Bajura :: Biserica Sf. Nicolae

Acasă > Biserici

Google Translate

Timp stanga: 0,01s...

Biserici

Biserica Sf. Nicolae
Bajura

Religie:

Ortodox

Localitate:

Bajura

Comună:

Darabani

Judeţ:

Botoşani

Adresa:

sat Bajura, Darabani

Cod poştal:

715101

Persoană de contact :

pr. Buhaianu Virgil

Telefon :

NU deţinem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...

Adresă de e-mail :

@yahoo.com

Adrese utile:

www.mmb.ro, www.primariaDarabani.ro, www.cjBotosani.ro, bt.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Buhaianu Virgil

Hram:

Sf. Nicolae

Stil arhitectonic:

Neoclasic

Detalii:

Satul Bajura din oraşul Darabani, jud. Botoşani, este aşezat pe coasta unui deal înalt situat pe malul drept al râului Prut, la graniţa de nord a Moldovei. Locuitorii satului se împart, după poziţia locului, în "văleni"- cei din vale dinspre Prut, şi "deleni"- cei ce locuiesc mai pe deal în partea de miazăzi a satului. Satul este împărţit în două de drumul naţional 29A ce leagă oraşele Dorohoi şi Darabani. Împărţirea satului în două este o reminiscenţă a trecutului. Cu 300 de ani în urmă satul nu se numea Bajura, ci erau două mici sătişoare; în vale, pe malul Prutului era un sătişor de 30-40 locuinţe situate sub dealul numit astăzi "Holm", iar denumirea satului era Voicăuţi; in deal, în jurul conacului răzeşului Anton Crainicu, erau alte aşezări omeneşti despre care nu se găseşte niciun înscris şi nici nu a rămas în memoria cuiva cum se numea. Între timp o serie de câţiva ani ploioşi, fac să fugă la vale terenul de sub Holm cu tot cu sat. Atunci satul Voicăuţi a fost nevoit să se mute de acolo mai spre nord-vest. Cel dintâi strămutat a fost Iordache Bagiura iar după exemplul lui s-au mutat cu toţii, desfiinţându-se pentru totdeauna Voicăuţii şi înfiinţându-se un sat nou cu numele Bajura, pe locul unde se numeste astăzi "văleni". Cu vremea sătişorul din deal s-a ajuns cu cel din vale numindu-se peste tot Bajura.
Foştii voicăuţeni găsind aici păduri bătrâne de stejar şi ulm au făcut o bisericuţă joasă din bârne, fără turn şi acoperită cu jupi de secară. Primul preot ce a slujit în ea se spune că a fost din Hotin şi slujea în limba maternă. În anul 1752 proprietarul moşiei de atunci, Chiric Negri, văzând bisericuţa în stare proastă o dărâmă şi construieşte una nouă, din bârne şi acoperită cu şindrilă, cu hramul "Sf. Dumitru".
Pe la 1856 hatmanul şi generalul Teodor Balş, proprietarul de atunci al moşiei înzestră această biserică cu mai multe obiecte bisericeşti, între care şi o Evanghelie care se păstrează şi azi precum şi catapeteasma zugrăvită pe muşama de pictorul Andrei Puhman din satul Hudeşti. Această biserică a devenit improprie pentru cult în anul 1907, iar în 1919 a fost demolată, păstrându-se şi astăzi locul unde a fost altarul şi cimitirul vechi.
Bisericii actuale cu hramul Sf. Ierarh Nicolae i s-a pus temelia în 1907. În 1906 s-a format comitetul de construcţie la iniţiativa preotului de atunci Gheorghe Hadârcă. Se stabileşte ca biserica să fie făcută, de această dată, în mijlocul satului unde se şi găseşte. A fost terminată şi sfinţită la 11. 09. 1911.
Soclul şi temelia bisericii sunt de beton iar zidul de cărămidă şi acoperişul din tablă galvanizată.
Ctitorii acestei biserici sunt credincioşii ei de atunci. Toţi locuitorii satului care erau în întregime ortodocşi, au contribuit cu câte 20 lei/ cap de familie şi câte 7 zile de muncă cu palmele sau cu căruţa, după caz. Un ajutor însemnat a dat la construcţia ei pr. Ion Gheorghiu din satul Păltiniş, care a donat catapeteasma, angajând el pictor pentru care a plătit 3. 300 lei.
