Ziua Vieţii Consacrate marcată la Oradea

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ziua Vieţii Consacrate marcată la Oradea

[2024-02-05]

foto: EGCO.ro
„Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, îţi mulţumesc pentru că din veşnicie m-ai creat şi mi-ai dat harul de a mă consacra cu toată fiinţa mea în serviciul iubirii. Cu ajutorul Mariei, mama Ta şi a mea, reînnoiesc astăzi înaintea Ta, bucuria de a-ţi aparţine, de a te urma şi de a te sluji în castitate, sărăcie şi ascultare, punându-mă astfel în slujba Bisericii”, este promisiunea reînnoită a tuturor călugărilor şi călugăriţelor din Eparhia Greco-Catolice şi Dieceza Romano-Catolică de Oradea, care au sărbătorit împreună pe 3 februarie 2024, a XXVIII-a zi Mondială a Vieţii Consacrate. Aceasta a fost iniţiată de Sf. Papă Ioan Paul al II-lea în 1997 şi este marcată în Biserica Catolică anual, de sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu (2 februarie).

În acest an, la invitaţia Preasfinţiei Sale László Böcskei, Episcop romano-catolic, persoanele consacrate au sărbătorit această zi în Palatul episcopal romano-catolic din Oradea, unde Preasfinţia Sa a ţinut o prelegere cu titlul „Moise şi vocaţia mea”. Aceasta a fost urmată de reflecţii în grupuri mici asupra temei, ca pregătire pentru banchetul euharistic. În procesiune solemnă, fiecare purtând o candelă aprinsă, persoanele consacrate din Oradea s-au îndreptat spre Bazilica „Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria”, însoţiţi fiind de cei doi păstori ai locului: PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, şi PS László Böcskei. Alături de ei, preoţii vicari, superiorii şi membrii ordinelor călugăreşti feminine, respectiv masculine, care îşi desfăşoară misiunea pe teritoriul diecezelor noastre. La amiaza zilei, în Catedrala episcopală romano-catolică, preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii din cele două Dieceze i-au mulţumit Domnului pentru darul vocaţiei şi slujirea frumoasă care le-a fost încredinţată, prin celebrarea şi participarea la Sfânta Liturghie arhierească în rit latin, în cadrul căreia cuvântul de învăţătură a fost susţinut de Eparhul greco-catolic. Preasfinţia Sa Virgil Bercea a îndemnat toate persoanele consacrate să redeschidă poarta sufletului lor Domnului, cel căruia i s-au consacrat, vorbind pe marginea Psalmului 44 a lui David, (Imnul porţilor) „care este de fapt Imnul Teofaniei”, al arătării Domnului încă de la prezentarea Sa la Templu:
„El vine în ceea ce este al Său şi doreşte să intre. Psalmul ne prezintă experienţa noastră cu Domnul, trăind prin lucrul mâinilor Sale. În faţa Lui Dumnezeu, reuşim într-adevăr să trăim în Domnul. Porţile Sale, le personifică. Ne invită pe fiecare la Porţile Împărăţiei Cerurilor, dar sunt şi porţile sufletului nostru, ale fiecăruia dintre noi, la care El bate. (…) El, Domnul, stă, are răbdare. Şi este convins că până la urmă îl vom urma. Bate, bate la poarta sufletului nostru nu pentru a ne speria. Bate pentru că vrea să intre, să ne fie aproape, să ne încurajeze pe drumul vieţii. De faptul, Imnul porţilor este imnul arătării Domnului. (…) El este cel care ni se arată în splendoarea liturgică a Cerului, în splendoarea cuvântului pe care îl celebrăm la fiecare Sfântă Liturghie şi la Liturghia cerească. De fapt, acest imn este o experienţă mistică personală, a credinţei noastre”, a spus PS Virgil, reiterând cuvintele psalmistului ca invitaţie de reflecţie personală.
„Deschideţi, boieri mari, porţile voastre… (…) El vine ca să ne aducă uşurare multă, dincolo de căderile noastre. Dar noi, care o dată am deschis porţile, ne-am consacrat Domnului, trebuie constant să ne punem întrebarea: «De ce oare, Domnul, bate mereu la poarta sufletului meu?» şi «Unde doreşte să ajungă Domnul?», «Care este drumul pe care El doreşte să îl facă împreună cu mine?»„. Aceasta, deoarece „Imnul porţilor la care Domnul stă şi bate este imnul începutului şi al reînceputului, dar şi imnul arătării Domnului la Sfânta Liturghie, arătarea Domnului în prima zi a săptămânii, arătarea Domnului la poarta sufletului nostru… (…) când mereu şi constant ne spune «Pace vouă!» «Auzim cuvintele Lui?», «Care este prioritatea vieţii mele?», «Este Evanghelia cu adevărat proiectul vieţii mele?»”, a întrebat Ierarhul, îndemnând fiecare persoană să îl lăsăm să intre pe Domnul, să se arate, să fie principalul artizan al dorinţei reînnoite de sfinţenie: „Deschideţi porţile, transformaţi-vă inimile voastre în tronuri! Domnul Înviat începe cu fiecare dintre noi marea slujbă a Împărăţiei Cereşti!”
În cadrul aceleiaşi celebrări, călugării, călugăriţele şi preoţii din Eparhia şi Dieceza de Oradea au reînnoit voturile lor, consfinţindu-se în faţa Preasfântului Sacrament şi primind la final Binecuvântarea Euharistică: „Fiecare «da» aduce rod, pentru că aderă la un plan mai mare, din care percepem numai amănunte, însă pe care Artistul divin îl cunoaşte şi îl duce înainte, pentru a face din fiecare viaţă o capodoperă”, sunt cuvintele Papei Francisc despre zelul apostolic, aduse în atenţia tuturor celor prezenţi care au avut prilejul de Ziua Vieţii Consacrate să redescopere Icoana prieteniei, reprezentare care datează din Egiptul secolului al VI-lea, în care este reprezentat Isus punând mâna pe umărul prietenului său. Prin misiunea lor, persoanele consacrate reconstituie împreună această prietenie, arătând-o semenilor. (Biroul de presă EGCO)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 397, Ultimul acces: 2026-09-22 09:59:13

Timp total: 0.04s...

[1]:1