Manastirea Curtea de Arges

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0,27s...

Biserici

Mănăstirea Curtea de Argeş
Curtea de Argeş

Religie:

Ortodox

Localitate:

Curtea de Argeş

Judeţ:

Argeş

Adresa:

strada Basarabilor nr. 1

Cod poştal:

115300

Telefon :

NU deţinem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.eparhiaargesului.ro, www.primariaCurteaDeArges.ro, www.cjArges.ro, ag.prefectura.mai.gov.ro

Hram:

Adormirea Maicii Domnului

Stil arhitectonic:

Tradiţional muntenesc

Detalii:

A fost reclădită de Neagoe Basarab pe la 1517, zugrăvită de Radu de la Afumati, zugrav fiind vestitul Dobromir; jefuită de ostile străine între 1610-1611, a fost reparată de Matei Basarab, care a reclădit turnul-clopotnită de la intrare si a reparat chiliile. Ulterior a fost reparată de Serban Cantacuzino. Biserica a fost avariată de cutremur în 1802 si reparată de episcopul Iosif în anul 1804, cînd s-a reînoit pictura si s-a construit din lemn partea de sus a turnului-clopotnită, care a ars în 1814. Avariată apoi de cutremurul din 1838 a fost reparată de episcopul Ilarion, care a construit si o scoală pe latura de sud a incintei. Arsă în 1867, a fost restaurată de arhitectul Lecompte de Nouy, între 1875-1886. Biserica a fost repictată de fratele arhitectului. În 1951 s-a reparat acoperisul acoperisul bisericii, pictura paraclisului, clădirile din incintă, zidurile împrejmuitoare si instalatia de iluminat.

Alte informaţii:

Dintre toate monumentele ce dadeau stralucire Argesului vechilor voievozi, se poate spune fara gres ca manastirea cladita de Neagoe Basarab (1512 - 1521) este cea mai insemnata constructie de arta si arhitectura bisericeasca.
Chintesenta a artei religioase romanesti, cu o arhitectura desavarsita, Sfanta Manastire a Argesului a fost inceputa la 1514 din porunca lui Neagoe Basarab ce isi dorea o zidire neasemuita, a carei frumusete si faima sa o intreaca pe cea a tuturor celorlalte biserici si manastiri ale Tarii Romanesti. La 7 ianuarie 1517, cand constructia a fost terminata, ctitorul o numea cu dragoste "manastirea domniei mele de la Arges". Dupa cum aduc marturie izvoarele timpului, domnitorul a ridicat biserica pe locul unui vechi locas care inainte vreme nu fusese altul decat inima primei Mitropolii a Tarii Romanesti. Pe aceasta, afland-o Neagoe "daramata si neintarita. . . a zidit-o si a inaltat-o din temelii" asa cum ne incredinteaza Gavriil Protul, unul din cronicarii de la curtea domneasca. Rasfoind paginile lucrarii sale "Viata si traiul sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Tarigradului" aflam prima descriere - facuta in pitorescul limbaj cronicaresc al vremii - a sfantului locas: ". . . si zidi asta sfanta biserica tot din piatra cioplita si sapata cu flori . . . si au facut pre mijlocul tinzii bisericii 12 stalpi inalti, tot din piatra cioplita si invartiti frumos si minunati. Iar ferestrele bisericii si ale altarului, tot scobite si razbatute prin piatra cu mare mestesug le facu; si la mijloc o ocoli cu un brau de piatra impletit in trei vite, si imprejurul bisericii facu ca o streasina tot marmura alba, cioplita cu flori. . . si turlele tot cioplite cu flori si unele sucite si aurite cu aur. "
Tot astfel o pomenesc in scrierile lor si calatorii straini ajunsi in aceste locuri, vestitul Paul de Alep, ce a vizitat Tarile Romane pe la mijlocul celui de-al XVII-lea veac, considerand-o chiar "una din minunile lumii". Într-adevar, pasind pe poarta parcului ce inconjoara biserica ramai uimit de monumentalitatea cladirii, de elegantele si maiestritele dantelarii in piatra ce impodobesc peretii exteriori ai lacasului, de braul impletit ce incinge biserica, de zveltetea si inedita forma rasucita a turnurilor ce se avanta spre cer. Un alt element ce confera unicitate monumentului il constituie nisele superioare terminate prin arcuri la intalnirea carora sta asezat, asemeni unui strajer al bisericii, un porumbel de piatra care are in cioc un clopotel ce-si face auzit sunetul cristalin la adierea vantului.
In preajma bisericii se gaseste o alta bijuterie arhitectonica - "Fantana lui Manole". Ea aminteste de povestea lui Manole si a celor "noua mesteri mari" care, desavarsind biserica, sunt lasati sa moara pe acoperis dupa ce Neagoe Basarab, din teama ca ei sa nu mai zideasca o alta biserica la fel de frumoasa daduse porunca sa fie ridicate schelele. Asemeni lui Icar, ei isi fauresc aripi din sindrila cu care nadajduiesc sa poata zbura si sa se aseze lin pe pamant. Ei insa pier cu totii, prabusindu-se langa biserica la temelia careia legenda spune ca Manole, spre a impiedica daramarea zidului si a da viata edificiului, isi zidise sotia si copilul. Legenda - mitul central al spiritualitatii romanesti in aprecierea lui Mircea Eliade - devine astfel o cutremuratoare metafora a ideii de jertfa intru creatie. Pe locul unde a cazut Manole a aparut un izvor a carui apa limpede curge pana in ziua de astazi. . .

Cod Monument:

AG-II-m-A-13628

Nr. vizualizări:

67217

Data ultimei vizualizări:

2026-01-16 05:02:09

Data ultimei actualizări:

2006-03-22 23:11:20

Data încărcării pe sit:

2006-03-22 23:11:20

Nr. Mesaje:

Rugăminte:
(2025-03-19)

Ma rog la bunul Dumnezeu pentru fiul meu Alexandru Niculae,are patima jocurilor pe calculator.
Doamne ajuta-mi!

@yahoo.com

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2007-08-30
Aparat: Fuji finePix S5000
Contor: 162

Vedere de ansamblu
Foto: Gabriella Losonczy

Timp total: 0,3s...

[]:1