Pângăraţi - Pângăraţi - Neamţ
 

Mănăstirea Sf. Dimitrie Pângăraţi  HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE
Religie:	Ortodox
Localitate:	Pângăraţi
Comună:	Pângăraţi
Judeţ:	Neamţ
Cod poştal:	617305
Persoană de contact :	arhimandrit Petroniu Marin
Telefon :	0233... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :	@mmb.ro
Adresa web Biserica:	pangarati.mmb.ro
Adrese utile:	www.mmb.ro, www.Pangarati.ro, www.cjNeamt.ro, nt.prefectura.mai.gov.ro
Hram:	Sf. M. Mc. Dimitrie, Sfintii Romani
Stil arhitectonic:	Tradiţional moldovenesc
Detalii:	Nu departe de Bisericani, urmând şoseaua Piatra Neamţ - Bicaz (DN15) , un drum colateral urcă până în apropierea hidrocentralei "Dimitrie Leonida" de la Stejaru, unde se află un alt ansamblu monumental care poate fi reperat de la mare distanţă. Aici, la răsărit de Muntele Botoşanu, pe care constructorii l-au străpuns cu un tunel de aducţiune lung de aproape 5 km, pe malul stâng al pârâului Pângăraţi, se află Mănăstirea Pângăraţi, un aşezământ de veche tradiţie de pe valea Bistriţei. Istoricul Mănăstirii Pângăraţi este în multe privinţe asemănător cu cel al Bisericanilor. Şi aici, pe coasta dealului Păru, s-a constituit o veche sihăstrie a unor călugări veniţi de la Mănăstirea Bistriţa în timpul scurtei domnii a lui Iliaş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun. Monahul Simion, căruia i se atribuie constituirea acestei sihăstrii, s-a străduit - ca şi Iosif la Bisericani - să ridice o biserică de lemn după obiceiul deja împământenit. Şi va reuşi - conform tradiţiei - cu ajutorul lui Ştefan cel Mare, în primii ani de domnie ai acestuia, construind lăcaşul pe locul unde se află şi astăzi. Se pare că în timpul expediţiei lui Mahomed II din vara anului 1476 şi obştea monahală de la Pângăraţi a trecut prin momente de grea încercare. Probabil că un podgheaz turcesc răzleţit după pradă în această parte a dat foc bisericii, iar călugării s-au ascuns în munţi, trecând apoi în Transilvania unde au rămas până la încetarea războiului. Nu se ştie dacă Ştefan cel Mare a ajutat la ridicarea unei noi biserici pe locul celei incendiate, dar schitul a continuat să fiinţeze din moment ce la 1560 Alexandru Lăpuşneanu ridică la Pângăraţi biserică de piatră. Numită multă vreme Schitul lui Simion şi mai apoi Mănăstirea lui Amfilohie, aşezarea monahală de la Pângăraţi va apare pentru prima oară sub denumirea care a consacrat-o şi care a dăinuit peste veacuri, într-un document emis de cancelaria lui Petru Şchiopul la 9 iulie 1577. Pornind de la o mică suprafaţă de teren atribuită de Alexandru Lăpuşneanu, Mănăstirea Pângăraţi va ajunge în mai puţin de un secol - prin danii şi cumpărături - unul dintre cei mai mari proprietari funciari de pe valea Bistriţei, rivalizând prin putere şi bogăţie cu toate mănăstirile învecinate şi în primul rând cu Mănăstirea Bisericani. Pe la sfârşitul domniei lui Vasile Lupu, Mănăstirea Pângăraţi stăpânea mai multe poieni de pe muntele Botoşanu şi împrejurimile acestuia, sate din ocolul târgului Piatra, o selişte pe Almaşul Mic, precum şi întinse suprafeţe de teren pe valea Tarcăului, de la vărsarea în Bistriţa până la hotarele Comăneştilor. Acestor proprietăţi li se adaugă numeroase locuri de prisacă, mori, cârciumi şi familii de ţigani robi, pomenite în diferite acte de danie şi întărire emise de cancelaria voievodală. O întreagă serie de scutiri şi privilegii asigurau şi acestei obşti călugăreşti puteri depline asupra impresionantei sale avuţii, reprezentanţii domniei fiind în imposibilitate să intervină fără o dispoziţie expresă din partea voievodului. În acest cadru trebuie subliniat şi faptul că obştea monahală era împuternicită să readucă ţăranii şi robii fugiţi de pe moşiile mănăstirii, oriunde aceştia ar fi fost găsiţi. Dispunând de o asemenea putere economică, nu este de mirare că mănăstirea s-a dezvoltat continuu şi din punct de vedere constructiv: chilii şi clădiri-anexă, ziduri de incintă cu turnuri de apărare, modificări şi adăugiri făcute bisericii. În orice caz, la începutul secolului al XVIII-lea, Mănăstirea Pângăraţi constituia unul dintre puţinele adăposturi sigure din Moldova, din moment ce episcopul Sava al Romanului a încercat să ascundă tocmai aici odoarele eparhiei, în timpul domniei lui Mihai Racoviţă, când cătanele austriece invadaseră ţara. S-a