Tabăra Naţională de Formare Misionară a Copilăriei Misionare Pontificale din România

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Tabăra Naţională de Formare Misionară a Copilăriei Misionare Pontificale din România

[2026-08-20]

foto: ARCB.ro
În perioada 3-8 august 2026, la Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc, s-a desfăşurat cea de-a VIII-a ediţie a Taberei Naţionale de Formare Misionară a Copilăriei Misionare Pontificale din România. Aproximativ 70 de copii şi adolescenţi misionari, veniţi din diferite Dieceze şi Eparhii ale ţării, au trăit împreună câteva zile de rugăciune, formare, comuniune şi bucurie. Pentru a treia oară, surorile Congregaţiei Inimii Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria ne-au deschis porţile Casei „Sfântul Iosif” şi ne-au primit cu simplitatea şi căldura unei adevărate familii. Într-un loc născut din credinţă, jertfă şi încredere în Providenţă, copiii au putut redescoperi că misiunea începe întotdeauna prin a-I face loc lui Dumnezeu în propria inimă.

Una în Cristos, uniţi în misiune
Întreaga tabără s-a desfăşurat sub tema „Una în Cristos, uniţi în misiune”, propusă de Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an. Mai mult decât o temă, aceste cuvinte au devenit pentru noi o invitaţie de a ne întoarce la izvorul oricărei misiuni: Cristos. El este Cel care ne cheamă, El ne adună, El ne uneşte şi tot El ne trimite. Misiunea nu începe cu ceea ce facem noi pentru Dumnezeu, ci cu ceea ce Îi permitem lui Dumnezeu să lucreze în noi. Numai rămânând uniţi cu Cristos putem duce mai departe Lumina Lui. De aceea, aceste zile au fost înainte de toate zile de rugăciune şi formare misionară. Sfânta Liturghie, Rozariul Misionar, catehezele, momentele de reflecţie şi de lucru în echipă, jocurile şi bucuria de a fi împreună au avut un singur fir călăuzitor: a-l cunoaşte mai mult pe Isus, a-l putea iubi şi a-l face cunoscut celorlalţi.
Copilăria Misionară Pontificală îi ajută pe cei mici să descopere încă din copilărie că Biserica este şi casa lor, iar misiunea Bisericii le este încredinţată şi lor. Copiii nu sunt numai viitorul Bisericii. Ei fac parte din Biserica de astăzi şi pot fi, prin rugăciunea, mărturia şi micile lor gesturi de iubire şi renunţare, adevăraţi misionari între ceilalţi copii.
Cinci continente, cinci culori, o singură familie
Pe parcursul săptămânii, cei aproximativ 70 de participanţi au fost împărţiţi în cinci echipe, după cele cinci culori ale Rozariului Misionar: verde pentru Africa, roşu pentru America, alb pentru Europa, albastru pentru Oceania şi galben pentru Asia. Nu a fost doar o împărţire organizatorică. Fiecare culoare ne-a amintit că rugăciunea şi iubirea misionară nu cunosc graniţe. Fiecare echipă a purtat simbolic în inimă un continent, iar împreună cele cinci culori au devenit imaginea unei singure familii răspândite pe întreg pământul şi unite în Cristos.
Cinci făclii pe drumul misiunii
Firul formativ al taberei a fost construit în jurul unei scenete prin care copiii au păşit în istoria Operelor Misionare Pontificale şi au întâlnit câteva dintre marile suflete prin care Dumnezeu a făcut să crească spiritul misionar în Biserică: Fericita Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei pentru Răspândirea Credinţei; Mons. Charles de Forbin-Janson, fondatorul Operei Sfintei Copilării; Jeanne Bigard, fondatoarea Operei Sfântului Petru Apostol; Fericitul Paolo Manna, fondatorul Uniunii Misionare, şi Papa Pius al XI-lea, sub al cărui pontificat primele trei Opere au primit caracterul pontifical. Aceste personaje au devenit, în povestea copiilor, cinci făclii. Nu pentru că lumina ar veni de la ele, ci pentru că fiecare a lăsat să treacă prin propria viaţă ceva din Lumina lui Cristos.
Alături de ele, copiii au fost însoţiţi de micuţa Teresita Castillo de Diego, fetiţa din Spania care, în suferinţa sa, şi-a dorit să fie misionară şi s-a rugat pentru ca mulţi copii să ajungă să-l cunoască pe Isus. Prin mascota ce o reprezintă, Teresita a devenit firul călăuzitor al poveştii: un copil care primeşte lumina credinţei şi învaţă să o ducă mai departe. În anul în care se împlinesc 200 de ani de la întemeierea Rozariului Viu de către Fericita Pauline Jaricot, rugăciunea Rozariului a avut un loc aparte. Intuiţia Paulinei rămâne la fel de vie: oameni care poate nu se vor întâlni niciodată pot deveni, prin rugăciune, o singură inimă înaintea lui Dumnezeu. Un mister rostit într-un colţ al lumii se uneşte cu rugăciunea altuia şi, împreună, aceste rugăciuni devin un lanţ viu care înconjoară lumea şi o încredinţează Mariei, pentru a o conduce la Cristos.
Fiecăreia dintre cele cinci echipe i-a fost încredinţată una dintre făcliile poveştii. Copiii au aprofundat viaţa şi spiritualitatea personajului primit, încercând să înţeleagă nu numai ceea ce acesta a făcut pentru misiunea Bisericii, ci mai ales ce poate spune mărturia lui unui copil misionar de astăzi. În ultima seară, copiii au prezentat surorilor şi oaspeţilor roadele muncii lor din timpul săptămânii. Ceea ce primiseră începeau, la rândul lor, să dăruiască.
