Piatra-Neamt :: Manastirea Pietricica - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Mănăstirea Pietricica
Piatra-Neamț
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Piatra-Neamț
Județ:Neamț
Adresa:strada Fermelor (Drumul releului) nr. 17, Culmea Pietricica
Cod poștal:610145
Persoană de contact :Protos. Neofit Amariei
Telefon :0744... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @mmb.ro
Adresa web Biserica:pietricica.mmb.ro
Adrese utile:protopopiatulPiatraNeamt.iasi.mmb.ro, www.mmb.ro, www.primariaPN.ro, www.cjNeamt.ro, www.prefecturaNeamt.ro
Hram:Schimbarea la Față
Detalii:Înființată dupa 1990.
Alte informații:Schit de calugari.
Știri despre biserică:

»  Sfințirea Bisericii Mănăstirii Pietricica din Piatra Neamț (2010-08-03)

 Închide 

Sfințirea Bisericii Mănăstirii Pietricica din Piatra Neamț

[2010-08-03]

Biserica „Schimbarea la Faț㔠și „Sfântul Mare Mucenic Mina” a Mănăstirii Pietricica din Piatra Neamț a fost sfințită în urmă cu două zile. La acest eveniment au participat sute de credincioși care au trecut, așa cum este rânduiala, prin sfântul altar, informează "Ziarul Lumina".
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a târnosit duminică, 1 august, biserica Mănăstirii Pietricica din Piatra Neamț. Sărbătoarea s-a bucurat de prezența a sute de pietreni și a altor credincioși veniți din mai multe localități ale Moldovei. Oamenii au urcat dealul fie pe jos, fie cu mașina, până la așezarea monahală ce străjuiește municipiul Piatra Neamț de peste zece ani. Slujba de sfințire a fost urmată de Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan. Din soborul de preoți au mai făcut parte arhim. Luca Diaconu, exarh zona Neamț, și pr. Dumitru Ailincăi, protoiereul Protopopiatului Piatra Neamț. După citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Mitropolit Teofan a amintit care sunt sărbătorile sau sfinții pe care Biserica noastră îi prăznuiește în prima zi a lunii august, evidențiind mesajul pe care textele evanghelice din Duminica a X-a după Rusalii îl transmit credincioșilor. IPS Teofan a făcut referire la purtarea crucii atât de către viețuitorii din mănăstiri, cât și de cei care și-au întemeiat o familie.
„Îmi doresc ca cei care sunt alături de noi să simtă un plus de curaj pe drumul crucii”
La finalul slujbei, protos. Neofit Amariei, starețul Mănăstirii Pietricica, a primit din partea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Crucea Moldavă, iar persoanele care s-au evidențiat în susținerea lucrărilor de construcție a Bisericii "Schimbarea la Față" și "Sf. M. Mc. Mina" au primit distincții de vrednicie. Protos. Neofit Amariei a mulțumit Înalt Preasfințitului Părinte Teofan pentru prezență și mulțimii de credincioși care s-au alăturat rugăciunilor înălțate la Tronul Preasfintei Treimi. "Îmi aduc aminte că la întâlnirea cu un părinte mitropolit din Grecia acesta a afirmat: "Mănăstirea, într-o națiune, reprezintă plămânul, care asigură viața omului". Ținând cont de aceste cuvinte, mi-am închinat și eu și îmi închin în continuare viața spre a îndeplini acest deziderat. Îmi doresc ca cei care sunt alături de noi să simtă un plus de curaj pe drumul crucii, să simtă bucuria duhovnicească pe care nu o găsește în vâltoarea acestei lumi, să se bucure de pacea și liniștea noastră duhovnicească cu care suntem înzestrați", a spus protos. Neofit Amariei.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 7590, Ultimul acces: 2020-09-26 12:45:42

»  Biserica Mănăstirii Pietricica din județul Neamț a fost sfințită (2010-08-01)

 Închide 

Biserica Mănăstirii Pietricica din județul Neamț a fost sfințită

[2010-08-01]

