Silvasu de Sus :: Manastirea Prislop - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Mănăstirea Prislop
Silvașu de Sus
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Silvașu de Sus
Comună:Hațeg
Județ:Hunedoara
Cod poștal:335503
Persoană de contact :sareța monahia Pavelida Munteanu
Telefon :0372... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.episcopiadevei.ro, www.primarieHateg.ro, www.cjHunedoara.ro, www.prefecturaHunedoara.ro
Hram:Sf. Ev. Ioan, Sf. Treime
Detalii:Ctitorie atribuita de traditie Cuviosului Nicodim de la Tismana (1404-1405) (V. Dragut, 1976) sau ucenicilor lui, sprijinit material de Mircea cel Batran si de romanii din Tara Hateg.
Reconstruita din piatra de Domnita Zamfira, fiica lui Moise Voda Basarab, in anul 1564.
Arhitectura cu structuri asemanatoare bolnitei de la manastirea Cozia, cu adaugiri dupa incendierea ei de catre generalul Bucow, in 1762.
Picturi murale interioare in fresca din anul 1759, realizate de mesterii Simion si Nicolae ot Pitesti, cu fragmente originare conservate pana astazi.
Scoala de cultura bisericeasca din a doua jumatate a secolul al XVI-lea, resedinta a Episcopilor de Silvas in secolul al XVI-lea.
Icoana aurita a Maicii Domnului, dar al Domnitei Zamfira, inmormantata aici (1580) , cu stema Tarii Romanesti pe lespedea funerara.
Clopotnița construită 1952 de parintele Arsenie Boca.
Lacas de nevointe si pustnicie in pestera de aproape a Cuviosului Ioan de la Prislop,
din Silvasul de Sus, prima jumatate a sec. al XV-lea, praznuit pe 13 septembrie.
De aproape sapte secole, Manastirea Prislop reprezinta unul dintre cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. In decursul existentei sale de peste sase veacuri, manastirea a indeplinit un rol cultural semnificativ in viata ramanilor transilvaneni.
Manastirea a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Sfantul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu.
Sfantul Nicodim a venit din Tara Romanesaca, unde ctitorise Manastirile Tismana si Vodita. manastirea Prislop a fost construita in acelasi stil - triconic - ca si ele si este singura de acest fel din Transilvania.
Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de "Silvas", dupa satul Slivasu de Sus, gasit pentru prima data in documente in anul 1360. La 200 de metri de actuala biserica se afla locul numit "La Manastirea Batrana", dovada existentei acolo a unei manastiri mai vechi, din lemn.
Nu se cunosc inceputurile manastirii. Deoarece era amplasata pe pamanturi care tinusera de nobilii romani din Ciula, se poate presupune ca ei au fost ctitorii laici ai locasului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihastrie din secolele XIII-XIV.
Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea si a fost construita din piatra, in plan triconic, cu turla pe naos, arhitectura specifica bisericilor din Tara Romaneasca. Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Manastirea Tismana a copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Atra.
Exista o singura marturie care este consemnata despre prezenta lui Nicodim de la Tismana, in Ungaria medievala. Ea este insemnarea de pe Evangheliarul sau: "Aceasta Sfanta Evanghelie a scris-o popa Nicodim in Tara Ungureasca in 6913 (1404-1405) ".
Timp de aproape un secol si jumatate, nu se mai cunosc documente despre manastire, dar se considera ca ea a continuat viata duhovniceasca a credinciosilor din imprejurimi. Manastirea a fost rezidita din temelii tot din piatra si in plan triconic de Domnita Zamfira, refugiata in Transilvania dupa moartea tatalui sau, Moise Voda, domn al Tarii Romanesti, mort in anul 1530, in lupta de la Viisoara.
In urma mortii celui de al doile sot - Stanislaw Nisowsky - , Domnita Zamfira si-a petrecut restul vietii la manastirea Prislop, unde moare in luna martie a anului 1580. Piatra funerara a mormantului ei se gaseste in dreapta pronaosului bisericii. Ea contine inscriptii latine si chirilice.
Anul 1629 aduce noi marturii documentare despre Prislop. Acestea sunt legate de vizita in Rusia a trei calugari: Ieromonahul Teodosie, Ieromonahul Macarie si Ierodiaconul Ghedeon.
