© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Interviu acordat de PS Anton Coşa pentru Radio Maria[2022-03-10]PS Anton CoşaSite-ul CatolicMold.md a publicat astăzi transcrierea unui interviu pe care PS Anton Coşa, Episcopul Diecezei de Chişinău, l-a dat pentru Radio Maria. Tema este legată desigur de situaţia actuală generată de invadarea Ucrainei de către Rusia, un conflict foarte aproape de Republica Moldova. Redăm integral interviul în continuare. – Cum arata situaţia refugiaţilor la Chişinău? – Înainte de toate vă pot spune că oraşul Chişinău este plin de ucraineni. Oriunde mergi prin oraş, pe străzi, în magazine sau în piaţă se aude peste tot din ce în ce mai mult limba ucraineană, se observă o mulţime de maşini cu numere ucrainene. Sunt unii care au venit pe cont propriu şi s-au cazat prin hoteluri sau au luat în chirie case sau apartamente, alţii, care s-au aciuat pe lângă rude sau prieteni mai vechi, însă cei mai mulţi, mame cu copii şi bătrâni, ajung în centrele temporare de plasament, şi depind total de ajutorul ce le este oferit. Deja la graniţă, când unii dintre ai noştri ajung acolo pentru a oferi ajutor, se simt imediat loviţi în suflet văzând ce se întâmplă acolo, oameni care plâng şi strigă după ajutor, sau alţii care caută cu insistenţă informaţii despre posibilităţile de cazare, mame care târâie după ele din greu bagaje şi copii, dar şi o sumedenie de voluntari care le vin imediat în ajutor, oferind un ceai sau o gustare. Oamenii aceştia sunt cu feţele desfigurate de frică şi presiunea psihică din cauza bombardamentelor, a oboselii datorate lungii aşteptări la coadă pentru a trece graniţa, etc. etc. Viaţa noastră cotidiană s-a schimbat forte mult în ultima perioadă, de când aceşti oameni nefericiţi au ajuns în Moldova. Pare că nu mai este timp şi loc în agendele noastre pentru alte activităţi decât angajarea noastră masivă în slujirea lor. – Care este ajutorul pe care îl poate oferi Biserica Catolică din Republica Moldova? – Din primele zile ale războiului din Ucraina, am încercat să contactez cu toate organizaţiile noastre de caritate, parohiile şi casele călugăreşti, pentru a evalua împreună ce anume putem să le oferim refugiaţilor. Trebuie de spus că, cu câteva excepţii, am înţeles imediat că nu suntem pregătiţi suficient pentru a înţelege complexitatea fenomenului şi modalităţile corecte în care trebuie să intervenim. Deci la început fiecare voia să facă ceva, dar nu ştia cum să înceapă. Unii au plecat imediat la graniţă pentru a transporta la Chişinău grupurile de refugiaţi. Alţii au început să îşi echipeze casele pentru a putea primi refugiaţi. Celor cu nevoi speciale legate de boală sau lipsa de documente necesare pentru călătorie li s-a oferit ajutor în rezolvarea lor, iar pentru cei care doreau să plece cât mai repede mai departe li s-a oferit informaţii utile în acest sens. – Refugiaţii sunt în tranzit sau credeţi ca va fi nevoie si de ajutor pe termen lung? – Cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, majoritatea refugiaţilor, mai mult de jumătate, sunt tranzit şi îndată ce obţin documentele necesare pentru călătorie, bilete, teste Covid, etc. pleacă mai departe spre Europa. Mulţi pleacă spre Polonia, alţii spre Italia, acolo unde îi aşteaptă cineva apropiat. Oricum rămân destui de mulţi şi în Moldova, aşteptând să se sfârşească războiul ca să se întoarcă acasă la cei dragi. Noi prevedem că cel puţin trei luni vom avea încă mulţi refugiaţi, însă cine ştie. Poate că războiul se va termina mai repede. Pentru asta ne rugăm zilnic bunului Dumnezeu. – Ce veşti sosesc la dvs. din Ucraina despre situaţia celor ramaşi acolo, despre cei care încearcă să fugă, despre viaţa Bisericii? – Avem mai multe persoane consacrate ba chiar şi preoţi care sunt foarte legaţi de noi, fie pentru că sunt originari din Moldova, fie pentru că au activat mai înainte şi prin comunităţile noastre. De la ei şi chiar de la diferiţi alţi preoţi şi Episcopi primim deseori imagini despre ceea ce se întâmplă prin Ucraina. Aceste persoane sunt foarte speriate şi permanent strigă după ajutor. Dar ce ajutor putem să le oferim noi în afară de rugăciune? În acest sens continuă diferite iniţiative de rugăciune, fie public prin biserici, fie prin grupuri private, chiar şi online, pentru pace în Ucraina şi în toata regiunea noastră. – În Moldova se resimte vreun pericol? Care e atmosfera generală? – Fiind atât de aproape de Ucraina desigur există temeri că mâine poimâine ar putea să înceapă şi la noi. Dar un singur lucru este clar: chiar dacă trupele străine ar intra şi la noi în ţară, Moldova nu este pregătită să lupte. Sper însă ca lucrurile să rămână paşnice, iar diplomaţia să învingă. De aceea, trebuie să intensificăm şi mai mult rugăciunile noastre pentru pace şi buna înţelegere între popoare, şi, pe această cale, apelez la toţi oamenii cu sentimente creştine în suflet: oameni buni, fraţi şi surori, vă implor să oferiţi zilnic rugăciuni şi pentru Ucraina, dar şi pentru Moldova. Vă mulţumesc şi invoc peste toţi binecuvântarea lui Dumnezeu. – Cum sunt împărţite simpatiile populaţiei? – Există mulţi nostalgici care îşi amintesc de viaţa bună pe care au dus-o mai înainte, în perioada sovietică, mulţi care au rude şi prieteni în Rusia, foşti colegi de şcoală sau armată etc., unii care primesc pensie şi alte ajutoare de acolo, şi e normal ca ei să privească cu simpatie spre est, dar sunt foarte mulţi, mai ales tineri, care privesc cu simpatie spre Europa şi spre valorile democratice ce vin de acolo, aşa că avem de toate. Poate ultimii sunt cu puţin mai mulţi decât primii. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 742, Ultimul acces: 2026-09-22 09:49:30
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
