© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa invitat să convoace o reuniune a liderilor religioşi din Orientul Mijlociu (II)[2017-01-30]Patriarhul asirian Mar Gewargis al III-lea30.01.2017, Roma (Catholica) - Mar Gewargis al III-lea, Patriarh al Bisericii Asiriene din Orient, i-a propus Papei Francisc să convoace o reuniune a Patriarhilor şi a conducătorilor Bisericilor din Orient, pentru „a discuta despre situaţia din Orientul Mijlociu, pentru a ne ruga împreună, pentru a căuta soluţii la probleme”. Patriarhul a acordat un interviu pentru Vatican Insider, apărut pe ITRC.ro în traducerea pr. dr. Mihai Pătraşcu, din care vă oferim acum a doua parte. – Mulţi politicieni creştini locali, şi asirieni, reîncep să vorbească despre o posibilă autonomie administrativă pentru Câmpia Ninive. Un soi de „sălaş” creştin. Sunt ipoteze realiste sau vise trecute care revin? – Desigur, nu este o idee nouă. Asirienii sunt un popor autohton din acele ţinuturi. Creştinii asirieni au fost concentraţi în Câmpia Ninive de-a lungul atâtor generaţii, înainte ca toate convulsiile istoriei să îi constrângă să emigreze în marile oraşe sau în alte ţinuturi. Există o dorinţă naturală a poporului nostru de a trăi împreună, şi cu caldeii şi sirienii, într-o zonă în care să-şi poată creşte copiii transmiţându-le limba şi propriile tradiţii spirituale milenare. Şi la Bagdad asirienii erau concentraţi în cartierul Dora. În fond şi la New York există China Town şi există încă Mica Italie… – Eventuala autonomie a Câmpiei Ninive cu ce autoritate ar trebui discutată? S-a vorbit despre un referendum pentru a cere locuitorilor din provincia Ninive să adere la Kurdistanul „independent”. – Actualmente, Câmpia Ninive este sub jurisdicţia guvernului central de la Bagdad. Oficial totul rămâne în cadrul guvernului irakian. Acelui guvern i-au fost deja prezentate de mult timp propunerile de autonomie pentru Câmpia Ninive, din partea politicienilor creştini. Reprezentaţii guvernului au afirmat că vor lua în considerare cererea. Nu trebuie uitat că populaţia din Câmpie are dreptul de a determina propriul viitor. – Există şi politicieni şi organizaţii occidentale – de exemplu în SUA – care se mobilizează în favoarea autonomiei Câmpiei Ninive. Cum consideraţi aceste iniţiative? – Noi susţinem această cerere fiind cetăţeni irakieni. Apoi dacă din afară vin semnale de sprijin şi de solidaritate, desigur că acceptăm ajutorul. Acela a fost mereu ţinutul nostru, ţinutul martirilor noştri. Ştim că viitoarea sistematizare politică a Câmpiei Ninive este o chestiune internă, dar apreciem şi ajutorul celui care din afară doreşte să colaboreze cu noi pentru a convinge guvernul irakian. Prin dialog şi expunerea motivaţiilor noastre, desigur. Şi fără niciun tip de presiune nejustificată. – Autonomia s-ar referi şi la gestionarea forţelor de securitate şi a corpurilor de poliţie? – Deja acum grupuri de soldaţi asirieni şi sirieni s-au organizat pentru protejarea şi securitatea satelor eliberate de Daesh (Statul Islamic). Au participat şi la unele acţiuni militare. Dar sunt forţe care s-au format cu consensul guvernului şi se mişcă în strictă coordonare cu armata unitară naţională. Dacă situaţia se va îmbunătăţi, dacă va reveni siguranţa, nu cred că va mai fi nevoie de a menţine în picioare aceste grupuri de auto-protecţie. Nu suntem în favoarea miliţiilor „confesionale”. – Dacă Mosulul va fi recucerit de armata guvernamentală, unde vor merge jihadiştii din Daesh? Şi va fi posibil „să se reabsoarbă” partea de populaţie care i-a susţinut? – Nu se poate spune. Cei care îi urmau din interes, pentru bani sau din frică, vor putea să fie reintegraţi. Dar cei mai fanatici dintre ei sunt persoane care nu acceptă nicio integrare. Vor merge înainte până la capăt pe drumul ideologiei lor, care îi determină şi la sinucidere. – Tocmai a fost investit noul preşedinte al SUA, Donald Trump. Care va fi viitorului Orientului Mijlociu cu el? Şi dumneavoastră cum consideraţi linia sa non-conflictuală cu Rusia? – Noi avem aceeaşi speranţă pe care o avem la fiecare alegere prezidenţială în SUA. Ca noul preşedinte, oricine ar fi el, să contribuie la creşterea siguranţei în Orientul Mijlociu, în ceea ce îi revine lui, colaborând cu guvernele legitime din regiune. – Vechea Biserică din Orient nu a avut niciodată conflicte teologice şi dogmatice directe cu Episcopul de Roma. Aţi fi dispuşi să recunoaşteţi scaunul din Roma ca „Primul Scaun”? – Biserica Asiriană a început dialogul teologic oficial cu Biserica Catolică în 1984. Aşa a început un drum fratern între două Biserici surori. Dorim să dăm înainte de toate bucurie şi speranţă celor botezaţi, care văd cum conducătorii Bisericilor noastre sunt fraţi în Domnul. Pentru a studia chestiunea primatului, va trebui să se privească la modul în care acea chestiune era tratată şi trăită în Concilii, înainte de toate înainte de cel din Calcedon, dar şi în cadrul ecleziologiei Bisericii din Orient şi din Occident în primul mileniu. Se cuvine mereu să se privească la primele secole, înainte de a fi avut loc diviziunile. – Acum, după declaraţia cristologică comună din 1994, care a mărturisit credinţa în Cristos împărtăşită de catolici şi asirieni, de ce anume se ocupă dialogul teologic dintre cele două Biserici? – Tratăm tema Sacramentelor şi a vieţii sacramentale a Bisericii. Semnarea unui document comun despre acest punct ar putea să vină în anul 2017. – Va fi vorba şi despre tema communicatio in sacris, sau cea a ospitalităţii euharistice între cele două Biserici? – Noi deja din 2001 am autorizat experienţe de ospitalitate euharistică cu Biserica Caldee, în situaţii pastorale care cer aceasta. Comunităţile noastre răspândite în Occident ar avea desigur avantaje dacă această practică ar fi mai răspândită. În documentul pe care îl vom semna nu se face aluzie la communicatio in sacris cu Biserica de Roma, dar se atestă recunoaşterea reciprocă a validităţii Sacramentelor celebrate şi administrate în cele două Biserici ale noastre. – Teologia şi spiritualitatea Bisericii Asiriene subliniază cu forţă natura umană a lui Cristos. Această perspectivă spirituală nu ar putea să fie valorizată mai mult ca o cale rodnică pentru vestirea creştină în timpul pe care îl trăim? – Sfintele Scripturi pun accentul pe umanitatea lui Cristos mai ales în Evangheliile sinoptice, şi în dialogul teologic cu catolicii încercăm să valorizăm şi această sensibilitate. Ca să nu uităm niciodată că ajungem să experimentăm natura divină a lui Cristos prin gesturile concrete ale umanităţii Sale şi că prin această cale suntem chemaţi să fim părtaşi la natura divină, aşa cum spune Scrisoarea Apostolului Petru. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1132, Ultimul acces: 2026-06-21 15:46:42
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
