Patriarhul Daniel: Eternitate si timp in teologia Sfantului Preot Marturisitor Dumitru Staniloae - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Patriarhul Daniel: Eternitate și timp în teologia Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae

[2026-01-01]
de Ștefana Totorcea

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a susținut un cuvânt despre timp și eternitate explicate de Sf. Dumitru Stăniloae la slujba oficiată în noaptea trecerii dintre ani (2025-2026) la Catedrala Patriarhală istorică din București.
Patriarhul României amintește afirmația Sfântului Dumitru Stăniloae c㠄timpul reprezintă intervalul între apelul iubirii lui Dumnezeu către om și răspunsul liber al omului către Dumnezeu” și subliniază c㠄rugăciunea, Sfânta Liturghie euharistică și sărbătorile Bisericii sunt lucrări de sfințire a timpului”.
Text integral:
Eternitate și timp în teologia Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Anul 2025, pe care tocmai l-am încheiat, a reprezentat un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Biserica noastră a omagiat Centenarul Patriarhiei Române, i-a comemorat pe duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea și a fost sfințită pictura Catedralei Naționale din București.
De asemenea, cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, a avut loc și proclamarea locală a canonizării unora dintre sfinții duhovnici și mărturisitori ortodocși români din timpul regimului comunist, precum și canonizarea a șaisprezece sfinte femei românce.
La început de An Nou, 2026, am ales să prezentăm o scurtă meditație despre raportul dintre timp și eternitate în gândirea marelui nostru teolog, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, pomenit în 4 octombrie de Biserica Ortodoxă Română, în contextul binecuvântat, pe care l-am evocat. Sfântul Dumitru Stăniloae a prezentat în mod creator teologia Sfinților Părinți ai Bisericii în contextul vieții creștine din lumea de astăzi.
1. Timpul a fost și rămâne preocuparea permanentă și majoră a omului.
Iar acest sentiment al timpului care curge ireversibil către Împărăția lui Dumnezeu ne provoacă la reflexie, mai ales la sfârșit de an.
Timpul este modul de existență al creaturii, iar eternitatea este modul de existență al lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, eternitatea nu înseamnă un timp infinit, pentru că Dumnezeu este atemporal și aspațial, este mai presus de timp și spațiu.
Timpul este propriu doar creației și istoriei. Sfântul Dumitru Stăniloae precizează că: „Eternitatea nu este nici înainte, nici după timp; ea este acea dimensiune spre care timpul se poate deschide. Adevărata finalitate a timpului nu e termenul final, ci pleroma”[1], adică Împărăția cerurilor.
Eternitatea lui Dumnezeu transcende modul omenesc de existență și de gândire. Timpul apare din inițiativa iubitoare și milostivă a lui Dumnezeu, care creează lumea și-l cheamă permanent pe om să răspundă iubirii Sale milostive. Astfel, Sfântul Dumitru Stăniloae afirmă că timpul reprezintă intervalul între apelul iubirii lui Dumnezeu către om și răspunsul liber al omului către Dumnezeu[2].
Prin libertatea pe care Dumnezeu i-o dăruiește, omul poate participa la viața veșnică, prin credință și prin comuniunea lui de iubire cu Dumnezeu și cu semenii.
În acest sens, Sfântul Dumitru Stăniloae ne învață că: „Judecata lui Dumnezeu, prin care unii vor avea parte de fericirea veșnică, iar alții de nefericirea veșnică, înseamnă numai că Dumnezeu, deschis oricărei persoane create pentru comuniune, constată cu regret că unele persoane nu acceptă sau au devenit incapabile să accepte această comuniune și că prin aceasta rămân în nefericire prin însăși libertatea lor”[3].
2. Rugăciunea, Sfânta Liturghie euharistică și sărbătorile Bisericii sunt lucrări de sfințire a timpului.
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am rostit la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani, ne arată importanța sfințirii timpului vieții noastre, prin chemarea, în rugăciune, a numelui mântuitor al Domnului Iisus Hristos.
Sfântul Dumitru Stăniloae mărturisea deseori că rugăciunea l-a ajutat să-și păstreze identitatea, speranța și legătura cu Dumnezeu, mai ales în momentele grele în care era întemnițat. „Rugăciunea e taina unirii omului cu Dumnezeu. E o taină care se înfăptuiește ori de câte ori se roagă omul cu concentrare. Cel ce ajunge la o rugăciune neîncetată trăiește neîncetat această taină. Prin rugăciune pătrunde omul ca un scafandru în adâncurile nesfârșite ale lui Dumnezeu (…)”, spune Sfântul Dumitru Stăniloae[4].
Este semnificativ faptul că Biserica are în cultul său cartea numit㠄Ceaslovul”, potrivit căreia, rugăciunea ritmează ca un orologiu viața și creșterea spirituală a creștinului. Biserica are menirea de a sfinți timpul, deoarece este puntea care menține comuniunea între timp și eternitate, pentru că, în ființa ei, Biserica este divino-umană.
