CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2014-02-08]

CINEVA, cineva
Mai întâi, mulţumire frumoasă celor care au răspuns la întrebarea “Cine şi în ce carte a scris” – “Nu poţi vorbi despre Dumnezeu fără să vorbeşti şi despre Lucifer. El (Lucifer) era cel mai cu vază dintre cei aleşi, însă a preferat să nu fie ales. Şi a frânt inima Tatălui nostru din ceruri, o inimă care ÎNCĂ (sublinierea mea) mai plânge pentru fiul care nu se mai întoarce acasă”. Toate răspunsurile primite au fost corecte şi Biblia promisă celui care va posta primul pe email este în drum spre într-acolo. Mare mi-a fost surpriza că doar la câteva minute diferenţă a fost făcută a doua postare de către altcineva care mi-a spus să dau Biblia cuiva de pe aici, care nu are şi ar dori să aibă. Aşa voi face.
M-am oprit două săptămâni în urmă la paragraful enunţat mai sus, pentru că de nenumărate ori eu am vorbit despre Dumnezeu fără să vorbesc şi despre Lucifer şi poate nu mi-am dat seama că nu se poate. Îmi închipui că alţii mulţi au aceeaşi experienţă. Al doilea lucru care m-a surprins a fost că ”inima Tatălui nostru din ceruri ÎNCĂ (sublinierea mea) mai plânge” pentru fiul devenit “balaurul”, “şarpele cel vechi”, “Diavolul”, “Satana” etc. Mi se pare nepotrivit a se spune că Dumnezeu plânge pentru el. Eu nu plâng. Conform enunţului, dacă Dumnezeu plânge pentru el ar fi normal ca orice altă fiinţă din cer şi de pe pământ să plângă împreună cu El. Mă-ntreb şi eu ce şi cum. Nu e vorba de a stabili o doctrină în această privinţă, ci doar “câte ceva”.
În lecţiunea de săptămâna aceasta intitulată “Oameni SIMPLI chemaţi să fie ucenici”, – sublinierea “SIMPLI” îmi aparţine pentru a scoate câte ceva din ea -, la pagina 81, în paragraful al doilea de la subtitlul “Minunea de la nunta din Cana”, adevărat că în paranteză, e scris “Păcat că Biblia nu aminteşte şi alte nunţi la care a participat Isus împreună cu ucenicii Săi”. Absolut că e vorba de “păcat” în sensul popular de înţelegere şi nu cel juridic punitiv, dar ceea ce emană din această zicere urmată de semnul imperativului, este că autorul lecţiunii dacă ar fi fost în situaţia de a depinde el să scrie Biblia, ar fi scris-o mai bine de cum este. Ar fi pus măcar în una din Evanghelii “mai multe nunţi la care Domnul a participat împreună cu ucenicii Săi”, sau poate ar fi pus în Biblie încă o Evanghelie, după el, intitulată “NUNŢILE LA CARE DOMNUL A PARTICIPAT CU UCENICII SĂI”, care să le cuprindă pe TOATE. Nu este vorba de a sugera că acest lucru ar fi fost rău, dar dacă Domnul Dumnezeu a considerat că este destul istorisirea doar despre “Nunta din Cana”, cum aş putea spune că eu aş fi amintit despre mai multe. Dacă Evangheliile nu ne relatează că Domnul împreună cu ucenicii săi a participat şi la alte nunţi, de ce “păcat” că ele nu au fost amintite. Ar fi fost mai bine dacă erau amintite şi altele, şi toate? Parcă ar fi un regret că Evangheliile ar fi putut fi mai complete. Cât de diferit sună exclamaţia de mai sus a autorului lecţiunii faţă de ceea ce însuşi evanghelistul Ioan ne spune în concluzia Evangheliei scrisă de el, cu privire la acest lucru, Ioan 21, 25: “Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care dacă s-ar fi scris cu de-amăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin”. Parcă e altceva, nu-i aşa? Că în Evanghelie n-au fost amintite şi alte nunţi la care a participat Isus împreună cu ucenicii Săi, n-a fost din cauza “încăputului”, ci din consideraţii divine mult mai înalte.
Cam aşa începe discuţia îndoielnică despre Biblie. Nu-i aşa că putea fi scris şi altceva, şi că putea să nu fie scrise toate câte sunt în ea? Unii ar mai aranja-o. Ar mai scoate câte ceva, ar mai adăuga câte ceva. Ar face-o mai “completă”, mai “frumoasă”, mai “credibilă”. “Păcat” că Biblia nu spune şi cutare lucru, “păcat” că Biblia spune cutare lucru deşi nu trebuia spus.
Este interesant că nimănui nu i-a trecut prin minte – citind Evangheliile -, să zică : ”Păcat că Biblia nu aminteşte şi alte multe dureri prin care a trecut Domnul pentru mântuirea oamenilor”. Statistic, “Nunta din Cana” faţă în faţă cu suferinţele Domnului Dumnezeu întrupat, care au avut loc în ultima săptămână spre răstignire, ocupă un loc destul de mare în Evanghelie şi dacă inspiraţia a socotit de bine să fie amintită, niciodată nu mi-a trecut prin minte că putea să nu fie amintită.
Biblia nu trebuie nici “blamată”, nici sprijinită protetic de către om. Place oamenilor sau nu, ea rămâne aşa. Se mai poate – cu decenţă şi reverenţă -, vorbi de aducerea la zi a limbajului, dar nu a mesajului. “AŞA ZICE DOMNUL”! Cum , tot aşa? Nu mai zice şi altfel? Păi de ce “tot aşa”? Vremurile s-au mai schimbat. Trăim în timpul internetului. Nu mai merge aşa. Limbajul este prea “de lemn”. Domnul nu se “adaptează”? Ne trebuie prooroci în limbajul şi mesajul modern, cei din Biblie sunt depăşiţi, rămaşi la timpul şi locul la care ei au proorocit. Vrem alţii, se aud din ce în ce mai multe voci. Biblia este în internet. De ce n-ar fi şi internetul în Biblie? Şi aceste voci nu sunt deloc retorice, sunt cumplit de pragmatice.
Nu ştiu dacă întâmplarea ce urmează este adevărată sau nu, dar învăţătura din ea sigur este bună. Se zice că pe un timp de război CINEVA (nu cineva), ar fi zis: “PE AICI NU SE TRECE”! Era o virtute. S-a mai trecut când omul a zis aşa. Când Dumnezeu a zis aşa, nu s-a trecut. Când Domnul Dumnezeu zice “PE AICI NU SE TRECE”, iar omul nu ia aminte şi încearcă să treacă, este tragedie de suflet cu urmări veşnice.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 998, Ultimul acces: 2026-09-26 05:24:38

Timp total: 0.04s...

[1]:1