Biserica Mănăstirii Pantelimon, distrusă într-o noapte

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Biserica Mănăstirii Pantelimon, distrusă într-o noapte

[2009-03-09]

Autor: Mariana Bechir

După cutremurul din 1977, soţii Ceauşescu au ordonat demolarea a zeci de lăcaşuri de cult – monumente istorice. Cutremurul a oferit un pretext pentru distrugerea unor biserici şi construirea oraşului socialist.

Complexul mănâstiresc de pe insula Pantelimon a intrat în circuitul turistic şi a fost concesionat, de la Biserica Ortodoxă, de fiul lui Ion Raţiu

Anul 1977 a fost începutul unei noi politici referitoare la soarta monumentelor. În octombrie 1977, s-a desfiinţat Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, instituţia ce se ocupa de restaurarea bisericilor-monument. Toate şantierele existente în acel moment au fost abandonate.

La Biserica Sfântul Gheorghe Nou, de exemplu, specialiştii desfăcuseră pereţii şi înlăturaseră acoperişul, când a venit Decretul din 1977. Ani de zile, ploile şi zăpezile au spălat „mormântul de taină” al domnitorului Constantin Brâncoveanu, aflat în interior.

Oraşul socialist

Dărâmarea bisericilor a avut două dimensiuni ce nu pot fi separate, spune Daniel Barbu, profesor de ştiinţe politice şi co-autor, alături de Radu Ciuceanu şi Octavian Roske, a unor studii despre demolarea bisericilor în comunism.

Luni, 28 iunie, ora 6.00, sicriul prinţului Alexandru Ghica este scos din biserică

O dimensiune urbanistică şi una politică, ideologică. Nicolae Ceauşescu visa construirea oraşelor socialiste după modelul nord-coreean şi chinezesc. Cutremurul din 1977 a oferit pretextul potrivit pentru desfăşurarea acestui plan urbanistic în Capitală. Mai mult, „faptul că centrul Capitalei a fost atins în mod dramatic de cutremur l-a făcut pe Ceauşescu să creadă că oraşul vechi, istoric, este un oraş precar, care trebuia înlocuit”, spune Daniel Barbu.

A existat însă şi motivul ideologic, precum şi ura împotriva religiei manifestată de cuplul prezidenţial, în special de Elena Ceauşescu. „Nu am avut acces la informaţii directe din anturajul lor, însă din folclorul care circula atunci se poate spune că ea era mult mai agresivă decât el la adresa bisericilor”.

Acelaşi lucru îl susţine şi preotul Gheorghe Bogdan, care slujea la Sf. Vineri atunci când aceasta a fost demolată. El povesteşte că Elena Ceauşescu a fost cea care a ordonat să se dea jos „porcăria” (Biserica Sf. Vineri). Istoricul Radu Ciuceanu, director al Institutului Naţional pentru Studierea Totalitarismului, îşi aminteşte că Elena Ceauşescu a trecut pe la Biserica Enei imediat după ce muncitorii au reuşit să pună jos acest monument din inima Bucureştilor.

La vremea respectivă, se spunea că ea s-ar fi enervat cumplit văzând că această bijuterie arhitectonică rămăsese întreagă în mijlocul dărâmăturilor de la vechiul bloc Dunărea şi clădirile învecinate. Roşie de furie, Elena Ceauşescu ar fi cerut să dispară imediat bisericuţa, care a devenit astfel, în mai 1977, prima victimă de pe lista neagră a soţilor Ceauşescu. Clopotniţa se păstrează încă, în curtea Bisericii Stavropoleos.

Mănăstirea – spital de pe insulă

Este clar că nu toate lăcaşurile de cult stăteau în calea planului urbanistic al oraşului comunist visat de Ceauşescu. Biserica Mănăstirii Pantelimon este un astfel de caz. Situată pe insula din Pantelimon, în ea nici nu se mai oficiau slujbe. Ultimul preot fusese alungat puţin după venirea comuniştilor la putere, în 1949.

Primul sicriu în care se afla trupul prinţului

Cu toate acestea, ea a fost distrusă într-o noapte de august, de la apusul soarelui şi până la răsărit. Biserica făcea parte din complexul mănăstiresc Sf. Pantelimon, aflat pe insula cu acelaşi nume, la ieşirea din Bucureşti. Mănăstirea – spital fusese construită de Grigore Ghica al II-lea, special pentru bolnavii de ciumă şi tifos, de-a lungul celor două domnii ale sale. Actul de întemeiere este datat 12 octombrie 1735. Ulterior, complexul a fost refăcut, după cutremurul din 1802, şi extins, devenind spital pentru cei cu boli cronice şi incurabile.

În anii ‘80, complexul şi-a pierdut acest rol. Când Ceauşescu a începutul ofensiva împotriva bisericilor, Radu Ciuceanu, şeful şantierului de restaurare de la Pantelimon, a încercat să salveze monumentul - clădirile în formă de pătrat, cu o curte interioară, turnul clopotniţei şi biserica voievodală, prin includerea lui într-un circuit turistic.

