Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică a Postului Naşterii Domnului din anul 2020

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică a Postului Naşterii Domnului din anul 2020

[2020-11-11]

de Iulian Dumitraşcu

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2020 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.
Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima Duminică a Postului Naşterii Domnului din anul 2020, privind însemnătatea Anului omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor şi a Anului comemorativ al filantropilor ortodocşi români, în Patriarhia Română
Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din Patriarhia Română,
Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Continuând tradiţia începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2020 ca ,,Anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor” şi ,,Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români”, în Patriarhia Română.
Cele două teme, omagială şi comemorativă, evidenţiază două coordonate cu o importanţă majoră în viaţa şi activitatea bisericească. Pe de o parte, omagierea pastoraţiei părinţilor şi copiilor are ca scop cultivarea vieţii creştine în familie şi promovarea educaţiei creştine în societatea contemporană.
Pe de altă parte, comemorarea filantropilor ortodocşi români are ca scop promovarea filantropiei creştine astăzi, ca lucrare esenţială în activitatea Bisericii, inclusiv prin identificarea marilor filantropi care, de-a lungul timpului, au susţinut spiritual şi material activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române.
Dreptmăritori creştini,
Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învăţătura şi viaţa creştină, fiind cadrul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, părinteşti, filiale şi frăţeşti. Atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfânta Tradiţie ne oferă mărturie despre faptul că familia este binecuvântare şi icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spaţiu sacru al lucrării harului dumnezeiesc, orientat spre viaţă şi iubire eternă.
În calitate de instituţie umană fundamentală, familia a fost creată şi binecuvântată de Dumnezeu în Rai, „… Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!»” (Facere 1, 27-28). De asemenea, familia a fost binecuvântată şi cinstită de Mântuitorul Iisus Hristos prin prezenţa Sa la nunta de la Cana Galileii (cf. Ioan 2, 1-11), unde a săvârşit minunea transformării apei în vin, arătând astfel valoarea sfântă a familiei conjugale pentru viaţa Bisericii.
Familia, binecuvântată de Dumnezeu spre a cultiva iubirea reciprocă şi a da naştere copiilor, este izvor de viaţă sfântă pentru fiecare popor şi pentru întreaga umanitate. În familie, relaţia părinţi-copii se înţelege mai ales din perspectiva relaţiei omului cu Dumnezeu.
Copiii nu se nasc doar pentru o viaţă terestră, ci se nasc şi ca să poată deveni, prin Botez, fii ai lui Dumnezeu după har (Ioan 1, 12-13) şi să dobândească viaţa veşnică prin credinţă şi fapte bune.
De aceea, familia a fost numită adesea „mica biserică” sau „biserica de acasă” (ecclesia domestica), tocmai pentru caracterul ei comunitar şi atmosfera de sfinţenie pe care trebuie să o cultive.
În familie, copilul învaţă ce înseamnă dragostea părintească, învaţă să vorbească, învaţă să se roage, învaţă credinţa în Dumnezeu şi tot aici, în familie, el învaţă dărnicia sau generozitatea.
Sfântul Ioan Gură de Aur aminteşte că, pentru a fi părinte, nu este de ajuns să dai naştere la copii, ci trebuie să le oferi şi educaţie. În acest sens, Sfântul Ioan îndeamnă „să ne străduim să-i învăţăm pe copii noştri virtutea şi să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru că aceasta este cea mai mare bogăţie, care sporeşte în fiecare zi bogăţia noastră. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decât ea”[1].
Din nefericire, mutaţiile şi transformările din ultimele secole au condus la o slăbire a rolului şi a importanţei familiei în societate.
În lumea de azi, părinţii şi copiii trăiesc într-o realitate secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual; ei se confruntă cu multiple provocări şi crize, precum: îndepărtarea de valorile tradiţionale, sărăcia, şomajul, alcoolul, infidelitatea, divorţul, nesiguranţa zilei de mâine, instabilitatea şi dezorientarea, înstrăinarea reciprocă, migraţia, conflictele personale etc.
În acest context, în care sunt propuse „modele” străine de valorile creştine, este necesar să afirmăm cu tărie sfinţenia căsătoriei, solidaritatea în familie şi între familii, demnitatea maternităţii, a paternităţii, a filiaţiei şi a fraternităţii, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate în comuniune de iubire şi coresponsabilitate.