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi a sfințit astăzi, 1 august, Biserica Mănăstirii Pietricica din județul Neamț. La eveniment au participat sute de credincioși care după momentul sfințirii au asistat la Sfânta Liturghie.
În cadrul slujbei Sfintei Liturghii Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat importanța mărturisirii Domnului Iisus Hristos de către fiecare creștin: „Viața noastră creștină, fie că este în mănăstire sau în familie, trebuie să fie o viață de mărturisire a Domnului Iisus Hristos. Să nu îți fie rușine să porți haina de călugăr, să îți porți veșmântul de familie, dacă te îngrijești de sufletul tău. Dacă nu îți este rușine de haina de creștin pe care ai îmbrăcat-o la botez, înseamnă că Împărăția Cerurilor a început în viață fiind”, informează Radio TRINITAS.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 7534, Ultimul acces: 2020-09-26 12:45:42

»  Slujbă de pomenire pentru Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist la Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago (2010-08-01)

 Închide 

Slujbă de pomenire pentru Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist la Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago

[2010-08-01]

Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi a oficiat vineri, 30 iulie, după slujba Acatistului Bunei Vestiri, o slujbă de pomenire pentru Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, la trei ani de la trecerea la Domnul, informează romarch.org. Clerul și credincioșii Catedralei s-au rugat împreună pentru odihna sufletului celui de-al V-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
La sfârșitul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Nicolae a evocat personalitatea Preafericitului Patriarh Teoctist. Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae a amintit de îndelungata și rodnica slujire de 57 de ani ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, a Preafericitului Teoctist, mai întâi ca Episcop Vicar Patriarhal, apoi ca Episcop la Arad, Mitropolit al Olteniei, Mitropolit al Moldovei și, din noiembrie 1986, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae a amintit și de faptul că în 1963, Episcopul Teoctist Arăpașu a petrecut mai multe luni în Canada, fiind ales de Sfântul Sinod ca și succesor al Episcopului Andrei Moldovanu. În acest timp a vizitat parohiile românești și a îndrumat clerul și credincioșii. Pentru că nu a primit viza pentru SUA, s-a întors în România. Ca Mitropolit și apoi Patriarh, a avut o grijă deosebită față de preoții și credincioșii ortodocși români din SUA și Canada, dovadă numeroasele vizite pastorale făcute pe continentul nord american, ultima și cea mai importantă fiind cea din iulie 2002 cu ocazia hirotonirii și instalării Înaltpreasfințitului Nicolae.
Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist vă rămâne în memoria urmașilor ca un exemplu de slujitor al Bisericii, de părinte și păstor înțelept și iubitor.
Veșnică pomenire Preafericitului Părinte Teoctist!

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 7520, Ultimul acces: 2020-09-26 12:45:42

»  Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a X-a după Rusalii (2010-08-01)

 Închide 

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a X-a după Rusalii

[2010-08-01]