Biserica are ca formă arhitecturală chipul corabiei. Prin acoperişul în formă de şarpantă, trece un coş de cărămidă care vine din altarul bisericii. Deasupra naosului se află fixată o cruce din fier. Deasupra pronaosului este construit un turn de formă octogonală cu baza pătrată şi acoperişul în formă de calotă ce se termină cu o cruce din fier. De jur împrejurul pereţilor se află două brâie vopsite în alb. Un alt brâu se află deasupra soclului. Pe partea de vest a bisericii se află un pridvor de cărămidă cu acoperişul în două dreptunghiuri având deasupra o cruce de fier. Intrarea în biserică se face printr-o uşă într-un singur canat, fixată la pridvor. Din pridvor se pătrunde în pronaos printr-o uşă în două canate. Spre naos în interior se află o uşă într-un canat. Pronaosul are un cafas sprijinit pe doi stâlpi de zid uniţi printr-un arc de cerc. Pereţii bisericii sunt zugrăviţi şi numai pe alocuri există pictură. Pe părţile laterale ale pridvorului se află câte un geam de formă dreptunghiulară cu partea superioară în semicerc. Tavanul pronaosului este plat având pictat pe el Sf. Treime.
Stâlpii care susţin cafasul despart în acelaşi timp pronaosul de naos. Pereţii naosului sunt lipsiţi de abside. Naosul are bolta în formă de calotă pe care se află pictaţi cei patru Evanghelişti şi Pantocratorul. Pe părţile laterale sunt două geamuri la fel cu cele ale pronaosului. Duşumelele sunt vopsite peste tot, ele fiind făcute din scândură de brad. Altarul la zidărie este mai îngust decât restul bisericii şi este în formă de semicerc având un singur geam. Numele arhitectului este necunoscut.
Biserica are pictură murală, însă destul de redusă: pe bolta pronaosului, a naosului precum şi pe pereţii naosului. Pe bolta altarului este pictată Maica Domnului cu îngerii. Pictura, în stil bizantin, este executată de pictorii Vas Galin şi Dumitru Elior în anul 1943.
Catapeteasma este făcută din lemn de tei cu pictura în stil bizantin, icoanele fiind orânduite după tipicul clasic al bisericii ortodoxe. Pictura catapetesmei este realizată în 1907 de către pictorul Vasile Tomoşescu din Botoşani.
Între obiectele cu valoare artistică sau documentară enumerăm pe cele înscrise pe lista nr. II la nr. crt. 1-20 şi anume: Evanghelie, Minei ianuarie, Minei decembrie, Acatistul Sf. Spiridon, Triodul, Slujba sfinţirii bisericii, Acatistul Sf. Mina, Acatistul Sf. 40 de Mucenici, Panihida, Orologiul, Utrenier, Liturghier, Psaltirea, Antologhionul, Apostolul, Te-Deum, Tipiconul Mare, Penticostarul, Dumnezeieştile Liturghii precum şi cele de la nr. crt. 21-49 tipărite înainte de anul 1900. Pe lista nr. III la nr. crt. 1 se află înscrisă o icoană.
Biserica nu a fost restaurată, în decursul timpului suferind diferite reparaţii şi lucrări de întreţinere (1921, 1935) . În anul 1941 i s-au făcut reparaţii mai importante în urma distrugerilor suferite din cauza razboiului.
În 1955 s-a ridicat în apropierea bisericii o clopotniţă la iniţiativa şi cu osteneala preotului Amălinei Niculai ajutat de enoriaşi între care amintim pe Gheorghe Cam, Gheorghe Aionesei, Sava Luca.

Nr. vizualizări:

8163

Data ultimei vizualizări:

2024-09-10 04:45:35

Data ultimei actualizări:

2022-02-21 20:20:44

Data încărcării pe sit:

2007-11-15 19:11:17

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere din lateral
Foto: Nenişcă Ghiţă

Timp total: 0,04s...

[]:1