© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
A fost canonizată Cuv. Teofana Basarab, prima monahie de neam român din istorie[2022-02-17]de Ştefana TotorceaSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunţat joi canonizarea Cuv. Teofana Basarab de la mănăstirea Albotina (Vidin), contemporană cu Sf. Ier. Grigorie Palama şi ucenică a Sf. Cuv. Teodosie Isihastul. Este cea dintâi monahie de neam român cunoscută în istorie. Ziua de prăznuire va fi 28 octombrie, când o serbează românii din Timocul bulgăresc şi sârbesc. Născută la începutul secolului al XIV-lea în familia primului domnitor al Ţării Româneşti, Basarab I Întemeietorul (1310-1352), a primit la botez numele Teodora, oferindu-i-se o educaţie aleasă întemeiată pe dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Teodora Basarab s-a căsătorit cu Ivan Alexandru (1331-1371), viitorul ţar al Bulgariei, împreună cu care a avut trei băieţi şi o fată: Mihail Asan, Ivan Straţimir, Ivan Asan şi Vasilisa. Şi-a crescut copiii insuflându-le dragostea de Dumnezeu şi grija pentru cei din jur. Pe doi dintre fii i-a pierdut în războaie. Alături de soţul ei, ţarul Ivan Alexandru, a ctitorit mănăstiri şi biserici, iar pe altele le-a restaurat, într-o epocă în care isihasmul era în plină dezvoltare. Această perioadă este socotită de istorici o epocă de renaştere culturală şi spirituală pentru bulgari, Teodora Basarab fiind un factor foarte important, care a sprijinit şi încurajat zidirea aşezămintelor monahale, copierea de cărţi necesare cultului şi dezvoltarea monahismului. Râvna şi evlavia ei către Dumnezeu şi către Sfinţi a fost observată şi consemnată în scris şi de contemporani. În anul 1345 ţarul Ivan Alexandru hotărăşte să se despartă de Teodora Basarab. Repudiată de la curtea imperială, Teodora Basarab se smereşte retrăgându-se într-o mănăstire pentru a se lepăda de grijile, intrigile, răutăţile şi tumultul acestei lumi şi pentru a-i sluji cu dragoste şi devotament Mirelui Hristos. Teodora Basarab alege să rămână în Bulgaria pentru a nu strica relaţiile dintre cele două state vecine de care era atât de ataşată sufleteşte, dând astfel dovadă de înţelepciune şi dragoste faţă de poporul român şi bulgar. Întrucât ţarul Ivan Alexandru îl cunoştea şi aprecia pe Sfântul Teodosie Isihastul, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, suntem îndreptăţiţi să credem că Monahia Teofana Basarab l-a cunoscut şi ea şi i-a devenit ucenică, învăţând de la el ascultarea, milostenia, buna chivernisire, cultivarea liniştii şi rugăciunea minţii, îndrumări pe care marele nevoitor le dădea celor pe care îi povăţuia în viaţa duhovnicească. Activitatea Cuvioasei Teofana şi statura sa duhovnicească i-a impresionat pe locuitorii cetăţilor prin care a trecut, fiind foarte iubită de popor. Locuitorii din zona Timocului bulgăresc şi sârbesc păstrează şi astăzi, după şase veacuri, în memoria colectivă faptele şi nevoinţele Cuvioasei Teofana Basarab, ţarina de neam român care a strălucit prin credinţă şi jertfă în pământul bulgar. Nu se cunoaşte cu exactitate data la care Cuvioasa Teofana Basarab a trecut la cele veşnice. Potrivit tradiţiei transmise din generaţie în generaţie în rândul românilor din Timocul bulgăresc, ea a fost îngropată în faţa altarului bisericii săpate în stâncă de la Mănăstirea Albotina, loc în care a vieţuit pentru o perioadă lungă de timp. Cuvioasa Teofana a fost îngropată cu mare cinste, fiind plânsă de poporul pe care l-a slujit, la povăţuit şi l-a apărat ca o adevărată maică propovăduitoare a dragostei şi milei lui Dumnezeu. Până astăzi, locuitorii din zona Timocului bulgăresc şi sârbesc o prăznuiesc în ziua de 28 octombrie a fiecărui an. Tropar, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul… Pe mlădiţa aleasă a Basarabilor, care, prin viaţa sa sfântă, a strălucit minunat, ca o vrednică povăţuitoare a Bulgariei, iar, primind chipul îngeresc, îndelung s-a nevoit în privegheri şi postire, pe Cuvioasa Teofana, cu vrednicie acum toţi să o cinstim. Condacul, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă… Pe Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deşartă şi răbdând multe necazuri şi întristări, nevoinţe pustniceşti a luat asupra sa; căreia să-i cântăm: Bucură-te, Maică prealăudată! Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 668, Ultimul acces: 2026-09-24 01:51:47
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