Credința, rugăciunea și postul alungă demonii
Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului) Matei 17, 14-23.
"În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l la Mine. Și l-a certat Iisus și diavolul a ieșit din el, și copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinței voastre; căci adevărat vă spun vouă că, de veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi cu neputință pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte."
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Sfânta Evanghelie din Duminica a X-a după Rusalii ne prezintă vindecarea unui lunatic, a unei persoane care nu-și mai putea da seama de ceea ce face și unde merge. Copilul lunatic din Evanghelia de astăzi este un om care adesea își pierde controlul, "de multe ori cade în foc și de multe ori în apă" – se spune în Evanghelie. Multa pătimire a fiului devine îngrijorare și suferință permanentă pentru tatăl său, care, cu durere în suflet și multă smerenie, aduce pe fiul său bolnav la Iisus, ca să-l vindece, întrucât ucenicii Lui n-au reușit să scoată demonul din copilul lunatic sau epileptic. Evanghelia ne arată faptul că, deși Mântuitorul Iisus Hristos mustră necredința poporului și puțina credință a ucenicilor Săi, totuși are multă milă sau compasiune față de copilul lunatic sau epileptic care se afla în suferință.
Din textul Evangheliei răsar multe lumini spirituale deosebit de semnificative pentru viața noastră creștină și mai ales privind modul în care lucrează Dumnezeu mântuirea oamenilor.
Valoarea neprețuită a rugăciunii pentru alții
În primul rând, vedem că acest copil este vindecat de Iisus nu la cererea sa personală, întrucât el nu mai era în stare să exprime verbal suferința sa și nici nu era în stare să ceară ajutor pentru sine, ci tatăl lui se roagă Mântuitorului Iisus Hristos pentru vindecarea sa. Observăm aici cât de folositoare este rugăciunea altora pentru noi, când noi nu ne mai putem ruga sau nu știm să ne rugăm cum trebuie pentru noi înșine.
În al doilea rând, vedem că acest tată îndurerat, care trăia el însuși suferința fiului său bolnav, încercase deja pe lângă ucenicii Mântuitorului să obțină vindecarea fiului său, dar a constatat cu întristare că ei nu pot să-l vindece. De aceea, a venit el la Iisus ca să-i vindece fiul. Mântuitorul arată din ce cauză ucenicii Săi n-au reușit să-l vindece pe copil, și anume insuficienta lor credință. Desigur, ucenicii aveau o anumită credință, dar ea nu era suficient de puternică, nu era suficient de fierbinte, încât demonul care chinuia pe copilul lunatic să se teamă de cuvântul ucenicilor lui Iisus și să-l elibereze pe copilul posedat. Din Evanghelie se vede că Mântuitorul Iisus Hristos este oarecum supărat din cauza stării spirituale negative a oamenilor adunați în jurul Său: "O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi mai fi cu voi?" (Matei 17, 17) Această mustrare sau acest reproș arată nemulțumirea Mântuitorului Iisus Hristos când constată necredința oamenilor sau puțina lor credință, chiar și atunci când ei trec prin încercări dificile.
Tocmai pentru că îi iubește, Mântuitorul îi mustră pe oameni spre îndreptarea lor
Foarte adesea, încercările care apar în viața noastră, cum ar fi boala sau necazurile, sunt permise de Dumnezeu mai ales pentru a ne trezi din indiferență, din superficialitate spirituală, spre a dobândi o credință mai puternică, mai fierbinte, mai vie. Chiar și când mustră pe cineva dintre oameni, Mântuitorul îl iubește, încât mustrarea Sa ia forma iubirii care responsabilizează pe om, care trezește spiritual pe cel indiferent și insensibil. Deși este supărat pe oamenii necredincioși, Hristos Domnul ajută totuși pe cei suferinzi. De aceea, îndată zice, referitor la copilul lunatic: "Aduceți-l aici la Mine" (Matei 17, 17). Atunci Mântuitorul Iisus Hristos a certat demonul care se afla în copilul lunatic, iar demonul a ieșit îndată din copil, pentru că nu mai putea să stăpânească peste el după ce a fost alungat de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni și Stăpânul puterilor cerești.
