CREATORUL NOSTRU ESTE VIU!

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CREATORUL NOSTRU ESTE VIU!

[2024-03-14]

In toamna anului trecut a fost publicata Imagining the God of Heaven (Near Death Experiences, God’s Revelation and the Love you’ve always wanted) a lui John Burke. Cartea se poate traduce în română ca Ni-l imaginam pe Dumnezeul cerurilor (Experienţe post-mortem, revelaţia lui Dumnezeu şi dragostea pe care ne-am dorit-o dintotdeauna). Cartea lui Burke este rezultatul a 20 de ani de muncă intensă în care a avut discuţii detaliate cu peste 1000 de persoane din toată lumea şi din toate religiile lumii care au avut experienţe post-mortem.

Experienţele post-mortem sunt cele în care fiinţa umană simte detaşarea sufletului de trup, vede depărtarea la o viteză uimitoare de cei din jurul lor, şi transcind într-o lume plină de lumină, unde văd o poartă strâmtă de lumină, dar nu li se permite să intre, spunându-li-se să se reîntoarcă în viaţa din trup pentru încă o vreme.

Burke a început acest proiect la puţin timp după ce tatăl lui a murit, cu mulţi ani în urmă, de cancer. La vremea aceea Burke era inginer, om de ştiinţă, agnostic, care nu credea în divinitate ori în viaţa veşnică. Tatăl lui era creştin practicant.

Momentele trecerii tatălui în veşnicii l-au făcut curios pe Burke să investigheze credinţa tatălui său. Investigarea s-a manifestat prin citirea îndeaproape a Bibliei, mai întâi din curiozitate, iar apoi din perspectiva omului de ştiinţă. Iar mai apoi încercând la nivel empiric să vadă dacă viaţa veşnică poate fi dovedită şi dacă da, dacă ea se manifestă aşa cum este descrisă în Biblie. Printre altele, Cetatea lui Dumnezeu, cum e viaţa de dincolo, cum se intră în Cetatea lui Dumnezeu, cum arată Cetatea lui Dumnezeu, cine stăpâneşte în Cetatea lui Dumnezeu şi alte lucruri similare.

Investigatii post-mortem

Pe parcursul acestei căutări, Burke a ajuns să investigheze fenomenul de netăgăduit al experienţelor post-mortem, adică al momentelor prin care trec persoanele care ajung în moarte clinică, dar îşi revin la viaţă în trup şi îşi continuă viaţa. În unele cercuri, acest fenomen este numit Lazarus Effect / Efectul lui Lazăr, persoana din Noul Testament care murise, începuse să putrezească, dar care a fost readusa la viaţă de Mântuitorul.

Burke a purtat discuţii cu peste 1000 de persoane care au trecut prin Efectul lui Lazăr, adică prin moarte clinică şi s-au reîntors la viaţă. (“I’ve studied the commonalities of over one thousand people who have clinically died, been resuscitated and claimed to have experienced life after death / Am cercetat lucrurile în comun a peste 1000 de persoane care au trecut prin moarte clinica, au fost reanimate şi pretindeau că au avut experienţa vieţii de după moarte”).

Mărturiile acestor oameni sunt uimitor de consistente şi toate duc la acelaşi punct final. Mulţi descriu viziunea Cetăţii lui Dumnezeu, un colţ luminos al universului, o poartă strâmtă înconjurată de lumina prin care trec mulţi oameni, iar dincolo de poartă aflându-se o persoană cu braţele deschise, îmbrăcat în alb şi în lumină şi ale cărui palme au găuri.

Mulţi descriu un sentiment al afecţiunii, dragostei şi bucuriei care domină în Cetatea lui Dumnezeu; se simt atraşi şi nu vor să se mai întoarcă la viaţa din trup. Unii dintre ei sunt trimişi înapoi în viaţa din trup pentru o vreme, pentru misiuni specifice. Unora li se recomandă să-şi rezolve relaţiile cu semenii ori membri din familie, ori să înveţe despre Isus.

Confirma Burke: „when they revived, they claimed to have felt more alive than ever in an exhilarating world beyond our earthly space-time dimension / când persoanele se reiîtorc în trup pretind că dincolo se simţeau mai în viaţă ca oricând, într-o lume plină de bucurie, dincolo de spaţiul nostru terestru definit de timp şi limitat”.

