© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Chemarea la preoţie a primului misionar al carităţii[2010-03-03]Solicitat de redacţia centrală a Radio Vatican, pr. Langford a relatat începutul şi spiritul chemării sale la preoţie: 'Drumul meu către preoţie a fost un pic aparte, în sensul că la vârsta de 5-6 ani simţeam deja în inima mea că trebuia şi doream să fiu preot. Era ca un secret ascuns, ceva care se stabilise între inima mea de copil şi Dumnezeu. Era ca o certitudine, pe care uneori chiar am respins-o pentru că nu mai vroiam să ştiu nimic despre acest lucru, dar Dumnezeu nu m-a lăsat. Din fericire!' S-a simţit atras de idealul Misionarelor Carităţii pe când făcea studiile de teologie la Roma. 'Într-o zi am intrat la librăria călugărilor paulini. M-am găsit în faţa unei cărţi, prima despre Maica Tereza, cu chipul ei pe o copertă color'.'Nu ştiam cine e, dar chipul ei mi-a lăsat o adâncă impresie. Am văzut lumina lui Cristos care strălucea pe chipul acela senin, plin de lumină şi iubire. Am cumpărat cartea, am început să-i răsfoiesc paginile, dar am `citit` mai întâi fotografiile. Am simţit că acest lucru îl cerea Domnul de la mine încă de când aveam şasea ani. Aceasta a fost chemarea mea concretă... După ce am fost sfinţit preot, am împărtăşit Maicii Tereza dorinţa de a trăi preoţia în rândul slujitorilor carităţii. După cinci ani de discernământ, împreună cu alţi doi seminarişti, am început ceea ce avea să devină ramura Misionarilor Carităţii'. Săracii şi nevoiaşii, a afirmat pr. Joseph Langford, 'ne invită să trăim o dimensiune efectiv evanghelică. Ei caută nu atât un sprijin sau o alinare fizică şi materială, chiar dacă sunt necesare şi pentru acestea ne caută la început, dar ceea ce m-a impresionat mult stând alături de ei este o mare foame de Dumnezeu. Lângă ei, totul se reduce la esenţial, sau după cum spunea Maica Tereza, `este întâlnirea cu un Dumnezeu căruia îi este sete de mine, vrea să mă iubească şi să fie iubit de mine`. Ei sunt adevărate semne de înviere'. 'Preoţia mi-a dat totul sau aproape totul', a mai spus părintele. 'Mi-a dat uşurinţa contactului cu Isus în Preasfântul Sacrament... Apoi, să pot dezlega păcatele, să predic cuvintele lui Cristos însuşi, pentru că Biserica este cea care predică şi nu preotul; să pot celebra `in persona Christi`, în persoana lui Cristos; să am o familie care se întinde pe tot cuprinsul pământului; intimitatea rugăciunii de mijlocire pentru fraţii noştri. Preoţia este un dar care pentru mine depăşeşte orice capacitate de descriere, este bucuria cea mai mare a vieţii mele'. (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1354, Ultimul acces: 2026-09-23 17:55:06
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