Evanghelia ne relatează că sărmanul copil lunatic s-a vindecat "chiar în ceasul acela", deci nu după o vreme, ci în clipa în care Mântuitorul Iisus Hristos a certat demonul și l-a alungat din copil. Ucenicii lui Iisus, văzând această vindecare minunată pe care El a săvârșit-o, iar ei n-au putut să o facă, L-au întrebat zicând: "Noi de ce n-am putut scoate demonul acesta din copilul lunatic?" (cf. Matei 17, 19), iar Mântuitorul le-a răspuns: "din pricina necredinței voastre" sau în altă traducere: "pentru puțina voastră credință" (Matei 17, 20). Apoi a mai adăugat ceva, și anume că "acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post". Ucenicilor Săi, Iisus le spune că nu au putut să scoată demonul din copilul lunatic sau epileptic, întrucât au puțină credință, adică insuficientă. Iar apoi precizează că, de fapt, credința se întărește sau crește prin rugăciune și post. Ucenicii aveau puțină credință și pentru că nu primiseră plinătatea Duhului Sfânt. La Cincizecime însă, Duhul Sfânt Se pogoară peste ei, iar ei devin plini de puterea sau de harul lui Dumnezeu. Astfel, prin vindecările lor ulterioare, ucenicii lui Iisus arată că s-au întărit mult în credință și au primit puterea Duhului Sfânt, singura putere care alungă duhurile rele. Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne învață că totdeauna credința trebuie cultivată, întărită și aprofundată, prin rugăciune și post, astfel încât credința să nu rămână o simplă convingere intelectuală, ci să devină legătură vie a omului cu Dumnezeu Cel nevăzut, dar Care prin harul Său este foarte aproape de om când Îi cere ajutorul.
Totodată, aflăm din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos că există mai multe feluri de demoni, unii fiind mai răi și mai violenți decât alții, iar neamul de demoni chinuitor de oameni nu iese din om decât numai cu rugăciune și post. De ce, oare, Mântuitorul face precizarea aceasta, și anume că pentru vindecare este nevoie de credință, rugăciune și post? Pentru că numai când avem credință puternică, rugăciune stăruitoare și postire jertfelnică, adică dăruire totală de sine lui Dumnezeu, atunci și El Se dăruiește nouă deplin, adică primim în noi prezența sfințeniei Lui și puterea harului Său. Însă dacă omul nu are credință puternică în Dumnezeu, el este ispitit să creadă că demonii nu pot fi biruiți, că boala nu poate fi vindecată, că totul este fatalitate nefastă, fără nici o posibilitate de schimbare în bine a unei situații rele.
Demonii se tem numai de dumnezeiescul har prezent în om
Deci, pe de o parte, Mântuitorul vede puțină credință în mulțimea de oameni, iar pe de altă parte, vede multă suferință în cei bolnavi aduși la El. Totuși, multa suferință a omului diminuează când crește credința lui și speranța de-a primi vindecare. Astfel, când avem credință puternică în Dumnezeu, nu mai suntem singuri, bazându-ne doar pe propriile noastre puteri, ci suntem împreună cu Dumnezeu, Care, prin harul Său, este prezent în noi. Iar harul Lui în noi se intensifică prin credință puternică, prin rugăciune stăruitoare și postire jertfelnică. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu se schimbă situații care păreau neschimbabile și se vindecă boli care păreau incurabile. Cu cât ne rugăm mai mult lui Dumnezeu, cu atât mărturisim mai mult că Dumnezeu este prezent în viața noastră, că este atent sau sensibil la bucuriile și la suferințele noastre, că este Tatăl nostru Cel ceresc. Cu cât un copil se apropie mai mult de tatăl său și îi cere ceea ce are nevoie, cu atât arată că tatăl lui este prezent, iubitor, ajutător și luminător al vieții sale. Numai prin rugăciune și post pot fi demonii alungați, pentru că ei se tem numai de prezența lui Dumnezeu în om. Adică, numai de harul Sfântului Duh prezent în om se tem demonii înșelători și chinuitori de oameni.
Demonii îi fac pe oameni să sufere în primul rând prin faptul că oamenii demonizați sau posedați nu mai sunt ei înșiși în gândirea, simțirea, voința și lucrarea lor proprie, ci facultățile sufletului lor se află sub stăpânirea demonilor, iar în al doilea rând, pentru că demonii pun viața oamenilor în primejdie de moarte trupească și sufletească. Din invidie și din ură, ei caută să umilească și să desfigureze ființa umană creată după chipul lui Dumnezeu și chemată la asemănarea cu El, la sfințenie. Deci, din invidie și din ură față de oameni, demonii născocesc tot felul de ispite, pun stăpânire asupra oamenilor și îi chinuiesc. Iată de ce este necesar să înmulțim și să cultivăm rugăciunea noastră, ca ea să devină, dintr-Źo rugăciune adesea formală și superficială, o rugăciune fierbinte și stăruitoare, care încălzește inima, luminează mintea și pacifică simțirile. De asemenea, trebuie să postim mai ales hrănindu-ne în primul rând cu prezența iubitoare a lui Hristos prin citirea Sfintei Scripturi, a Scrierilor și Vieților Sfinților, prin împărtășirea cu Sfintele Taine și prin săvârșirea faptelor bune. Dacă postim de bucate materiale și nu ne hrănim mai intens cu hrană spirituală, postul nostru nu este roditor de virtuți, iar dacă