Interviu al Preasfinţitului Anton Coşa pentru ERCIS FM[2022-03-03]PS Anton CoşaÎn dimineaţa zilei de 1 martie 2022, solicitat de postul de radio ERCIS FM din Dieceza de Iaşi să vorbească despre criza din Ucraina şi despre implicarea Bisericii Catolice din Republica Moldova în ajutorarea refugiaţilor, Preasfinţitul Anton Coşa a răspuns cu bunăvoinţă acestei solicitări, acordând un interviu, pe care îl redăm mai jos (interviul poate fi ascultat aici). – Cum se simte în Republica Moldova criza din Ucraina? – Înainte de toate, aş vrea să încep prin a transmite de aici, din Chişinău, un salut frăţesc tuturor ascultătorilor Radio ERCIS FM, din partea mea şi a colaboratorilor mei, precum şi mulţumirile noastre adresate întregii echipe pentru prietenia ce ne-o purtaţi, pentru că sunteţi mereu aproape de noi, ne urmăriţi şi ne oferiţi posibilitatea să intrăm în contact cu fraţii noştri din Romania. Cât priveşte criza din Ucraina, eu aş fi mai concret şi aş numi-o „tragedia din Ucraina”, pentru că acolo se întâmplă lucruri groaznice, şi nu vorbim numai de distrugerile legate de infrastructura oraşelor mai mari şi a altor localităţi importante, dar am în vedere şi atâtea jertfe umane, printre care mulţi civili şi chiar copilaşi. Nu e doar o criză, ci, aşa cum spuneam, o adevărata tragedie. Şi ceea ce vă spun eu, nu sunt doar informaţii din presă, ci ne-o spun cei cu care suntem în contact, preoţi şi chiar Episcopi, prieteni şi cunoscuţi, reprezentanţi a diferitor organizaţii cu care colaborăm şi cu care ne mai auzim din când în când. Povestesc despre ororile războiului şi refugiaţii ucraineni, care au umplut Moldova şi care ajung şi prin casele noastre… – Există şi în Republica Moldova fundaţii caritabile care se mobilizează în această perioadă? În ce mod? – Cât priveşte caritatea în Moldova, aş îndrăzni să spun că există o intensă activitate caritativă, pentru că există numeroase organizaţii de binefacere, poate chiar prea multe, dar o spun nu în sens negativ, ci pentru a sublinia că uneori necesităţile sunt mai puţine decât oferta de ajutor. Şi totuşi, în aceste situaţii, precum cea pe care o trăim astăzi, organizaţiile de caritate nu sunt în stare singure să ofere ajutorul cerut de refugiaţi. În acest sens trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului şi să recunoaştem că autorităţile Statului s-au organizat remarcabil şi au preluat o mare parte dintre serviciile de caritate de care au nevoie refugiaţii, care, aşa cum spuneam, nu sunt puţini. Conform ultimelor date primite ieri, se pare că avem cu statut de refugiat în jur de 80 de mii de persoane, dar cu siguranţă numărul este mult mai mare, întrucât unii au venit pe cont propriu şi s-au cazat prin hoteluri sau case închiriate. Dar, revenind la întrebarea Dvs, aş concluziona că întreaga noastră societate s-a mobilizat într-un mod exemplar pentru a oferi ajutor oamenilor în suferinţă. – Cum răspunde Biserica Catolică în faţa acestei crize (Caritas Moldova şi alte instituţii)? Ce se poate face? – Şi noi ne-am mobilizat îndată ce am auzit că a început războiul, ba chiar aş spune că am fost cu un pas înaintea altora, întrucât, cu câteva zile înainte, am fost invitaţi de unii parteneri ai Caritas-ului nostru să ne organizăm în vederea primirii refugiaţilor în eventualitatea începerii războiului. Aşa că am avut întâlniri cu mai mulţi preoţi şi cu reprezentanţii organizaţiilor noastre de caritate, cărora le-am transmis sarcina de a începe deja pregătirea tuturor structurilor noastre care ar putea să primească refugiaţi. Avem mai multe fundaţii de caritate care au început imediat să se organizeze; în afară de Caritas Moldova, o activitate importantă o au fundaţiile Regina Pacis, Optima Fide, Ioan Paul II, Casa Providenţei. Dar cum spuneam mai sus, au fost invitate toate parohiile să se angajeze în acest sens, fie punând la dispoziţie casele parohiale, acolo unde este posibil, fie îndemnând credincioşii să primească refugiaţi chiar în casele lor. Împreună cu Caritas Luxemburg, am prevăzut să ajutăm financiar familiile care primesc refugiaţi, astfel încât să poată oferi tot ceea ce este nevoie: încăperi încălzite, materiale igienico-sanitare, îmbrăcăminte şi hrană caldă. Prevedem să primim în structurile Diecezei, inclusiv prin familiile noastre în jur de 500 de persoane. – Cum vedeţi iniţiativa Sfântului Părinte, faţă de această situaţie, de a intensifica rugăciunea pentru pace în fiecare zi, iar miercuri să facem şi post cu acest scop? – Cum spuneam şi cu altă ocazie, comunităţile noastre au fost invitate cu mult timp înainte şi de mai multe ori să se roage pentru pace în Ucraina şi în ţările învecinate. Astfel că există mai multe iniţiative de rugăciune, unele cu caracter public, altele privat. De exemplu, o soră de-a noastră a făcut un grup de rugăciune pe Viber, organizând o novenă de rugăciune 24 din 24 de ore, în care sunt implicate persoane din toate parohiile. Desigur iniţiativa Sfântului Părinte vine să ne încurajeze în rugăciunea noastră şi ne ajută să înţelegem că aceasta este calea păcii: mâini ridicate spre cer în rugăciune şi inimi curăţate prin post şi pocăinţă. – „Este timpul speranţei!” Cu aceste cuvinte aţi început mesajul de încurajare publicat în aceste zile. Care este îndemnul pe care încă de la începutul acestei crize l-aţi adresat comunităţilor pe care le păstoriţi? – Într-adevăr, în faţa războiului care începuse în Ucraina, eu însumi cuprins de teamă şi consternare, am simţit în inima mea că trebuie să vin cu un mesaj de speranţă, pentru a-i îndemna pe credincioşi să nu piardă din vedere faptul că Dumnezeu ne este alături şi că el nu ne va părăsi nicicum. Şi cu această ocazie i-am încurajat să se roage necontenit şi i-am invitat pe toţi la caritate, ca să îşi deschidă inimile cu iubire pentru a-i ajuta pe cei care, fugind de război, bat la uşile noastre. Rugăciunea şi caritatea trebuie să fie armele noastre în acest timp, pentru a da speranţă şi pentru a învinge în inima omului orice sentiment de frică şi ură. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 564, Ultimul acces: 2026-09-23 00:05:26
|
Timp total: 0.04s...
[]:1