Ce vad persoanele din alte confesiuni?

Cât despre persoane din alte confesiuni decât cea creştină, ei descriu aceleaşi imagini. De exemplu, un inginer hindus este dus printr-un tunel al luminii până la Cetatea Luminii unde vede 12 porţi, dar nu poate să treacă prin niciuna. Vede o poartă strâmtă prin care nu i se permite să intre şi e trimis înapoi în viaţa din trup să-şi rezolve problemele de familie. Interesant, în mărturia lui, el scrie că pe unde a ajuns nu a văzut zei sau zeiţe hinduse. („I was very familiar with the Hindu Scriptures, so I was wondering why I did not encounter any of the Hindu gods and goddesses and all these things we know / eram foarte familiarizat cu sculpturile hinduse, şi mă miram de ce acolo nu am dat peste zei şi zeite hinduse şi alte lucruri bine cunoscute”).

Mai multe persoane hinduse, de fapt, confirmă ceea ce în confesiunea hindusa lipseşte: posibilitatea ca omul de rând să intre în contact direct cu Făcătorul lui. (”He is unlike any of the Hindu gods or goddesses that I have been familiar with. His face was brighter than the sun I know. His body was radiating with pure light. ...Who is this Lord? I did not know Him; yet He knew me so well. He knew everything about me ...”) („Dumnezeu e deosebit de toţi zeii şi zeiţele cu care eram familiar în religia hindusă. Faţa Lui strălucea mai tare ca soarele. Trupul Lui radia cu lumină pură. Cine este acest Domn? Nu-L cunoşteam; dar El mă cunoştea foarte bine. Ştia totul despre mine ...”) (Pagina 106)

Relevant, hinduşii care au trecut prin fenomene similare erau uimiţi că Persoana plină de Lumină nu le solicita să treacă printr-un nou ciclu de reîncarnare. („Another thing that created a dilemma for me was that He didn’t send me to another cycle of reincarnation ...”)

La fel de relevant şi interesant, însă, este că cei care trec prin experienţe post-mortem identifică că Iazul de foc (Lumea Întunericului) e la stânga lui Dumnezeu. (Pagina 107) (Matei 24:34-46)

Istorisiri neobisnuite

Unele dintre istorioarele descrise de Burke sunt de-a dreptul neobişnuite, dar dovedesc universalitatea vieţii veşnice în prezenţa Dumnezeului Bibliei. Una dintre ele implică pe micuţa Melanie care, la doar 7 ani, a fost violată de pedofili din Noua Zeelandă (Paginile 95-100). La vremea aceea Melanie locuia în Calgary, Alberta unde era îngrijită de o babysitter creştină care o învăţaese despre Dumnezeu şi Isus. După ce babysitterul s-a mutat din Calgary, în casa ei s-au mutat câţiva bărbaţi. Curioasă, Melanie a continuat să meargă în casa respectivă unde bărbaţii au primit-o cu prietenie, dându-i jucării şi prăjituri. De loc suspicioasă, Melanie s-a împrietenit cu ei.

Într-o zi, au drogat-o şi au abuzat-o. Melanie îşi aminteşte fiind în pragul morţii, fiind dusă prin tunelul de lumină în prezenţa unei persoane iubitoare pe care Melanie a identificat-o cu Isus, după învăţăturile primite de la babysitter. Isus a întâmpinat-o, i-a spus să nu se teamă şi apoi i-a explicat ce s-a întâmplat. Isus a dus-o pe Melanie prin casa bărbaţilor unde îi vedea legaţi de scaune şi drogaţi. Erau sub stăpânirea unui demon şi săvârşeau lucruri murdare. (... the men who had abused me were held hostage by a powerful demon ...)

Alte persoane descriu sentimentele de tristeţe ale Mântuitorului şi ale lui Dumnezeu când oamenii îi resping, ceea ce, confirmă Burke, dovedeşte că „Dumnezeu e dragoste” şi că nu îi este indiferent dacă muritorii îl primesc ori îl resping. (Pagina 101)

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 262, Ultimul acces: 2026-09-21 21:48:25

Timp total: 0.03s...

[]:1