Dupa aceasta consemnare, vreme de un secol nu se mai scrie nimic despre manastire, dar insemnari din zidurile exterioare dovedesc continuitatea vietii duhovnicesti, ca numele diacului Patru din Ciula, al Mitropolitului Sava Brancovici, precum si anul 1670. Se mai presupune ca, in aceasta perioada, la Prislop a existat o scoala pentru pregatirea candidatilor la preotie.
Pe la inceputul secolului al XVIII-lea, Mitropolitul ortodox Atanasie Angliei din Alba Iulia a oferit o carte Prislopului, iar Maria Tereza, printr-un decret din iunie 1747, cerea sa se ia masuri impotriva calugarilor care aparau ortodoxia in partile Hategului.
La data de 23 iunie 1749, Arhimandritul Filoftei, superiorul Manastirii Sfanta Treime din Blaj, l-a trimis la Prislop pe calugarul Varlaam si Nichita ca s-o restaureze. La data de 4 iunie 1756, Episcolul Petru Pavel Aron de la Blaj (1754-1764) le da carte de recomandare calugarilor Manastirii Prislop ca sa stranga ajutoare pentru aceasta. In deceniul al saselea al secolului al XVII-lea, se reface manastirea din nou de catre egumenul Varlaam, calugarii Ioan si Pavel Salageanu.
Ca urmare a rascoalei de la Cioara, din anii 1759-1761, condusa de Ieromonahul Sofronie, pentru pastrarea ortodoxiei, Episcopul unit Petru Pavel Aron din Blaj cere, la data de 12 aprilie 1762, ca egumenul Varlaam si calugarul Inocentiu Bosi sa fie prinsi si dusi la Blaj, iar ceilalti calugari de la Prislop si Plosca sa fie alungati.
Generalul austriac Nicholaus Adolf Bukow ordona, la data de 5 iunie 1762, ca cele doua manastiri sa fie distruse prin incendiere. In anul 1775 manastirea este reintemeiata, iar ieromonahul Nichita este consemnat ultina oara la 2 aprilie 1778.
Dupa moartea egumenului Macarie, la anul 1810, manastirea a fost data in grija preotilor de mir din satele vecine. In Istoria manastirii este consemnata ca importanta vizita vicarului Stefan Moldovan din Hateg, intre anii 1852-1853, care noteaza in jurnal o descriere detaliata a manastirii. Se mai cunoaste din documente ca, in 1873, s-a asezat la manastire credinciosul Aron Sarbu, probabil cu gandul de a se calugari, dar a murit dupa trei ani.
La initiativa vicarului Nicolae Nestor de Hateg, dupa anul 1897, are loc o noua restaurare a bisericii, care se termina in anul 1899. Dupa aceasta restaurare incep sa fie interesati de soarta manastirii episcopii uniti din Lugoj.
La date de 19 mai 1901, aici a slujit episcopul Dimitrie Radu, cu un sobor de 40 de preoti, iar la 25 mai 1905, urmasul sau, Vasile Hossu, si tot in anul 1905, manastirea este vizitata de Nicolae Iorga, care lasa o succinta descriere a ei.
In anii 1908-1909 s-a facut o noua restaurare a manastirii, prin stradania Episcopului Vasile. Pictorul ardelean Octavian Smigelschi viziteaza manastirea, in luna august 1909, pentru intocmirea documentatiei privind pictarea ei. Din primavara anului 1911 a fost randuit ca egumen Ieromonahul Leon Manu, care a strans in jurul lui cativa vietuitori.
Intre zilele de 8-21 mai 1913 a fost readus de la Blaj "Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni", iar la 24-25 mai in acelasi an a fost reinfintata de episcopii Valeriu Traian Frentiu, al Lugojului, si Vasile Hossu al Gherlei.
Intre anii 1924 si 1925, arhitectul Rudolf Vagner din Hunedoara a efectuat cateva lucrari de consolidare si o restaurare ornamentala a fatadelor exterioare care a schimbat mult aspectul arhitectonic initial.
La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, (1920-1955) , il aduce aici pe Ieromonahul Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile.