Cunoscând provocările actuale la adresa familiei creştine, preoţii ortodocşi sunt îndemnaţi să ajute personal, dar şi să încurajeze pe credincioşii mireni să sprijine material şi spiritual familiile numeroase, familiile monoparentale sau familiile aflate în situaţii dificile, inclusiv prin activităţi de formare religios-morală a copiilor din comunitate.
În scopul dezvoltării unei educaţii temeinice pentru viaţă binecuvântată, Biserica trebuie să îndrume în primul rând părinţii să acorde mai mult timp educaţiei copiilor, întrucât caracterul copiilor se formează nu numai prin vorbe şi sfaturi, ci şi prin viaţa şi exemplul părinţilor. Clement Alexandrinul aminteşte că „o căsătorie fericită nu trebuie judecată nici după bogăţie, nici după frumuseţe, ci după împlinirea virtuţii”[2], adică după calitatea vieţii spirituale a familiei.
Părinţii sunt chemaţi să trăiască viaţa creştină prin rugăciune şi fapte bune, dar şi să cultive iubirea şi dărnicia în familie, după chipul iubirii milostive a Preasfintei Treimi, astfel încât familia să fie mereu izvor de iubire şi de bucurie pentru copii.
În egală măsură, părinţii sunt chemaţi să ocrotească viaţa încă de la zămislire şi să îi înveţe pe copii să preţuiască sănătatea ca dar al lui Dumnezeu, ce trebuie apărat şi cultivat cu responsabilitate.
Iubiţi credincioşi,
În anul 2020, Biserica Ortodoxă Română îi comemorează pe filantropii ortodocşi români. Între virtuţile distincte ale poporului român, cultura dărniciei, a dăruirii sau a omeniei reprezintă o moştenire importantă a valorilor şi normelor care au modelat spiritualitatea şi cultura neamului românesc.
Rodirea Evangheliei iubirii smerite şi milostive a lui Hristos în spiritualitatea poporului român a condus la manifestarea iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele în forme concrete, exprimate fie individual şi spontan, fie instituţional şi sistematic.
Biserica Ortodoxă Română îi pomeneşte cu recunoştinţă pe toţi cei care s-au străduit, de-a lungul istoriei, să dezvolte cultura creştină a dărniciei. Printr-un asemenea efort, ierarhi, preoţi şi diaconi, monahi şi mireni au contribuit pilduitor la organizarea lucrării social-filantropice a Bisericii în mijlocul poporului român.
În mod deosebit, evocăm numele unor evlavioşi şi darnici domnitori români, precum Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), ctitorul bolniţei (cămin pentru bolnavi) de la Mănăstirea Bistriţa, Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ctitorul bolniţei de la Mănăstirea Brâncoveni, domnitorul Grigorie II Ghica, fondatorul spitalului Mănăstirii Sfântul Pantelimon de lângă Bucureşti (1757).
În Moldova, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a construit bolniţele de la Putna şi Pătrăuţi, domnitorul Constantin Racoviţă Cehan a avut iniţiativa întemeierii spitalelor lor Sfântul Proroc Samuil din Focşani şi Precista din Roman, iar Grigorie al V-lea a întemeiat ospiciul Galata din Iaşi, toate acestea fiind în grija unor aşezăminte monahale.
O valoroasă activitate filantropică a fost desfăşurată şi de către ierarhii Bisericii noastre. În Ţara Românească s-au evidenţiat Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul (1708-1716) care, în Aşezământul Mănăstirii Antim, a prevăzut sume pentru educaţia copiilor săraci, pentru înmormântarea sărmanilor, miluirea săracilor, găzduirea străinilor etc.; Mitropolitul Grigorie al II-lea, alături de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a fost întemeietorul primului aşezământ pentru orfani din Ţara Românească; Sfântul Ierarh Calinic, stareţul Mănăstirii Cernica (1818-1850) şi Episcop al Râmnicului (1850-1868), supranumit de popor „vindecătorul bolnavilor şi miluitorul săracilor”, a ctitorit bolniţa din ostrovul Sfântul Gheorghe de la Mănăstirea Cernica; Mitropolitul Nifon Rusăilă (1850-1875) a înfiinţat Seminarul Nifon din Bucureşti, care oferea numeroase burse de studiu elevilor săraci şi eminenţi (1875).