postim și nu facem milostenie spirituală sau materială, postul este incomplet. Dar rugăciunea unită cu postul deplin poartă tainic în ea puterea Crucii și bucuria Învierii lui Hristos, întrucât postul adevărat este o dăruire de sine liberă lui Dumnezeu, o jertfă sau ofrandă duhovnicească adusă Lui. La rândul Său, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se dăruiește celor rugători și postitori, adică le răspunde cu iubirea Lui jertfelnică, pentru că El i-a iubit pe oameni mai întâi și S-a dăruit pe Sine pentru viața lumii prin Răstignirea și Învierea Sa. Mântuitorul Iisus Hristos cere credință de la oameni când îi vindecă, pentru că El nu voiește să săvârșească vindecări spectaculoase, magice, adică fără participarea omului la lucrarea harului Său divin. Vindecările pe care le săvârșește din iubire milostivă Domnul Iisus Hristos implică credința, iubirea și rugăciunea celor care cer vindecarea lor sau a semenilor. Deci, când Iisus Mântuitorul constată că ucenicii Săi nu au putut vindeca pe copilul lunatic sau epileptic, El arată că obstacolul cel mai mare în calea vindecării copilului nu a fost doar puțina credință a ucenicilor Săi, ci, în primul rând, necredința mulțimilor de oameni care au pierdut simțul compasiunii și al comuniunii, așteptând adesea minuni spectaculoase, oarecum magice și exterioare, care le fascinează privirea, dar nu le schimbă trăirea, care îi fac mai curioși, dar nu mai credincioși. Așadar, Mântuitorul cere oamenilor credință vie, pentru că El voiește ca la vindecările pe care le săvârșește din iubirea Sa milostivă pentru însănătoșirea bolnavilor, cei ce se află în jurul bolnavilor să nu fie pasivi, ci receptivi, să nu fie spectatori, ci rugători, având credință puternică și iubire milostivă față de cei care se află în suferință și caută vindecarea.
Chiar și în timpul nostru sunt unii oameni posedați de duhuri rele, oameni care nu se mai pot ruga pentru ei înșiși. Prin urmare, este nevoie ca părinții acestora sau cei din jurul lor să fie credincioși și rugători, milostivi și solidari. În acest sens, fericit este omul care are părinți, frați și prieteni credincioși și rugători. Aceștia se vor ruga pentru el în ziua necazului său, când, bolnav fiind, nu mai poate să se roage suficient pentru sine însuși.
Biserica se roagă și lucrează pentru vindecarea sufletească și trupească a oamenilor
Foarte adesea, există mulți oameni care au nevoie și de rugăciunea altora pentru ei. De aceea, Biserica se roagă pentru bolnavi, pentru cei robiți, pentru tot sufletul necăjit și întristat. Iar la rugăciunea Bisericii se adaugă și unele instituții medicale în care știința și credința se unesc și se completează, rugăciunea și priceperea medicală se împletesc, pentru că harul rugăciunii poate lumina și ajuta, inspira și întări în lucrarea sa pe medicul credincios care devine mâna vindecătoare a lui Hristos, "Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre", alinând suferința bolnavului când acesta cere ajutorul lui Dumnezeu. În privința aceasta, Biserica a învățat din multele vindecări minunate pe care Hristos - Capul Bisericii, le-a săvârșit în lume, că ea, Biserica, fiind trupul tainic al lui Hristos, are menirea să vindece bolile și neputințele sufletești și trupești ale oamenilor. De aceea, pe lângă lucrarea ei liturgică pentru bolnavi exprimată în Taina Sfântului Maslu sau ungerea bolnavilor, rugăciunile de alungare a demonilor, numite lepădări sau exorcisme și Molitfele speciale pentru cei robiți de duhuri rele, Biserica a dezvoltat și o lucrare social-filantropică pentru bolnavi, înființând instituții pentru îngrijirea bolnavilor, adică a organizat bolnițe, leprozerii, farmacii, cabinete medicale, centre medicale și spitale proprii, pentru ca puterea vindecătoare a Mântuitorului să se arate, prin Biserica Sa cea vie, ca lucrare a iubirii Sale milostive în lume. Cu toate că a mustrat pe contemporanii Săi pentru necredința lor, Mântuitorul nu a diminuat însă cu nimic iubirea Lui milostivă pentru cei bolnavi. Ca atare, și noi, creștinii, trebuie să devenim cât mai des "mâinile lui Hristos", care alină suferința celor bolnavi, încercând, potrivit credinței, intensității rugăciunii și postirii fiecăruia, să arătăm iubirea lui Hristos lucrătoare în lume.
Să ne rugăm, așadar, Mântuitorului Iisus Hristos, "Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre", să ne dăruiască credință puternică, rugăciune stăruitoare și iubire milostivă, pentru a alina suferința celor bolnavi, spre slava lui Dumnezeu și bucuria acestora. Amin! (Articol publicat în "Ziarul Lumina")

