Biserica de Lemn din Turea București
| ||||||||
Religie: | Ortodox | |||||||
Localitate: | București | |||||||
Județ: | București și Ilfov | |||||||
Adresa: | în curtea Muzeul Național al Satului | |||||||
Cod poștal: | 010000 | |||||||
Telefon : | NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)... | |||||||
Adresă de e-mail : | NU deținem adresa de e-mail... | |||||||
Adrese utile: | www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, b.prefectura.mai.gov.ro, www.cjIlfov.ro, if.prefectura.mai.gov.ro | |||||||
Stil arhitectonic: | Lemn | |||||||
Detalii: | Biserica de lemn din Turea din localitatea omonimă în județul Cluj a fost ridicată în anul 1760. Lăcașul era pe la 1910 propus spre a fi achiziționat de Muzeul Național Maghiar din Budapesta. În perioada interbelică Alexandru Tzigara-Samurcaș a cumpărat și transportat biserica de lemn la București, fiind una dintre primele de acest fel transferate într-un muzeu din România. Din 1948 este expusă în Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice ce cuprinde Muzeul Satului din București în ansamblul lui. | |||||||
Alte informații: | Anul construcției se află incizat pe ușorul stâng al portalului de la intrare: 1760. Pe peretele exterior al altarului se poate încă citi: 1764 luna . . . . Biserica de lemn a fost înlocuită pe la începutul secolului 20 cu de un lăcaș de zid. Destinul ei era să dispară precum majoritatea celorlalte din Ardeal înlocuite în acea vreme, dacă nu apărea un interes neobișnuit, cu totul nou, pentru a o salva ca monument de artă și istorie, reprezentativ pentru românii ardeleni din zona Clujului. Primele încercări de a salva biserica de lemn au fost făcute de Alexandru Belulescu, care o propunea spre achiziționare Muzeului Național Maghiar din Budapesta, considerând-o reprezentativă pentru românii din Ardeal. Acest proiect a fost blocat de primul război mondial. Biserica de lemn din Turea, județul Cluj, a fost adusă în perioada interbelică în București de Alexandru Tzigara-Samurcaș, care a vrut să o expună in interiorul Muzeului de Etnografie și Arta Națională. A ales-o special atât de mică (12/5 m) , dar s-a gândit că și-ar pierde farmecul dacă n-ar fi in aer liber, și astfel a ținut-o in depozit, negăsindu-i locul. În 1948, Gheorghe Focșa, directorul de la Muzeul Satului, a adus-o în muzeu. În anii 1990 fost relocată pe un deluț amenajat în sectorul nou al muzeului, in apropierea Palatului Elisabeta. | |||||||
Cod Monument: | B-II-a-A-18994 | |||||||
Nr. vizualizări: | 5612 | |||||||
Data ultimei vizualizări: | 2024-03-28 03:39:35 | |||||||
Data ultimei actualizări: | 2018-09-14 08:23:43 | |||||||
Data încărcării pe sit: | 2009-09-23 03:23:44 | |||||||
Nr. Mesaje: | 0 | |||||||
Nr. Fotografii: | 1 |
Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!
Vedere din față |
Timp total: 0,1s...
[]:1