Moldova a cunoscut o bogată activitate de binefacere în special în timpul Mitropolitului Anastasie Crimca, ctitorul bolniţei de la Dragomirna (1602) şi al unui spital în Suceava (1619), precum şi în vremea Mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842), care şi-a lăsat toate bunurile moştenire spre a fi folosite în scopuri filantropice; de asemenea, s-au remarcat Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu cel Milostiv (1875-1902) şi Episcopul Ioanichie Hasan al Romanului (1747-1769), fondatorul bolniţei de lângă biserica Precista Mare din Roman.
Cel mai de seamă ierarh filantrop al Transilvaniei a fost Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna (1864-1873), care s-a îngrijit permanent de ajutorarea elevilor săraci şi silitori la învăţătură. De asemenea, Mitropolitul Vasile Lăzărescu (1947-1962) a contribuit substanţial la zidirea Catedralei mitropolitane din Timişoara, a acordat ajutoare materiale românilor din Basarabia şi Transnistria şi i-a sprijinit financiar pe românii asupriţi de regimul comunist, iar Mitropolitul primat Miron Cristea (1919-1925), viitorul Patriarh al României (1925-1939), a iniţiat înfiinţarea unui Seminar pentru orfanii de război, la Câmpulung-Muscel.
Împreună cu domnitorii şi ierarhii amintiţi, numeroşi filantropi mireni s-au evidenţiat de-a lungul timpului prin fapte de binefacere generoase.
Între aceştia, se numără spătarul Mihail Cantacuzino (1640-1716), ctitorul Mănăstirii şi Spitalului Colţea din Bucureşti, Safta Brâncoveanu (1776-1857), ctitorul Spitalului Brâncovenesc din Bucureşti, Clucerul Gheorghe Boldescu (1775-1845) din Ploieşti, Theodor Balş (1790-1867) din Darabani, Moldova, Anastasie Başotă (1796-1869) din Botoşani, Emanuil Gojdu (1802-1870) din Oradea, Alexandru Mocioni (1841-1909) şi Emanuil Ungurianu (1846-1929) din Timişoara, Vasile Stroescu (1845-1926) din Basarabia, Familia Golescu, Hagi Pop (†1808) şi Alexandru Lebu (1835-1918) din Sibiu, Vasile Adamachi (1817-1892) din Iaşi, Stroe Belloescu (1838-1912) din Câmpina, Iorgu Dumitrescu (1851-1934) din Răcari, Teodor Stănescu (1868-1915) din Bucureşti, Anastase Simu (1854-1935) din Brăila, Elena Dalles (1849-1921) din Giurgiu, Dumitru Seceleanu (1857-1932) din Buzău, şi alţii ale căror chipuri şi activităţi au fost evidenţiate pe parcursul Anului comemorativ al filantropilor ortodocşi români, atât prin reportajele, documentarele şi materialele difuzare de Televiziunea şi Radio TRINITAS sau publicate în cotidianul religios Lumina, cât şi în cadrul diverselor acţiuni comemorative organizate de eparhii.
În secolul XX, în România, activitatea filantropică instituţională a Bisericii a fost brutal întreruptă, pentru aproape o jumătate de veac, odată cu instalarea regimului comunist (1946-1989), tocmai în perioada când cea mai populară temă era chiar asistenţa socială.
Aflată sub prigoana comunistă, Biserica a fost nevoită să-şi exercite doar misiunea ei sacramentală, liturgică şi pastorală, fără să desfăşoare activităţi social-filantropice instituţionale şi fără să i se permită o prezenţă activă în societate.
Abia după anul 1989, când cultele religioase au primit libertatea reală de organizare şi slujire în societatea românească, vechea tradiţie filantropică a Bisericii a revenit în actualitate. Astăzi Biserica Ortodoxă Română contribuie în mod sistematic şi substanţial la alinarea suferinţelor oamenilor, atât prin lucrarea liturgică, duhovnicească şi pastorală, cât şi prin lucrarea de asistenţă socială şi filantropică.
În prezent, Biserica Ortodoxă Română deţine un spital (102 paturi, 2 săli operaţie, ATI, laborator analize), 20 de centre medico-sociale, 55 de centre de servicii de îngrijire şi asistenţă la domiciliu, 3 centre de recuperare neuromotorie (tip ambulatoriu), 3 centre pentru îngrijiri paliative, un serviciu de ambulanţă şi 49 de cămine pentru persoane vârstnice.
