Predicatorul papal: Puterea umila a iubirii produce pace chiar si in mijlocul conflictelor

Acasă > Ştiri > Top Ştiri Actuale

Timp stanga: 0,25s...

Ştiri şi Evenimente

Predicatorul papal: Puterea umilă a iubirii produce pace chiar şi în mijlocul conflictelor

[2026-03-06]

pr. Roberto Pasolini (foto: Vatican Media)
Pentru predicatorul papal franciscan, a fost aproape o alegere firească ca Sfântul Francisc din Assisi să fie centrul predicilor sale din Postul Mare, deoarece anul acesta se împlinesc 800 de ani de la moartea sfântului. Începând de astăzi, 6 martie, şi continuând în fiecare vineri până pe 27 martie – înainte de începerea Săptămânii Sfinte – pr. Roberto Pasolini îl va prezenta aşadar pe Sfântul Francisc în reflecţiile sale adresate Papei şi Curiei Romane „ca o cale concretă de convertire şi viaţă evanghelică”.

Tema călăuzitoare a acestor reflecţii este „«Oricine este în Cristos este o creaţie nouă» (2Corinteni 5,17), convertirea la Evanghelie după Sfântul Francisc”. Ele se vor concentra, de asemenea, pe subiectele libertăţii, speranţei, misiunii şi fraternităţii. În interviul următor acordat Vatican News, predicatorul Casei Pontificale spune că va avea în vedere îndeaproape evenimentele actuale, la fel cum Evanghelia este strâns legată de viaţa concretă şi de tensiunile sale. Doar o „viziune abstractă” a unui creştinism teoretic sau idealist ar putea separa Evanghelia de lume, notează pr. Pasolini.
– Pr. Pasolini, ce temă veţi aborda în meditaţiile din Postul Mare? Şi de ce această alegere?
– Tema predicii, în cele din urmă, este întotdeauna aceeaşi: Domnul Isus Cristos, anunţul Paştelui Său şi harul unei vieţi noi în El prin darul Duhului. Apoi, în funcţie de circumstanţe, această temă unică ia forme diferite. În acest an, amintind de cea de-a 800-a aniversare a morţii Sfântului Francisc de Assisi şi în timpul Anului Jubiliar proclamat de Sfântul Părinte cu această ocazie, pentru un predicator apostolic franciscan, alegerea a fost aproape firească: să îl prezinte pe Sfântul Francisc drept o cale concretă de convertire şi de viaţă evanghelică.
– Jubileul Speranţei s-a încheiat în urmă cu nici trei luni. În acest moment, speranţa este pusă la grea încercare de războaie, tensiuni şi temeri. Cum putem trăi perioada Postului Mare în mijlocul tuturor acestor lucruri?
– Speranţa creştină poartă semnul crucii: este deopotrivă luminoasă şi fragilă. Dumnezeu a ales să guverneze lumea cu iubire, respectându-ne libertatea. El a luat în serios misterul răului şi al violenţei, dar a decis să îl înfrunte doar cu puterea binelui. Acesta este motivul pentru care căile spre pace sunt lente: ele depind de inimi şi minţi dispuse să accepte logica crucii şi să o trăiască cu curaj umil în cadrul conflictelor. Totuşi, sămânţa unei noi civilizaţii – una a fraternităţii – a fost deja plantată. Împărăţia lui Dumnezeu „rodeşte şi creşte în întreaga lume”. Problema este că zgomotul războaielor îneacă adesea creşterea liniştită a binelui. Ne luptăm să credem că puterea umilă a iubirii va produce în cele din urmă roade durabile de dreptate şi pace.
– Vor apărea cumva evenimentele actuale în meditaţiile dumneavoastră?
– Nu în mod direct. Nu cred că acesta este rolul meu în acest context. Cu toate acestea, doar o viziune abstractă a credinţei ar putea imagina o separare între Evanghelie şi viaţa concretă. Adesea credem că pe de o parte sunt valorile creştine şi pe de altă parte realitatea, cu tensiunile ei. Acesta este un semn al unui creştinism redus la teorie sau la un ideal de neatins. Dar atunci când Evanghelia ne atinge cu adevărat, ea schimbă imediat modul în care trăim. Şi, schimbându-ne pe noi, schimbă şi lumea: devenim mai capabili să iubim, să creăm dreptate şi să extindem fraternitatea, pur şi simplu permiţându-i Duhului care ne conformează cu Cristos să acţioneze în noi.
– Pe lângă violenţa militară, vedem astăzi şi multă violenţă verbală. Papa i-a invitat pe credincioşi să postească de la cuvintele care rănesc. Ce cuvinte aţi sugera să folosim în această perioadă?
– Nu cred că dezarmarea limbajului poate fi redusă la o listă de cuvinte pe care să le spunem sau să le evităm. O astfel de listă ar trebui actualizată constant. Ceea ce generează violenţa nu sunt doar cuvintele, ci şi tonul şi intenţia. Suntem violenţi atunci când vorbim fără să ascultăm. Când presupunem că-l cunoaştem pe celălalt fără să-i înţelegem motivele. Când vorbim doar pentru a ne afirma. Când nu alegem cu atenţie cuvintele potrivite situaţiei. De asemenea, riscăm să-i rănim pe alţii atunci când, vorbind din poziţii de autoritate sau privilegii, nu luăm în considerare influenţa pe care o pot avea cuvintele noastre. Dezarmarea verbală se naşte dintr-o întrebare simplă: suntem dispuşi să facem faţă efortului dialogului şi să construim relaţii respectuoase şi egale?
– Convertirea la Evanghelia după Sfântul Francisc va fi tema călăuzitoare a reflecţiilor dumneavoastră. Ce mesaj ne oferă el astăzi? De ce este el încă relevant?
– Sfântul Francisc este relevant pentru că ne reaminteşte în mod clar şi radical că Dumnezeu este viu şi poate locui în viaţa noastră dacă îi facem loc. Într-o perioadă în care creştinismul riscă să fie redus la efort moral sau la coerenţă etică, experienţa sa ne readuce la ceea ce este esenţial: Evanghelia ca cuvânt viu, care trebuie ascultat şi trăit cu libertate. Sfântul Francisc vorbeşte inimilor tuturor pentru că a atins cele mai profunde aşteptări ale persoanei umane: recunoaşterea celuilalt ca frate şi soră, privirea cu recunoştinţă asupra creaţiei şi construirea unei coexistenţe mai drepte şi mai paşnice. Relevanţa sa nu depinde de sărbători, ci de capacitatea sa de a arăta că o viaţă reconciliată cu Dumnezeu devine imediat mai umană, mai simplă şi mai fraternă.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 231, Ultimul acces: 2026-04-17 18:17:51

Timp total: 0,25s...

[]:1