© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Catedrala Mântuirii Neamului, proiectul unui simbol național în anii interbelici[2011-11-23]Autor: Catalin IonPatriarhul Miron Cristea a adus pentru prima dată în discuție construcția unei Catedrale a Mântuirii Neamului Îndelung contestat de opinia publică românească, proiectul de construire al Catedralei Mântuirii Neamului nu este unul recent, această idee fiind avansată încă din primul deceniu al perioadei interbelice. Problema construirii unei catedrale impunătoare în București, care să simbolizeze Biserica Ortodoxă Română și afirmarea identității naționale, s-a pus imediat după dobândirea independenței de stat. În urma războiului din 1877-1878 s-a constatat că nici una din cele peste o sută de biserici, câte existau atunci în Capitală, nu erau atât de încăpătoare încât să primească pe toți cei care ar fi dorit să participe la Te Deum-urile oficiate cu prilejul sărbătorilor religioase. Catedrala, ca simbol național, nu este o idee românească. În secolul al XIX-lea, multe țări europene construiesc catedrale pentru afirmarea identității naționale. Termenul de "catedrală" semnifică biserica unde slujește episcopul, mitropolitul sau patriarhul și ea reprezintă simbolul unității și autorității bisericești. "Catedrala Mântuirii Neamului" este adusă în discuție de primul patriarh al României, Miron Cristea, în contextul realizării Marii Uniri din 1918 și a înființării Patriarhiei României, în 1925. Discuții preliminare Primele demersuri în ceea ce privește ridicarea unei catedrale impozante în București au loc în timpul guvernării liberale, conduse de Ion C. Brătianu. În 1884, acesta cere un credit de 5 milioane de lei, votat de corpurile legiuitoare fără nici un fel de obiecții[1]. Până în 1890, creditul a rămas neîntrebuințat.Vezi ce variante au fost vehiculate în acea vreme pentru amplasamentul Catedralei Mântuirii Neamului Principala problemă a fost aceea a locului în care urma să se construiască viitoarea catedrală. Se dorea ca aceasta să fie amplasată pe bulevardul ce leagă astăzi Piața Unirii de Piața Romană, dar care în acea perioadă era deschis până la Colțea. Exproprierile întinse și lucrările ample de sistematizare ce trebuiau efectuate au făcut imposibilă ridicarea catedralei în acest loc. Ulterior, destinația creditului s-a schimbat, o mare parte din bani urmând a fi folosiți în construcția de școli. În același timp, autoritățile române au început căutarea unui nou loc pentru construcția catedralei. Miron Cristea și reluarea proiectului catedralei naționaleInteresul reapare după Marea Unire din 1918, dar și după înființarea Patriarhiei Române, la 4 februarie 1925. De această dată, problema înălțării unei catedrale naționale la București s-a pus cu și mai multă tărie. Ea trebuia să simbolizeze unitatea națională a românilor, "de neam și de credință"[2]. Demersul a aparținut, mitropolitului primat (apoi patriarhului) Miron Cristea, care a readus în discuție problema construirii catedralei.La câteva zile după instalarea în scaunul patriarhal, Miron a mers în audiență la regele Ferdinand, pe care l-a rugat "să dăm curs liber pregătirilor pentru Catedrala Neamului"[3]. Tot atunci, el a discutat despre această chestiune și cu primul-ministru Ion I.C. Brătianu, care, la cererea sa a deschis un credit de 3 milioane pentru facerea planurilor. Începerea lucrărilor urma să se facă "la timpul oportun", care, din nefericire, nu s-a ivit în anii următori, bântuiți de mari lipsuri. De aceea, apelul pentru strângerea de fonduri din partea cetățenilor țării nu a mai fost lansat.Citește articolul integral pe www.historia.ro și vezi care a fost considerat cel mai potrivit loc pentru înălțarea Catedralei, pe timpul patriarhului Miron Cristea Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 1170, Ultimul acces: 2026-08-25 03:18:30
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
