Schimbarea la Față și Calea Crucii pentru a ajunge în Împărăție[2008-02-17]Astăzi la amiază zeci de mii de persoane, romani și mulți pelerini, s-au reunit în Piața San Pietro ca să asculte alocuțiunea Papei Benedict al XVI-lea și pentru a se ruga împreună tradiționalul antifon Angelus Domini, prin care sunt evocate marile mistere ale mântuirii: întruparea, patima, moartea și învierea Domnului. Vă oferim alocuțiunea Papei după traducerea realizată de Radio Vatican.Dragi frați și surori, S-au încheiat ieri, aici în Palatul Apostolic, Exercițiile spirituale care, ca în fiecare an, i-au văzut reuniți în rugăciune și în meditație pe Papa și colaboratorii săi din Curia Romană. Mulțumesc celor care ne-au fost aproape în chip spiritual: binevoiască Domnul să-i răsplătească pentru generozitatea lor. Astăzi, în a doua duminică din Postul Mare, continuând drumul de pocăință, Liturghia, după ce ne-a prezentat duminica trecută Evanghelia ispitirilor lui Isus în pustiu, ne invită să reflectăm asupra evenimentului extraordinar al Transfigurării, al Schimbării la Față pe munte. Considerate împreună, amândouă episoadele anticipează misterul pascal: lupta lui Isus cu ispititorul este un preludiu la marea confruntare finală a Pătimirilor, în timp ce lumina Trupului său transfigurat anticipează gloria Învierii. Pe de o parte îl vedem pe Isus pe deplin om, care împărtășește cu noi până și ispitirea; pe de alta îl contemplăm pe Fiul lui Dumnezeu care îndumnezeiește umanitatea noastră. În felul acesta, am putea spune că aceste două duminici îndeplinesc rolul de pilaștri pe care se sprijină tot edificiul Postului Mare până la Paști, și mai mult întreaga structură a vieții creștine, care constă în mod esențial în dinamismul pascal: de la moarte la viață. Muntele - Tabor la fel ca Sinai - este locul a p ropierii de Dumnezeu. Este spațiul înălțat în comparație cu existența zilnică, unde se respiră aerul curat al creației. Este locul rugăciunii, unde se poate sta în prezența Domnului, la fel ca Moise și ca Ilie, care apar alături de Isus transfigurat și vorbesc cu El despre 'plecarea' care îl așteaptă la Ierusalim, adică despre Paștele său. Transfigurarea este un eveniment de rugăciune: rugându-se, Isus se scufundă în Dumnezeu, se unește intim cu El, aderă cu propria voință umană la voința de iubire a Tatălui, și astfel lumina îl pătrunde și apare în mod vizibil adevărul ființei sale: El este Dumnezeu, Lumină din Lumină. Chiar și haina lui Isus devine albă și strălucitoare. Acest lucru ne face să ne gândim la Botez, la haina albă pe care o îmbracă neofiții. Cine renaște în Botez este îmbrăcat cu lumină anticipând existența cerească pe care Apocalipsul o reprezintă prin simbolul hainelor albe (cf. Apocalips 7,9.13). Aici este punctul crucial: transfigurarea este o anticipare a învierii, dar aceasta presupune moartea. Isus își manifestă Apostolilor slava Sa, pentru ca să aibă forța de a înfrunta scandalul crucii, și să înțeleagă că trebuie să treacă prin multe încercări pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Glasul Tatălui, care răsună de sus, îl proclamă pe Isus Fiul Său preaiubit la fel ca la Botezul în Iordan, adăugând: 'Pe dânsul să-l ascultați' (Matei 17,5). Pentru a intra în viața veșnică este nevoie a-l asculta pe Isus, a-l urma pe calea crucii, purtând în inimă asemenea Lui speranța învierii. 'Spe salvi', salvați, mântuiți în speranță. Astăzi putem spune: 'transfigurați în speranță'. Să ne adresăm acum în rugăciune Mariei, să recunoaștem în Ea creatura umană transfigurată lăuntric de harul lui Cristos și să ne încredințăm călăuzirii sale pentru a parcurge cu credință și generozitate itinerarul Postului Mare. (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 864, Ultimul acces: 2026-05-19 12:06:12
|
Timp total: 0,38s...
[]:1