Ieromonahul Arsenie Boca a ramas in manastire pana in 1989, an in care a si trecut la Domnul. El a sculptat personal catapeteasma si executat mai multat lucrari de renovare a bisericii si a celorlalte cladiri, fapt pentru care este considerat astazi ca cel deal treilea ctitor al manastirii. Mormantul sau se afla in cimitirul Manastirii Prislop.
In urna decretului nr. 410/1959, si Manastirea Prislop, ca, de altfel, majoritatea manastirilor, a fost desfintata, fara a avea in vedere importanta ei spirituala in viata romanilor "de dincolo de Carpati". De fapt, era perioada instalarii ateismului, care tocmai aceasta urmarea, desfintarea spiritualitatii romanesti.
Abia in anul 1976 a fost din nou reinfintata, tot ca manastire cu destinatie pentru maici. Dupa anul 1990 s-au facut lucrari de reconsolidare si restaurare atat a bisericii, cat si a cladirilor pentru staretie, chulii si camine aflate la rasarir de biserica.
In anul 1991, in incinta manastirii a fost infiintat Seminarul Teologic Monahal Sfanta Ecaterina, cu o durata de scolarizare de cinci ani. Unele maici si eleve isi desavarsesc talentul artistic continuand vechiul mestesug ramanesc al pictarii de icoane pe sticla. Scolile seculare de iconari de la Nicula, Arpas sau Laz li se alatura acum cea de data mai recenta, de la Prislop.
Alte informații:Aici a fost calugar tip de 41 (1948-1989) de ani parintele Arsenie Boca. El este inmormântat în cimitirul mănăstirii.
De numele manastirii se leaga existenta Sfantului Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire la 500 de metri pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.
Sapandu-si pestera intr-o stanca sub munte, asemenea altor sihastri, s-a nevoit acolo singur pana la moarte cu grele si nestiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplacand lui Dumnezeu si umplandu-se de darul Duhului Sfant, s-a savarsit in acea pestera in ultimele decenii ale secolului XVII, proslavindu-se dupa moarte ca facator de minunu. El insa, a murit foarte devreme din cauza unui vanator care, vazandu-l in gura pesterii si confundandu-l cu un animal salbatic , l-a impuscat.
Acest monah marcant a fost canonizat in iunie 1992 de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Despre Ioan Sihastrul vorbeste atat traditia locala cat si calugarul Efrem, autor al "Plangerii Manastirii Silvasului", scrisa dupa anul 1762, prin urmatoarele versuri:
"Si atunci, un tanar oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim a urmat,
Din lume si rudenii cu totul au iesit
De aici la mine au venit.
Intr-o stanca chilie si-au facut
In care slujind, lui Dumnezeu a placut
Si pe el dupa sfarsit Dumnezeu l-a proslavit;
Pestera si acum se gaseste
Si "Chilia Sfantului" se numeste.
Iar dupa oarecare intamplare,
Cu a lui Dumnezeu inainte aparare,
Rudele sfantului cele din sat
Moastele cu totul le-au ridicat
Si in Tara Romaneasca le-au adus
La oarecare manastire le-au pus.
Insa la neamul lui pururea se pomeneste
Fiindca si o particica din moastele lui se gaseste. "
Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop nu trebuie confundat cu egumenul Ioan, care a carmuit manastirea in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, iar in anul 1585 a fost ales Mitropolit al Transilvaniei cu scaunul la Alba Iulia. El a fost Mitropolit al Transilvaniei timp de 20 de ani (1585-1605) .
Si amintim aici ca de la Prislop mai multi calugari au fost ridicati in scaune vladicesti, ultimul fiind Teofil, episcop de Vad la anul 1615, care a pastorit pana in anii 1622-1623, dupa care nu se mai stie numic de el.
Manastire de calugarite, 28 de vietuitoare
14 km NV de Hateg si 19 km S de Hunedoara.
Cod Monument:HD-m-A-03447
Nr. vizualizări:40800
Data ultimei vizualizări:2021-10-17 22:38:19
Data ultimei actualizări:2019-01-16 10:46:38
Data încărcării pe sit:2005-10-05 07:51:30
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2008-08-19
Contor: 178

Vedere de ansamblu
Foto: Pr. Cristian Vasile Niță