Mânăstirea Lainici Bumbești-Jiu
| ||||||||
Religie: | Ortodox | |||||||
Localitate: | Bumbești-Jiu | |||||||
Județ: | Gorj | |||||||
Adresa: | sat Lainici | |||||||
Cod poștal: | 215100 | |||||||
Persoană de contact : | Stareț: Arhim. Ioachim Pârvulescu | |||||||
Telefon : | 0253... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele! | |||||||
Adresă de e-mail : | NU deținem adresa de e-mail... | |||||||
Adresa web Biserica: | www.manastirea-lainici.ro | |||||||
Adrese utile: | www.mitropoliaolteniei.ro, www.bumbesti-jiu.ro, www.cjGorj.ro, gj.prefectura.mai.gov.ro | |||||||
Hram: | Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii | |||||||
Stil arhitectonic: | Tradițional muntenesc | |||||||
Detalii: | Sfânta Mânăstire Lainici este așezată pe Valea Jiului, într-un cadru natural de o deosebită frumusețe. Este, în același timp, și retrasă în liniștea muntelui (loc de pioasă rugăciune pentru sihaștrii) , dar și aproape de oameni, de oricine dorește să-i treacă pragul (căci valea acesta este intens circulată, fiind singurul drum ce leagă două orașe atât de importante pentru această zonă: Târgu Jiu și Petroșani) . În același timp, Valea Jiului leagă două mari provincii românești - Oltenia și Transilvania, Sfânta Mânăstire Lainici jucând un rol important in istoria noastră datorită poziției sale geografice. Astfel așezată - retrasă în liniștea muntelui, dar chiar la marginea șoselei - Mânăstirea Lainici este accesibilă oricui. Oricine poate veni aici, în Lainici, fie cu mașina, pe șoseaua Târgu Jiu - Petroșani, fie cu trenul, până la stația Lainici cu trenul personal, (aflată la doar 1 km) , iar până la gara Bumbești-Jiu cu trenul accelerat sau rapid. De la Târgu Jiu sunt 35 de km pe șosea, iar de la Petroșani, doar 25 km. Despre peisajele de un pitoresc aparte, despre sălbăticia acestor locuri, de la Lainici, Alexandru Vlahuță scria în carte sa, România pitorească: "Nicăieri n-am văzut desfășurate cu atâta măiestrie, în același cadru, cele trei mari podoabe ale pământului: munții, pădurile și apa, ca în trecătoarea aceasta spre Petroșani. De o parte și de alta se desfac în felurite îndoituri înălțimile sălbatice ale Carpaților, unele goale, colțuroase, prăbușiri deschise ca niște răni în mijlocul desișurilor verzi, altele rotunde, acoperite de păduri mari, întunecoase, nestrăbătute încă de pas omenesc. . . " (Alexandru Vlahuță - România pitorească. ) Mânăstirea Lainici este liantul credincioșilor din Oltenia cu cei din Ardeal și face parte, jurisdicțional, din Arhiepiscopia Craiovei, fiind cea mai mare mânăstire de călugări din această eparhie. În marea Sa milă față de poporul român, Dumnezeu l-a trimis în secolul al XIV-lea în Țara Românească pe Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana, pentru a da un suflu nou Bisericii, a o reînvia și organiza. Astfel, Sfântul Nicodim a ctitorit o mulțime de mânăstiri la poalele Carpaților, ce au constituit adevărați piloni de susținere ai Ortodoxiei și românismului, deoarece din secolul al XIII-lea începuse deja invazia de catolicizare a Ardealului de către Biserica Catolică. Cronica rimată de la Mânăstirea Prislop arată că Sfântul Nicodim s-a așezat într-o peșteră pe Valea Jiului, "la Surduc", deci lângă Mânăstirea Lainici. Marea prigoană împotriva ortodoxiei românești declanșată peste toată Transilvania între 1750-1765, de apocaliptica împărăteasă a imperiului austro-ungar Maria Tereza, a ajuns până la Mânăstirea Lainici. Așa cum dovedesc documentele vremii, generalul Bukow, în fruntea armatei sale, a distrus cu tunurile peste 300 de biserici și mânăstiri ortodoxe, printre care și Mânăstirea Lainici, care era situată la câțiva kilometri de granița cu Imperiul Austro-Ungar. În 1784, schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reînvia Mânăstirea Lainici. Aici acesta adună din nou o obște de 30 de monahi. După moartea sa, între 1810 și 1817, câțiva boieri din Târgu Jiu - Nicolae Brăiloiu, Răducanu Mărdănescu, Stanca Măldărescu și Iosif Fărcășescu, din Fărcășeștii Gorjului - au construit actuala biserică de zid a Mânăstirii Lainici, care a fost sfințită de către Episcopul Galaction al Râmnicului cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". În Mânăstirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu, deghizat în călugăr, deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806-1812. De aceea, în 1817 mânăstirea a avut de suferit, fiind devastată de turci; călugării au fost alungați, iar lui Maxim Monahul i s-a tăiat capul. După ce am pomenit de Schimnicul Atanasie, care a fost stareț la Lainici, este vrednic de amintit marele stareț - "Luceafărul Lainiciului" - cum este numit de Sfântul Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion Ionescu. Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareț în Mânăstirea Lainici între 1854 și 1900, cu câteva intermitențe. El a fost adus de la Mânăstirea Cernica și numit stareț la Lainici de către Sfântul Ierarh Calinic, imediat după numirea sa ca Episcop la Râmnic. Cuviosul Irodion i-a fost duhovnic în toată această perioadă. Se consemnează chiar, în viața Sfântului Calinic, cele două minuni pe care le-a acesta făcut în drum spre Lainici, la duhovnicul său. Primul război mondial, între 1916-1918, a fost nemilos față de Mânăstirea Lainici, distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar și în biserică, făcând focul în ea și profanând-o peste măsură. Chiar și astăzi se mai păstrează în Sfântul Altar, scrijelite pe pereți, numele unor soldați și ofițeri care au dormit acolo și au profanat biserica. Au fost furate de către soldații germani toate odoarele de preț, inclusiv clopotele. Arhiva mănăstirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsă, după cum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat și profanat, toate crucile fiind smulse și călcate în picioare. După război nu se mai cunoșteau mormintele, ce au rămas neindentificate până astăzi. În 1929 a fost trimis de la Mânăstirea Frăsinei un grup de 6 monahi, avându-l stareț pe cuviosul Visarion Toia, care au ridicat din ruine mânăstirea, construind clădirile necesare și introducând viața de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mânăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, mânăstirea devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi. Duhul sfinților părinți din vechime, ce au viețuit aici, dinamiza viața duhovnicească. După 1947, când vine la conducerea țării regimul comunist, mânăstirea Lainici este lovită iarăși fără milă. În această perioadă începe construirea căii ferate Bumbești - Livezeni, precum și modernizarea drumului național, pe aceeași distanță. Muncitorii care au executat aceste lucrări au devastat și au afectat viața bisericească din mănăstire asemenea unor invadatori păgâni, ocupând toate terenurile mânăstirii și amplasând aici barăci. Prin astfel de cruzimi a trecut mânăstirea Lainici până în 1957, când toți cei care au ocupat abuziv cea mai mare parte a spațiilor mânăstirii au părăsit, cu mare greutate, aceste locuri. Din 1961 Mânăstirea Lainici este desființată ca mânăstire independentă, rămânând cu titlul de "casă de oaspeți". Până în 1970 ușile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermițându-se să se săvârșească slujbe decât numai în unele duminici și sărbători religioase. În 1975 a venit ca stareț P. C. Arhimandrit Caliopie Georgescu, care a început să facă unele îmbunătățiri în viața mânăstirii, favorizat fiind și de politica vremii, care părea să fie mai blândă și mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorită novicilor care au început să se înmulțească, introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv slujbele de la miezul nopții și nemâncarea de carne în obște, lucru ce a dus la o viață duhovnicească îmbunătățită. După Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mânăstirea Lainici se simțea nevoia unei biserici mai mari și mai încăpătoare. În Duminici și la marile sărbători religioase se făceau slujbe în aer liber. Noua biserică din Mânăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, în pantă, acesta creând necesitatea unui subsol. Pe de altă parte, precum se cunoaște, istoria bisericii creștine până în zilele noastre a cunoscut două perioade fundamentale: prima perioadă de la anul 1 până la anul 313, respectiv până la Edictul de la Milano al Împăratului Constantin cel Mare, perioadă a Bisericii din catacombe, în care s-a vărsat cel mai mult sânge și au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul și temelia Bisericii Creștine; și a doua perioadă, de la anul 313 până în zilele noastre. Asemeni împărțirii istoriei creștine în aceste două perioade fundamentale, tot astfel s-a împărțit și planul arhitectonic al noii biserici. Însă aspectul cel mai inedit al acestei catedrale este tematica iconografică, care se intenționează, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se realizeze. Astfel, biserica de la subsol va fi destinată Bisericii din catacombe, pictându-se viața creștinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea sfinților și martirajelor cunoscute din istoria Bisericii și din Sfânta Tradiție. În pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria Bisericii Creștine, cu cei mai reprezentativi sfinți din toată lumea și din toate timpurile. În prezent, în Mânăstirea Lainici viețuiesc aproape 40 de monahi, îndrumați de Părintele Stareț, Arhimandrit Ioachim Pârvulescu. | |||||||
Cod Monument: | GJ-II-m-B-09254 | |||||||
Nr. vizualizări: | 47035 | |||||||
Data ultimei vizualizări: | 2024-11-02 06:52:12 | |||||||
Data ultimei actualizări: | 2017-05-10 13:22:47 | |||||||
Data încărcării pe sit: | 2006-01-31 06:45:06 | |||||||
Nr. Mesaje: | 0 | |||||||
Nr. Fotografii: | 1 |
Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!
Vedere de ansamblu |
Timp total: 0,03s...
[]:1