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 7530, Ultimul acces: 2020-09-26 12:45:42

»  Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Postul Adormirii Maicii Domnului este o perioadă în care cerem mai mult ajutorul Maicii Domnului ca să devenim mai sensibili și să ajutăm mai mult pe semenii noștri” (2010-08-01)

 Închide 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Postul Adormirii Maicii Domnului este o perioadă în care cerem mai mult ajutorul Maicii Domnului ca să devenim mai sensibili și să ajutăm mai mult pe semenii noștri”

[2010-08-01]

În toate Bisericile Ortodoxe s-a citit astăzi, 1 august, în Duminica a X-a după Rusalii, fragmentul din Sfânta Evanghelie a Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, capitolul al XVII-lea, versetele de la 14 la 23 care prezintă Vindecarea lunaticului.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul”, al Reședinței Patriarhale din București, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat importanța credinței puternice, a rugăciunii și a postului în viața credincioșilor: „Prin credință puternică, rugăciune și post, demonii pot fi biruiți, bolnavul poate fi vindecat și o situație dificilă poate fi schimbată în bine. În pericopa evanghelică de astăzi vedem că toată lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos este o lucrare de vindecare și în același timp de întărire în credință. Vindecă cu iubirea Sa milostivă pe acest tânăr bolnav, iar cu dreptatea Sa și cu pedagogia Sa, prin mustrare, îndreaptă mulțimile și le sensibilizează, îndemnându-le să-și sporească credința. În același timp formează duhovnicește pe ucenicii Săi, arătându-le că puterea de vindecare presupune o participare intensă a omului la rugăciune și la practica postului”.
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a îndemnat pe credincioși, ca în această perioadă de post să sporească în rugăciune și să se înfrâneze de la lucrurile lumești: „Este necesar ca în această perioadă de post să ne înfrânăm atât de la lăcomia pântecelui, cât și de la gânduri rele, cuvinte necugetate și fapte păcătoase pentru a ne sfinți viața. Să urmăm pilda Maicii Domnului în smerenie și ascultare față de Dumnezeu și în același timp să sporim rugăciunea noastră către Dumnezeu și către Maica Domnului. Perioada aceasta a Postului Adormirii Maicii Domnului este o perioadă în care cerem mai mult ajutorul Maicii Domnului ca să devenim mai sensibili și să ajutăm mai mult pe semenii noștri”, după cum ne informează Radio TRINITAS.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 7525, Ultimul acces: 2020-09-26 12:45:42


Nr. vizualizări:7703
Data ultimei vizualizări:2020-09-26 12:45:42
Data actualizare:2016-07-26 11:46:34
Data încărcării:2006-02-03 06:09:55
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:27
Fotografi:Mihaela Achiroaie: 18, Constantin Florea: 4, Constantin-Andrei Laiu: 3, stefan: 1, Voluntar: 1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Setul de Fotografii 1
Data: 2008-05-20
Contor: 799

Vedere din spate
Foto: Constantin Florea

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 139

Vedere de ansamblu
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2007-10-30
Contor: 155

Vedere de ansamblu
Foto: Constantin Florea

Data: 2015-10-03
Aparat: FUJIFILM FinePix F770EXR
Contor: 71

Vedere panoramică
Foto: Constantin-Andrei Laiu

Data: 2008-05-20
Contor: 186

Vedere din spate
Foto: Constantin Florea

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 126

Vedere din spate
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2014-03-29
Aparat: FUJIFILM FinePix F770EXR
Contor: 71

Vedere de ansamblu
Foto: Voluntar

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 139

Vedere de ansamblu
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2008-05-20
Contor: 197

Vedere panoramică
Foto: Constantin Florea

Data: 2009-04-25
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 133

Vedere panoramică
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 148

Vedere pamoramică
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2016-05-03
Aparat: FUJIFILM FinePix F770EXR
Contor: 47

Vedere de pe Pietricica
Foto: Constantin-Andrei Laiu

Data: 2016-05-03
Aparat: FUJIFILM FinePix F770EXR
Contor: 41

Vedere de pe Pietricica
Foto: Constantin-Andrei Laiu

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 109

Vedere spre clopotniță
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 95

Cruce
Foto: Mihaela Achiroaie

Data: 2008-05-19
Aparat: SONY DSC-H3
Contor: 208

Interior
Foto: Mihaela Achiroaie


Setul de Fotografii 2