Astfel, opera social-filantropică a Bisericii este inspirată din lucrarea filantropică, vindecătoare, sfinţitoare şi mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos şi are, totodată, o profundă dimensiune pastorală, exprimând o credinţă lucrătoare prin iubire darnică şi contribuind la cultivarea comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii, adică la dezvoltarea unei culturi a dărniciei sau a generozităţii.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Postul Naşterii Domnului, care începe astăzi, este, în primul rând, o perioadă de pregătire spirituală, de sfinţire a sufletului şi a trupului nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie. Totodată, este şi un prilej de întărire a comuniunii, de întrajutorare şi de fapte de milostenie, care sunt roade ale dreptei credinţe, expresii concrete ale iubirii noastre smerite faţă de Dumnezeu şi de oameni.
Traversăm o perioadă extrem de dificilă privind sănătatea şi chiar viaţa noastră şi a persoanelor dragi nouă. Mulţi dintre români sunt încercaţi de noua epidemie. Prin urmare, este mare nevoie de mai multă rugăciune, de solidaritate şi ajutorare frăţească.
De aceea, este necesar să transformăm această perioadă de criză medicală într-o perioadă de întărire în credinţă, prin rugăciune, şi de sporire a dragostei noastre faţă de semeni, prin fapte bune, pentru a mărturisi ,,cu vrednicie şi cu dreptate” Evanghelia iubirii lui Hristos.
În acest sens, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a se organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, pentru a veni în ajutorul celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familiilor sărace, familiilor cu mulţi copii, bătrânilor şi persoanelor singure, fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul rural.
Având încredinţarea că veţi arăta şi în acest an dărnicie creştină şi veţi răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de binefacere şi ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).
În încheiere, exprimăm recunoştinţă şi preţuire faţă de toţi cei care sprijină activităţile pastorale, educaţionale şi social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române, precum şi faţă de toţi ortodocşii români milostivi sau darnici. Îi îndemnăm să continue cu multă râvnă şi bucurie lucrarea lor generoasă şi folositoare, spre slava Preasfintei Treimi şi spre binele poporului român.
Cu multă preţuire, vă îmbrăţişăm părinteşte şi vă împărtăşim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).
† DANIEL
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan,
Arhiepiscopul Iaşilor şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Laurenţiu,
Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Ardealului
† Andrei,
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
† Irineu,
Arhiepiscopul Craiovei şi
Mitropolitul Olteniei
† Ioan,
Arhiepiscopul Timişoarei şi
Mitropolitul Banatului
† Petru,
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
† Iosif,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Nicolae,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi
† Nifon,
Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Irineu,
Arhiepiscopul Alba-Iuliei
† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Calinic,
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Ciprian,
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,
Arhiepiscopul Aradului
† Ignatie,
Episcopul Huşilor
† Lucian,
Episcopul Caransebeşului
† Sofronie,
Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin,
Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului
† Nicodim,
Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Antonie,
Episcopul de Bălţi
† Veniamin,
Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincenţiu,
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
† Andrei,
Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Galaction,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Ambrozie,
Episcopul Giurgiului
† Sebastian,
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion,
Episcopul Tulcii
† Petroniu,
Episcopul Sălajului
† Gurie,
Episcopul Devei şi Hunedoarei
† Daniil,
Episcopul Daciei Felix
† Siluan,
Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan,
Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei,
Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie,
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail,
Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande
† Ioan Casian,
Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieşteanul,
Episcop-vicar Patriarhal
† Ieronim Sinaitul,
Episcop-vicar Patriarhal
† Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Ilarion Făgărăşanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistriţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului
† Paisie Lugojeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei
† Marc Nemţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Damaschin Dorneanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor
† Emilian Crişanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
† Timotei Sătmăreanul,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului
† Atanasie de Bogdania,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
† Teofil de Iberia,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, în colecţia PSB, vol. XXII, EIBMBOR, Bucureşti, 1989, p. 329.
[2] Clement Alexandrinul, Stromata a IV-a, în colecţia PSB, vol. V, EIBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 290.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 653, Ultimul acces: 2026-09-27 08:42:31

Timp total: 0.04s...

[]:1