© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
LC: Sf. Ioan Vianney - mijloace ordinare, ţeluri extraordinare[2010-03-02]A fost aşadar un om simplu, care a trăit în 'timpuri interesante': 's-a născut cu trei ani înainte de `cataclismul` marcat de Revoluţia Franceză. În anii copilăriei, el şi familia sa participau la viaţa Bisericii în clandestinitate'. A fost de asemenea un deosebit model de bunătate, ceea ce l-a şi ajutat să ajungă preot. La Seminarul major din Lyon, 'deşi era cunoscut pentru bunătatea sa şi chiar primea o bursă ce îi permitea urmarea studiilor, nu a făcut prea multe progrese'. Parohul său, pr. Balley, şi-a dat seama de la început cu ce persoană specială are de-a face, şi astfel l-a descris ca fiind 'cel mai neînvăţat, dar cel mai pios seminarist din Lyon'. 'Drept urmare, înţeleptul Vicar general, impresionat de pledoaria pr. Balley, a pus întrebarea esenţială: `Este Ioan Vianney bun?` Şi a primit răspunsul: `Este un model de bunătate`. `Foarte bine atunci. Să fie hirotonit. Harul lui Dumnezeu va face restul`'.Deşi 'la început i s-a interzis să spovedească, deoarece era considerat ca insuficient pregătit', mai apoi 'a devenit unui dintre cei mai faimoşi confesori din istoria Bisericii'. În anul 1817, Vicarul general l-a chemat pe Ioan şi i-a spus: `La 30 de mile de aici se află Ars, un sat fără paroh. Nu există prea multă iubire pentru Dumnezeu. Sarcina ta va fi să o insufli acolo`. În seara de 9 februarie 1818, pr. Vianney se apropia de satul Ars venind pe jos. Rătăcind drumul l-a întrebat pe unde să o ia pe un păstoraş pe numele lui Antoine Givre. Băieţelul i-a arătat imediat pe unde să meargă, iar parohul i-a răspuns: `Mi-ai arătat calea către Ars. Eu îţi voi arăta calea către cer`. Patruzeci de ani mai târziu, la funeraliile sfântului, adultul Antoine Givre a condus procesiunea publică ce urma sicriului'. În micul sătuc Ars, cu doar două străzi, cu patru baruri, cu biserica în paragină şi cu tabernacolul gol, 'noul paroh a început curăţirea bisericii, înfrumuseţarea şi chiar extinderea ei... A doua zi după ce a sosit în parohie, pr. Vianney a tras clopotele pentru rugăciunea Angelus, după care a celebrat Liturghia. Acesta a devenit obiceiul lui zi de zi, de la care nu s-a abătut niciodată. Mijloacele şi metodele folosite de parohul de Ars nu erau extraordinare; erau mijloacele şi metodele disponibile oricărui preot catolic. Pe de altă parte, el era extraordinar. Şi avea un efect extraordinar aproape asupra fiecărui om pe care îl întâlnea... În curând Ars-ul nu mai era acelaşi. Barurile au început să se închidă pentru că nu mai aveau clienţi. Iar convertirea sufletelor a început să nu se mai limiteze la parohie: mai întâi datorită misiunilor de predicare pe care le făcea în satele învecinate; mai apoi a început însă să acţioneze vorba lumii - faima lui, în special de confesor, postură în care îşi petrecea cea mai mare parte din timp'. (Sursa: Revista Lumea Catholica) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1217, Ultimul acces: 2026-09-24 20:51:28
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