Ciuceanu făcuse numeroase diligenţe pe lângă Suzana Gâdea şi Tamara Dobrin, vicepreşedinta, respectiv vicepreşedinta Consiliului de Cultură, iar profesorul Răzvan Theodorescu încercase o intervenţie salvatoare pe lângă fostul preşedinte al Academiei Române, Radu Voinea. Mai mult, Ciuceanu obţinuse, cu numai două zile înainte de demolarea bisericii promisiunea colonelului Dăscălescu (fratele premierului), că o va convinge pe Elena Ceauşescu să ierte acest monument.

De aceea, telefonul primit de Radu Ciuceanu, în duminica de 27 iunie 1985, a căzut ca un trăznet. Viceprimarul Dumitru Necşoiu a fost scurt: „Tovarăşe profesor, să fiţi la 20.30 pe insulă, pentru noi ordine! Să vă luaţi trusa şi doi colegi!”, îşi aminteşte Radu Ciuceanu.

Duminica fatală

La intrarea pe insulă erau înşiruite două cordoane de securişti, iar în interiorul complexului, alţii îi supravegheau pe muncitorii aduşi pentru demolare. În total, circa 200 de securişti, conduşi de doi maiori şi un general (cu „ochi mici, răi, şi mâini care se agitau nervoase”, povesteşte Ciuceanu). Arheologii au primit doar şase ore (de la miezul nopţii şi până la răsăritul soarelui) pentru evacuarea obiectelor cu valoare istorică.

Monumentul funerar din biserica de pe insulă

Cele mai importante erau mormintele şi rămăşiţele Ghiculeştilor: domnitorul Grigore Ghica al II-lea şi prinţul Alexandru Ghica. Primul mormânt, prăduit anterior şi cu oasele risipite, fără craniu, a fost scos uşor. Surpriza a venit după scoaterea monumentului funerar al lui Alexandru Ghica, cântărind peste patru tone şi străjuit de un vultur.

Monumentul pe care Nicolae Iorga îl declarase cel mai frumos din câte existau în România. Sub monument însă niciun sicriu. Ciuceanu a cerut unui muncitor să lovească uşor cupa unui excavator de pământ, ca să-şi dea seama unde sună a gol.

Pe la ora 3.00 noaptea, generalul a propus încheierea căutării ce părea inutilă. Profesorul Radu Ciuceanu a insistat şi, printr-o inspiraţie de moment, a făcut analogie cu mormântul lui Ştefan cel Mare, de la Putna: pentru a proteja rămăşiţele domneşti, sicriul era aşezat departe de monumentul funerar, în pronaos. Sicriul a fost găsit puţin înainte de ivirea zorilor.

Alexandru Ghica, mort de ciumă, era „îmbrăcat” în trei sicrie. Ultimul, din zinc şi cu un hublou prin care se zărea faţa prinţului, conservată impecabil. Pe piet, un crucifix din aur. Contactul cu aerul a înegrit toată faţa. La ora 6.00, în dimineaţa de 28 iunie, trupul prinţului Alexandru Ghica a fost scoas din biserică. Muncitorii au avut nevoie doar de câteva ore pentru a pune la pământ biserica.

Biserici dărâmate în Bucureşti

-Biserica Enei, construită iniţial din lemn (în 1611, la comanda unei soţii de târgovăţ, refăcută între 1720 şi 1724).

-Biserica Mănăstirii Pantelimon, construită în 1745 şi demolată în 1981.

-Mănăstirea Văcăreşti (foto), ctitorie a familiei Mavrocordat, sec. al XVlll-lea. Cea mai mare mânăstire din Sud-Estul Europei, avea şcoală, bibliotecă, tipografie. Demolarea a început în noiembrie 1985 şi s-a terminat în ianuarie 1987.

-Biserica Alba Postăvari, atestată în 1595. Dărâmată în duminica de 18 martie 1987.

-Biserica Izvorul Tămăduirii, atestată din 1785. Dărâmată între 4 şi 6 august 1984. Biserica Spirea Veche, zidită între 1740-1750. Dărâmată prin dinamitare, în noaptea de 27 aprilie 1984.

-Biserica Sfântul Spiridon Vechi, datând din secolul al XVll-lea şi demolată la 27 august 1987.

-Biserica Cotroceni, zidită între 1679 şi 1682. Demolată în vara lui 1984. Aici s-a tipărit prima Biblie în limba romană.

-Biserica Sf. Nicolae Crângaşi, din 1564, dărâmată în mai 1986.

-Biserica Bradu Staicu, ridicată în 1740 şi demolată pe 7-8 octombrie 1987.

-Biserica Olteni, construită în 1696 şi demolată pe 12 iunie 1987.

-Biserica Sfânta Treime Dudeşti, ridicată în 1804 şi demolată în noaptea de 9 octombrie 1987.

-Biserica Gherghiceanu, demolată în 1984.

-Capela Sf. Mina, anexă a Institutului medico-legal.

-Biserica Sf. Nicolae Sârbi, datând din 1692 şi distrusă în 1985.

-Biserica Sf. Nicolae Jitniţa, atestată din 1590, demolată la 18-23 iulie 1986. Biserica Sf. Vineri Herasca, ctitorie a lui Matei Basarab, a fost demolată pe 19-20 iunie 1987.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1402, Ultimul acces: 2026-07-21 10:25:14

Timp total: 0.04s...

[]:1