© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,32s...
Biserica Catolica il aminteste astazi pe Sfântul Sergiu (sec. IV)[2006-02-24]Diferitele martirologii amintesc mulsi sfinsi cu acest nume; între ei, cel mai popular este reformatorul viesii mãnãstiresti în Rusia, nãscut în anul 1314 dintr-o famile nobilã, din regiunea Rostov, familie care dupã pierderea averii a emigrat la Redonez în regiunea Moscova. Rãspândirea numelui Sergiu, (Sârghie, Serghie) în Rusia si în sãrile slave (chiar si în Orient) se datoreazã devosiunii fasã de "pãrintele monahismului" în Rusia, mort la 25 septembrie 1392, datã la care este sãrbãtoritã amintirea lui.Un alt renumit sfânt care a purtat acest nume este Papa Sergiu I, amintit la 8 septembrie. De loc este din Siria, dar s-a stabilit la Roma, dupã ce familia lui, fugind din fasa invadatorilor mahomedani, si-a fixat locuinsa la Palermo. Sfinsit preot în 683, dupã patru ani a fost ales Papã. Chiar de la început a trebuit sã dea dovadã de o fermitate deosebitã în conducerea Bisericii, din cauza aparisiei în Roma a doi antipapi, Teodor si Pasquale, si în fasa ameninsãrii amestecului din partea împãratului Iustinian al II-lea, care îi cerea sã subscrie canoanele conciliului Trulan, dintre care multe erau în mod evident tendensioase. "Prefer sã mor mai degrabã decât sã fiu de acord cu o gresealã" a fost rãspunsul Papei. El este cel care a introdus în slujbã, înainte de Sf. Împãrtãsanie, cântarea: "Agnus Dei" "Mielul lui Dumnezeu". Tot el a stabilit datele sãrbãtorilor: Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului, Nasterea Maicii Domnului, Purificasiunea (2 februarie). ªi atunci, ca si astãzi, Sf. Împãrtãsanie si cinstirea Maicii Domnului fãceau parte din problemele esensiale ale viesii crestine. Sfântul Sergiu pe care îl amintim astãzi este un martir din Cezareea Capadociei. Aproape ignorat de documentele hagiografice bizantine si grecesti, a avut o oarecare popularitate în Apus, datoritã unei "Passio" în limba latinã, care astfel istoriseste martiriul lui: "În timpul sãrbãtorilor anuale în cinstea lui Jupiter, pe vremea împãratului Dioclesian, guvernatorul Armeniei si al Capadociei, Sapricius, aflându-se la Cezarea, a dat ordin ca tosi crestinii din cetate sã fie convocasi în fasa templului pãgân spre a-i constrânge sã aducã jertfã zeului Jupiter. În mulsime apare si Sergiu, un magistrat în vârstã, care pãrãsise toga pentru a îmbrãsisa rasa de pustnic". Apropierea lui a fãcut ca toate focurile pregãtite pentru sacrificii sã se stingã. Imediat, fenomenul a fost atribuit crestinilor, care prin refuzul lor au atras mânia zeului. Sergiu iese în fasa tuturor si aratã cã motivul neputinsei zeilor pãgâni trebuie cãutat mult mai sus, în atotputernicia adevãratului si unicului Dumnezeu, adorat de crestini. Sergiu a fost arestat si condus în fasa guvernatorului si în cadrul unei judecãsi sumare a fost condamnat sã i se taie capul. Sentinsa a fost executatã imediat: era 24 februarie. Trupul martirului a fost luat de crestini si înmormântat în proprietatea unei doamne credincioase. De aici rãmãsisele pãmântesti au fost transportate în Spania, în localitatea andaluzã Ubeda. adaptare dupã "Viesile Sfinsilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti Sursa: www.catholica.ro Contor Accesări: 1308, Ultimul acces: 2026-06-08 06:08:39
|
Timp total: 0,32s...
[]:1