construit mult şi la începutul secolului al XIX-lea, când egumenul Macarie a desfăşurat o rodnică activitate reparând biserica şi înlocuind vechile chilii cu încăperi solide din piatră şi cărămidă, ale căror substrucţii impresionează şi astăzi prin masivitatea şi ampla lor desfăşurare. După 1863, viaţa călugărească se restrânge şi se stinge treptat, iar întregul ansamblu constructiv începe să se ruineze. După câteva decenii de funcţionare a unui penitenciar, aici se va organiza un sanatoriu T. B. C. , pentru ca apoi clădirile să rămână din nou nefolosite. Mai târziu, în anii '50 ai secolului XX, s-a organizat la Pângăraţi o Staţiune de cercetări geografice, geologice şi biologice a Universităţii din Iaşi şi abia după 1990 acest remarcabil ansamblu monumental va reintra în patrimoniul proprietarului de drept, Biserica Ortodoxă Română.
Alte informaţii:	Din vechea incintă, turnul-clopotniţă de pe latura sudică, ce îndeplinea şi rolul de turn de intrare, s-a prăbuşit în anul 1996. Această construcţie avea parterul întărit de patru contraforţi de colţ, dar fiind ridicată pe un teren în pantă, cu o structură neomogenă, nu a mai rezistat. Contraforţii din colţurile sud-est şi nord-est au fost înglobaţi parţial în corpul de chilii numit impropriu "chiliile Lăpuşneanu", semn că aceste chilii au fost construite ulterior turnului. Perpendicular pe zidul vestic al turnului s-a păstrat un fragment de zidărie de piatră care, probabil, făcea parte din peretele sudic al zidului de incintă. Lipit acestui fragment se află scara de intrare la al doilea nivel al turnului, de unde, printr-o scară interioară din lemn, se putea urca la camera clopotelor, care este de fapt un adaos realizat în cursul veacului al XIX-lea. Se mai păstrează, de asemenea, zidul de incintă de pe latura răsăriteană, care era dublat de un rând de chilii ale căror beciuri au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice întreprinse în anii 1993-1994. Zidul nordic este şi el însoţit de un şir de chilii ce se termină în dreptul turnului de nord-est, numit şi "turnul militar" şi care a fost restaurat în anii 1991-1995. În ceea ce priveşte turnul de nord-vest, acesta a suferit mai multe reparaţii şi transformări, pe locul său aflându-se centrala termică a complexului şi trapeza la etaj. Foarte interesantă şi în acelaşi timp îndelung controversată este biserica zidită aici de Alexandru Lăpuşneanu. Nu numai pentru faptul că din punct de vedere arhitectural este cu totul altceva în comparaţie cu ceea ce acelaşi voievod a ctitorit la Bistriţa sau la Mănăstirea Slatina, ci mai ales pentru existenţa a două biserici suprapuse, caz extrem de rar pe care nu-l mai regăsim decât la Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" de la Suceava. În plus, inexistenţa unei inscripţii votive din vremea acestui voievod a generat şi generează încă multe semne de întrebare, unii cercetători rezumându-se la datele din pisania care s-a păstrat până astăzi. Ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu de la Pângăraţi reproduce destul de stângaci şi la proporţii reduse planul primelor lăcaşuri de închinăciune zidite de Ştefan cel Mare. Biserica cu hramul "Sf. Dumitru" este în formă de navă, cu absidele laterale înglobate în grosimea zidăriei şi marcate în exterior cu rezalituri flancate de contraforţi, iar absida altarului pentagonală, cu o fereastră în ax sub care s-a amplasat un picior de susţinere. Ferestrele de la etaj sunt mai îngrijit executate decât cele de la parter, deschise toate către sud. Intrarea de la parter - practicată mai târziu pe latura de sud - are un chenar de piatră asemănător cu ancadramentul ferestrelor, fiind împodobit cu muluri care se întretaie în unghi drept. Deasupra intrării se află un lintel de piatră ornamentat cu un scut, pe suprafaţa căruia s-a executat, cu oarecare stângăcie, stema Moldovei.
Cod Monument:	NT-II-a-A-10637
Nr. vizualizări:	43318
Data ultimei vizualizări:	2025-03-16 20:22:37
Data ultimei actualizări:	2024-11-26 21:33:20
Data încărcării pe sit:	2006-03-23 04:20:45
Nr. Mesaje:	0
Nr. Fotografii:	1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Biserica veche Foto: Mihaela Achiroaie Biserica veche Foto: Mihaela Achiroaie (www.facebook.com/mihaela.achiroaie.1), Data: 2006-11-19 Aparat: Sony Rricsson K750 Contor: 169

Timp total: 0,06s...

[1]:1