi care au pus la încercare regatul Spaniei în perioada 1936-39, cu puţin timp înainte de cel de-al doilea război mondial care a dat peste cap întreaga omenire. Unul dintre aceşti martiri, Juan Roig y Diggle, originar din Barcelona, a fost ridicat la cinstea altarelor sâmbătă, 7 noiembrie a.c., în Bazilica Sagrada Familia din metropola catalană. Când, violent ca o palmă, valul de prigoană anticreştină ajunge în toată Spania, tânărul Juan spune: „Acum, mai mult ca oricând, trebuie să luptăm pentru Cristos”.

Juan şi-a început formarea în institutele educative conduse de Fraţii Şcolilor Creştine, iar liceul, la şcolile „Părinţilor Scolopi” (Ordo Clericorum Regularium Pauperum Matris Dei Scholarum Piarum). Toţi îi văd seriozitatea, respectul şi dăruirea pe planul învăţământului. Remarcabilă, în acelaşi timp, credinţa profundă pentru un tânăr de vârsta lui, după cum dau mărturie doi preoţi de care Juan era deosebit de ataşat şi care vor fi asasinaţi amândoi în timpul Războiului Civil: pr. Francisco şi pr. Ignasi. Familia lui Juan nu dispune de bogăţii economice, drept care vor pleca cu toţii din oraşul Barcelona şi se vor muta în orăşelul El Masnou. Aici, Juan este văzut de toţi ca un băiat promiţător. Îşi găseşte un loc de muncă mai întâi într-un magazin de stofe şi apoi într-o fabrică. Istovit deseori, Juan nu se plânge niciodată, dimpotrivă, e mulţumit că poate să dea o mână de ajutor concret celor dragi. În ciuda oboselii, continuă să alterneze şcoala şi munca pentru că are un vis: vrea să devină avocat.
La El Masnou, Juan cunoaşte Federaţia tinerilor creştini din Catalonia şi îşi dă adeziunea fără ezitare. Nu îi venea să creadă că a întâlnit alţi tineri asemenea lui care împărtăşesc aceleaşi valori şi cu care poate să vorbească liber despre Isus. Sunt ani în care viaţa lui spirituală devine mai intensă şi, în acelaşi timp, pentru cei din jur, devine tot mai clară transparenţa virtuţilor lui, autenticitatea credinţei lui. Începe să participe zi de zi la Sfânta Liturghie, să mediteze şi să practice devoţiunea creştină, ajungând să descopere doctrina socială a Bisericii. Rugându-se mult şi privind lumea înconjurătoare, Juan îşi dă seama de problemele care afectează societatea, dar şi de rolul pe care creştinul laic îl poate asuma în interiorul Bisericii ca să ajute la rezolvarea lor. Este un om curajos, Juan, şi de aceea, chiar când situaţia se complică iar sediul Federaţiei este incendiat de miliţiile armate, nu ezită să facă de gardă pe timpul nopţii la biserică, după ce se spovedeşte şi, mai ales, după ce l-a ascuns acasă la el pe Isus din Sfânta Euharistie ca să nu fie profanat şi să îl ducă la toţi cei care doreau să se împărtăşească.
În vara anului 1936, persecuţia anticlericală este deja o realitate. Doar că, în scurt timp, miliţiile încep să îi prigonească nu doar pe preoţi, călugări şi călugăriţe, dar şi pe creştinii laici, pe care îi consideră vinovaţi pentru simplul fapt de a crede în Isus şi în iubirea sa. Familia lui Juan este foarte cunoscută în localitate şi toţi ştiu că aceasta duce o viaţă creştină în profundă comuniune cu Evanghelia. Miliţiile dau năvală chiar în această casă în noaptea de 11 spre 12 septembrie şi îl caută cu nerăbdare pe capul familiei. Nu era acasă. Juan se afla în cealaltă cameră şi, mai înainte ca miliţienii să îşi dea seama de prezenţa lui, pentru a salva hostiile consacrate de pericolul profanării, le consumă pe toate. În timp ce era scos din casă, i-a adresat mamei cuvinte de liniştire spunându-i: „Dumnezeu este cu mine!” Miliţienii l-au dus în casa unchiului, crezând că tatăl lui Juan era ascuns acolo. Când nu îl găsesc, furia lor devine oarbă şi distrug tot ce găsesc prin casă, inclusiv imaginile religioase. Dar aceasta nu era îndeajuns ca să le potolească mânia şi, dacă nu au reuşit să îl ucidă pe tatăl unei familii catolice, trebuia să plătească cu viaţa un altul. Juan, în timp ce era dus în apropiere de cimitirul Santa Colonna de Gramenet, era cu inima liniştită. Cânta şi se ruga cu glas tare. Când au îndreptat puştile spre pieptul lui, el a rostit cuvinte de iertare pentru călăii, iar când au tras orbeşte gloanţele asupra lui, el a strigat: „Trăiască Cristos Rege!” Nimeni din familia lui nu a fost informat atunci de cele care i s-au întâmplat cu adevărat. Trupul său, înhumat pe loc în mare grabă, a fost găsit abia doi ani mai târziu. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 688, Ultimul acces: 2026-09-28 01:29:01

Timp total: 0.03s...

[]:1