© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,35s...
Calea Crucii în viziunea Arhiepiscopului Comastri[2006-04-14]În seara Vinerii Sfinte, începând de la ora 21.15, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat tradiționala Cale a Crucii la Colosseum, nume medieval dat anticului amfiteatru Flavius, monument tipic roman început de împăratul Vespasian din familia Flavia, în anul 71, la un an după distrugerea Ierusalimului și inaugurat de împăratul Tit în anul 80. Aici, în locul unde au murit numeroși creștini în persecuțiile de la începuturile Bisericii, a fost celebrat pentru prima dată Calea Crucii în timpul pontificatului Papei Benedict al XIV-lea, din inițiativa Sfântului Leonard din Porto Maurizio în 1750, An Sfânt, amintește Radio Vatican.Anul acesta meditațiile pentru cele 14 stațiunii ale Căii Crucii au fost scrise de Arhiepiscopul Angelo Comastri, vicar general al Papei pentru Cetatea Vaticanului. Autorul poartă Calea Crucii direct între crucile plantate în societatea de azi, între agresiuni împotriva vieții și familiei, înjosirea trupului, indecența celui care moare din cauza mizeriei în contrast cu cel care o face din abundență. Printre chipurile mulțimii care asistă la această cale dureroasă, autorul meditațiilor pune în mod simboilic omul contemporan. Se oprește, folosind expresii de intensă participare, asupra relelor care lovesc familia, asupra atacurilor împotriva vieții, asupra săracilor care cer să iasă din anonimatul indiferenței. Primele stațiuni sunt o chemare la purificare pentru om, pentru spiritul și acțiunile lui; sunt stigmatizate pierderea sensului păcatului și cultul absurd al Satanei considerate de tot mai mulți drept cuceriri ale civilizației; este subliniată nevoia pe care o are lumea de femei, de soții, de mame care să restituie lumii chipul frumos al umanității; prelatul surprinde suspinele mamelor de asasini, de drogați, de teroriști, urând ca plânsul lor să se transforme în iubire care educă, în dialog cre construiește. Veronica, femeia care a șters fața lui Isus, inspiră un gând pentru cei mulți fără chip, marginalizații vieții. În legătură cu familia, continuă Radio Vatican, autorul Căii Crucii vede în act o agresiune, o "anti-geneză" tinzând să modifice gramatica însăși a vieții, așa cum a gândit-o și voit-o Dumnezeu. La a treia cădere a lui Isus sub povara Crucii, Mons. Comastri observă cu o metrică incisivă: lumea e formată din două camere - într-una se risipește, iar în cealaltă se crapă; într-una se moare din abundență, iar în cealaltă din lipsă. Se întreabă: de ce nu deschidem o ușă? De ce nu facem o singură masă, comună? În trupul despuiat al lui Isus, prelatul vede femeia sau omul vândut și cumpărat pe trotuarele orașelor dar și pe cele ale televiziunii, în casele devenite trotuare, întrucât - stigmatizează - o tăcere impură a fost impusă cu viclenie asupra purității considerată ca dușman al iubirii. Din Crucea lui pe care moare Isus ia naștere sărăcia fericită a Sfântului Francisc, a Maicii Tereza din Calcutta... dar și curajul lui Ioan Paul al II-lea. Viața se aseamănă uneori cu o lungă și tristă Sâmbătă Sfântă. Totul pare sfârșit, răul pare că e mai tare decât binele... Dar credința ne face să vedem departe, să întrezărim luminile unei noi zile, dincolo de această zi. Credința ne garantează că ultimul cuvânt îi revine lui Dumnezeu: numai lui Dumnezeu! Credința este într-adevăr o candelă mică, dar este singura candelă care luminează noaptea lumii și lumina ei plăpândă se îmbină cu primele lumini ale zilei: ziua lui Cristos înviat din morți. Istoria nu sfârșește deci în mormânt ci explodează în mormânt: așa a promis Isus, așa s-a întâmplat și se va întâmpla. Sursa: www.catholica.ro Contor Accesări: 770, Ultimul acces: 2026-06-08 04:13:38
|
Timp total: 0,36s...
[]:1