Prin urmare, Sfântul Dumitru Stăniloae arată c㠄Biserica este Hristos extins cu trupul Lui îndumnezeit în umanitate, sau umanitatea aceasta unită cu Hristos și având imprimat în ea pe Hristos cu trupul Lui îndumnezeit. Dacă Fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat trup și nu l-ar fi îndumnezeit prin Înviere și Înălțare, ar fi lipsit inelul de legătură între Dumnezeu și creație, precum ar fi lipsit iubirea lui Dumnezeu care să se reverse în noi și să ne atragă la unirea cu El în iubire”[5].
În Biserică, Sfintele Taine și toate celelalte sfinte slujbe sfințesc viața omului în toate etapele acesteia. Însă, în mod deosebit, Sfântul Dumitru Stăniloae ne încredințează că Sfânta Liturghie este esența lucrării Bisericii de dobândire a vieții veșnice. Sfânta Liturghie este Evanghelia „pusă în lucrare. Ea e laboratorul învierii și școala deprinderii (comuniunii) între oameni. Ea e manifestarea bucuriei comune că vom învia și vom fi toți împreună în veci, cu părinții, cu frații, cu copiii noștri, comunicând prin trupurile noastre luminoase”[6].
Pentru a ne face părtași la viața Sa veșnică, „Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru a ne ajuta să depășim prin mișcarea noastră intervalul temporar care ne separă de deplina comuniune cu Dumnezeu”[7].
Hristos Domnul trăiește în Persoana Sa atât temporalitatea firii omenești, cât și veșnicia sau eternitatea firii dumnezeiești, nu ca o tensiune, ci ca reimprimare a traiectoriei umanității către viața veșnică.
Sfântul Dumitru Stăniloae subliniază că, prin Taina Sfintei Euharistii, „Hristos ni Se dăruiește nu în mod simplu, ci cu sângele Lui cel vărsat pe Golgota pentru noi, cu sângele care păstrează în el dispoziția în care S-a predat pe cruce Tatălui pentru noi. Căci dăruindu-Se atunci pentru noi, a făcut-o ca să ne dăruim și noi împreună cu El Tatălui, dar (atunci) noi încă nu ne-am deschis ca să-L primim. Acum, deschizându-ne Lui, ni Se dăruiește în parte și efectiv fiecăruia. (…) Și pentru că sângele Său e curat de orice patimă (sufletească), ne dă și nouă o dată cu acest sânge curat viața Sa curată și veșnic durabilă, unită cu a Tatălui, mântuind viața noastră de orice boală a păcatului și întărindu-ne”[8].
3. Efortul omului pentru dobândirea sfințeniei sau a unirii lui cu Dumnezeu este numit de Sfântul Dumitru Stăniloae o „liturghie personal㔠perpetuă, pe care omul credincios nu o săvârșește individual.
Omul nu ajunge la viața eternă printr-o legătură egoistă cu Dumnezeu, ci prin împlinirea poruncii iubirii față de semeni și prin lucrarea sa curată asupra creației. Iar între om și creație, primul loc îl ocupă familia lui, menționează Sfântul Dumitru Stăniloae: „(…) persoana umană are datoria de a face și din casa sa un locaș al lui Dumnezeu, prin care să înainteze spre unirea cu Hristos, într-o slujire, sau într-o liturghie care să-l ducă tot mai aproape de El. Membrii familiei sunt chemați să-și dea în acest scop în primul rând ajutorul lor reciproc. Ei sunt chemați să-și ierte unii altora greșelile ce le săvârșesc ca oameni, să se îndemne cu cuvântul și cu pilda la ferirea de lucruri urâte, să se ajute în cele bune, să se îngrijească unul de altul și să se îndemne cu pilda la rugăciune”[9].
Anul 2026, în care pășim, este declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame), tocmai pentru a sublinia rolul esențial pe care familia și femeia îl au în formarea și păstrarea identității creștine, precum și în transmiterea credinței creștine de la o generație la alta.
Să pomenim în rugăciunile noastre pe cei din familie și dintr-o rudenie cu noi, dar și pe toți românii, din țară și din afara României, ca să păstrăm, cu multă iubire frățească, unitatea de credință și de neam. Să cultivăm pacea inimii noastre primită de la Domnul Iisus Hristos, prin rugăciune și fapte bune, precum și să ne rugăm pentru pacea între popoare.
Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care vă rugați împreună cu noi, la cumpăna trecerii dintre ani, sănătate și mântuire, pace și bucurie, să binecuvânteze familiile și activitățile dumneavoastră, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire!
La mulți și binecuvântați ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note
[1] Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediția a 2-a, București, 2004, p. 298.
[2] Idem, Dumnezeu este iubire, în revista „Ortodoxia” , XXIII (1971), nr. 3, p. 380.
[3] Idem, „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, Tom 3, ediția a 5-a, colecția Opere complete, 12, Editura BASILICA, București, 2018, p. 271.
[4] Idem, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, p. 669.
[5] Idem, „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, Tom 2, ediția a 5-a, colecția Opere complete, 11, Editura BASILICA, București, 2018, p. 215.
[6] Idem, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, p. 713.
[7] Idem, „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, Tom 1, p. 203.
[8] Idem, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, p. 41.
[9] Idem, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, pp. 43-44.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 240, Ultimul acces: 2026-04-15 13:47:42