Un „da” spus lui Isus
Unul dintre cele mai profunde momente ale taberei a fost Sfânta Liturghie în cadrul căreia un nou grup de copii şi adolescenţi a făcut adeziunea la Copilăria Misionară Pontificală. A fost un „da” simplu, spus lui Isus: dorinţa de a creşte în prietenia cu El, de a se ruga pentru copiii lumii şi de a sluji misiunea Bisericii prin rugăciune, mărturie şi mici gesturi de solidaritate. Pentru copiii care făcuseră deja adeziunea, acest moment a devenit o invitaţie la reînnoirea propriului angajament misionar.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Sorin Ivan, paroh al parohiei Greco-Catolice „Sfânta Treime” din Cetatea de Baltă (Alba Iulia), membru al Biroului Pastoral pentru Pastoraţia Tinerilor şi a Copiilor din Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş, şi coordonator al campusului misionar care se desfăşoară anual acolo. Părintele Sorin îi însoţeşte cu multă apropiere pe copiii misionari şi, ori de câte ori îi este posibil, este prezent în drumul lor de formare şi slujire.
Copiii de ieri, animatorii de astăzi
Un dar deosebit al acestor ani îl reprezintă animatorii misionari. Mulţi dintre tinerii care au pregătit şi au însoţit această tabără se numără printre primii copii care au făcut adeziunea la Copilăria Misionară Pontificală în România. Au crescut împreună cu această familie misionară, iar astăzi se întorc pentru a-i însoţi pe cei mai mici. Este unul dintre roadele pe care le privim cu recunoştinţă: copilul care ieri a fost luat de mână învaţă astăzi să ia de mână un alt copil. Ceea ce a primit nu păstrează pentru sine, ci dăruieşte mai departe. O parte dintre aceşti animatori vor continua misiunea în perioada 24-28 august, participând pentru al cincilea an la campusul misionar de la Cetatea de Baltă, alături de pr. Sorin Ivan şi de animatorii din zonă, în slujba copiilor comunităţilor locale.
Daruri simple, bucurii împărtăşite
În mijlocul programului de formare, copiii au primit şi bucuria unei vizite la Mini Transilvania Park, oferită cu generozitate prin sprijinul Ştefan Nuţ, directorul Liceului „Marin Preda” din Odorheiu Secuiesc. Descoperind miniaturile monumentelor Transilvaniei şi celelalte spaţii dedicate culturii, naturii şi universului copilăriei, participanţii au trăit câteva ore frumoase de comuniune şi bucurie. Mulţumim tuturor celor care au făcut posibil acest dar.
La încheierea taberei, copiii misionari au dorit, la rândul lor, să lase Casei „Sfântul Iosif” un semn simplu al recunoştinţei: o imagine a Preacuratei Fecioare Maria, realizată de Alexia Popescu, elevă în clasa a VIII-a la Liceul de Arte „Nicolae Tonitza” din Bucureşti şi nouă misionară. Imaginea reproduce chipul Maicii Domnului păstrat în capela Casei şi legat de memoria spirituală a Surioarei Maria Ionela Cotoi, fondatoarea Congregaţiei şi a acestei opere dedicate copiilor. Darul a fost încredinţat sorei Emilia Trif, superioara comunităţii, purtând în el un simplu „mulţumesc” din partea copiilor pentru iubirea cu care au fost primiţi. Le mulţumim din inimă tuturor surorilor Casei „Sfântul Iosif”. Pentru a treia oară ne-au primit în casa lor şi ne-au ajutat, prin slujirea lor discretă, să înţelegem că iubirea adevărată nu are nevoie de multe cuvinte.
Cu recunoştinţă ne îndreptăm şi către sora Ines Paulo Albino, secretara generală a Copilăriei Misionare Pontificale, care ne-a însoţit de la distanţă prin rugăciunea, binecuvântarea şi apropierea sa maternă, dorindu-ne ca aceste zile să aducă roade spirituale bogate şi, mai presus de toate, ca Dumnezeu să lucreze în inimile copiilor.
Adevărata Lumină este Cristos
La sfârşitul acestor zile nu dorim să numărăm ceea ce am făcut, ci să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce, în taină, El a putut să lucreze în noi. Poate că adevăratul rod al taberei va fi o rugăciune pe care un copil va continua să o spună pentru un alt copil aflat departe. Poate o mică renunţare făcută în tăcere. Poate un gest de iertare, o faptă de iubire sau curajul de a vorbi unui prieten despre Isus. Misiunea începe tocmai aici: într-o inimă care L-a întâlnit pe Cristos şi care nu mai poate păstra numai pentru sine bucuria acestei întâlniri.
În povestea care ne-a însoţit am întâlnit cinci făclii. Apoi, fiecare copil a fost invitat să descopere că poate deveni cea de-a şasea făclie. Dar la sfârşit am înţeles ceva şi mai important: făcliile nu sunt Lumina. Adevărata Lumină este Cristos. Noi putem lumina numai dacă rămânem în El. Cele cinci făclii, cele cinci continente, copiii, animatorii şi fiecare dintre noi suntem chemaţi să purtăm aceeaşi Lumină, nu pe a noastră, ci Lumina lui Cristos. Şi poate că aceasta este misiunea noastră cea mai simplă şi cea mai frumoasă: să-l lăsăm pe Cristos să lumineze prin noi, pentru ca o altă inimă să-l poată întâlni. El este Lumina. Noi suntem micile făclii care o poartă mai departe. Una în Cristos, uniţi în misiune. (Operele Misionare Pontificale)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 66, Ultimul acces: 2026-09-19 09:12:45

Timp total: 0.03s...

[]:1