Bucuresti :: Manastirea Stavropoleos - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Mănăstirea Stavropoleos
București
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:București
Județ:București și Ilfov
Adresa:strada Postei, nr. 6 / strada Stavropoleos
Cod poștal:030085
Persoană de contact :Carmen Angelica Manolachi
Telefon :021 ... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @starnets.ro
Adresa web Biserica:www.stavropoleos.ro
Adrese utile:www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, b.prefectura.mai.gov.ro, www.cjIlfov.ro, if.prefectura.mai.gov.ro
Preot:Ieromonah Iustin Marchis
Hram:Sf. Arh. Mihail si Gavriil
Stil arhitectonic:Tradițional muntenesc
Detalii:La 6 aprilie 1722, Arhimandritul Ioanichie, din mansitirea Gura, cumpara de la jupineasa Despa locul pe care avea sa-si zideasca hanul si biserica, peste drum de biserica Ghiormei Banul.
1 iunie 1724. Serdarul Grigorascu Greceanu vinde lui Ioanichie un stinjen de loc “ca sa-i incapa altarul“
30 octombrie 1724. Pisania scrisa in greceste si romaneste arata ca biserica era gata.
9 iulie 1725. Maria fata Logofatului Radu Greceanu daruieste manastirii locul de care avea nevoie pentru a ridica o clopotnita si o pivnita
7 martie 1726. Ioanichie este ridicat la rangul de Mitropolit al Stavropolei, din porunca Patriarhului Ieremia si cu incuviintarea voevodului Nicolae Mavrocordat.
18 noiembrie 1729. . Egumenul Ioanichie dobindeste de la Serdarul Grigorascu Greceanu, in schimbul unui alt loc, o portiune de un stinjen si o palma in latime si doua palme in lungime “ ca sa mareasca altarul bisericii”.
8 noiembrie 1733. Ctitorul Ioanichie pune sa se zideasca in proscomidie piatra ingrijit sculptata cu numele ctitorilor si isi face testamentul, prin care inchina manastirea si hanul manastirii Gura
12 aprilie 1737. Arhimandritul Ioanichie obtine intarirea acestei danii de catre Constantin-Voda Mavrocordat.
7 februarie 1742. Ioanichie trece la cele vesnice in virsta de 61 de ani si este inmormintat in biserica sa.
14 octombrie 1802. Biserica sufera numeroase stricaciuni ce au reclamat grabnice reparatii, care au inceput in anul 1803.
Ianuarie 1838. Este avariata si mai grav de cutremurul din acest an, egumenul Leontie neputand indrepta stricaciunile
1840 – 1841. Starea precara a constructiei determina autoritatile sa someze in repetate rinduri conducerea manastirii sa darime turla bisericii, care ameninta sa cada; in 1841 va fi de altfel darimata.
1852 - 1858. Egumenul manastirii cere in repetate rinduri darimarea bisericii si construirea unei biserici noi.
2 decembrie 1858. Arhitectul Slater, prin raportul sau sustine din nou necesitatea unei restaurari intelepte a bisericii, respectind arhitectura si decoratiile originale.
7 septembrie 1861. Catagrafia facuta cu ocazia instalarii noului egumen Calinic confirma starea precara a manastirii, din cauza proastei administrari a egumenului Leontie.
10 februarie 1879. Noul egumen Serian, se plinge de starea jalnica a clopotnitei si cere Ministerului Cultelor sa ia masuri
30 iulie 1888. Arhimandritul N. Apostoliu comunica Ministerului ca biserica se gaseste “ intr-o ruina aproape completa
1897. Ministerul Instructiunii si al cultelor ia masuri pentru restaurarea bisericii si se adreseaza arhitectului Ion Mincu, care, dupa trei ani de studii afirma ca restaurarea ei este imposibila, datorita greselilor de constructie.
August 1904. Arhitectul Ion Mincu incepe lucrarile de restaurare, iar dupa patru ani prezinta autoritatilor planurile pentru ridicarea, alaturi de biserica, a cladirii ce amintea de vechiul han disparut si care va servi drept muzeu. Restaurarea picturii a fost incredintata pictorului preot V. Damian.
Dupa moartea lui I. Mincu lucrarile sunt continuate de elevul sau arhitectul Al. Zagorit. Intrerupte in timpul razboiului, lucrarile continua sub conducerea profesorului C. Dumitrescu.
1904-1940. Biserica a rams doar monument istoric, iar in incinta s-au depozitat elemente de arhitectura si pietre funerare de la bisericile demolate in centrul vechi al Bucurestilui .
1940. S-a redeschis biserica cultului prin grija preotului Dimitrie Iliescu-Palanca si prin osardia lui Octavian Dobrin epitropul bisericii.
1948-1991. Dupa intemnitarea Parintelui (1948) au la slujire preotul doctor Ion Lancrajan, Stelian Popescu, Paul Maracine, Constantin Dascalescu si Toader Crasmaru.
1991. Din acest an, asezamantul e pastorit de Parintele Iustin Marchis, primul ieromonah din ultima suta de ani.
Alte informații:Calatorul apusean aflat pentru felurite pricini in Bucurestii secolului al XVIII-lea putea poposi in citeva hanuri de renume. Construite solid si monumental, marile hanuri bucurestene apar in strinsa legatura cu insufletirea vietii economice, cu negotul tot mai prosper dupa slabirea dominatiei turcesti si inceputurile vietii diplomatice in Capitala Tarii Romanesti.
Marturiile scrise ale misionarilor, diplomatilor sau negutatorilor straini vorbesc despre ziduri solide de caramida ce inconjurau curti patrate comunicind cu strada printr-o singura poarta, avind in interior cladiri de jur imprejurul zidurilor si facind corp comun cu acestea. Cladirile propriu-zise ale hanului cuprindeau pivnite, pravalii si odai de locuit.
Multe din hanurile cunoscute aflate in centrul Bucurestilor aveau in mijlocul curtii interioare biserici sau manastiri; de altfel nu putine au aparut ca anexe ale bisericilor si manastirilor, ridicate de egumeni pentru a spori veniturile acestora. Manastirile Coltea, Sf. Ecaterina, Sf. Ioan, Mihai Voda, Sf. Spiridon, a lui Ghiorma Banul, numita si a Grecilor, Sarindar si Zlatari au avut hanuri mari in Bucuresti. Acestora li se alatura Manastirea Stavropoleos, cu mentiunea ca in acest caz constructia hanului a precedat ridicarea bisericii.
Constructia hanului si bisericii Stavropoleos se leaga de numele calugarului grec Ioanichie, venit, dupa cum singur marturiseste in testamentul din 1733, din comuna Ostanita, din Epir :
“ Pentru acestea si smerenia mea, din frageda tinerete am ales viata monahala si m-am inchinat Domnului, lasind la o parte ale lumii valuri, la cinstita si sfinta manastire din eparhia Pogonianei, slavita cu hramul preamaritilor voevozi Mihail si Gavriil, numita Gura, linga comuna Ostanita, patria mea, zidita pe o stinca mare. ”
Ridicat la inalta treapta de arhiereu, “ adica hirotonisit arhiereu al Stavropolei prin ecdosis a prea sfintitului patriarh ecumenic Kir Kir Ieremia, domnul si stapinul nostru…. . ” Ioanichie cumpara de la Jupineasa Despa, la 6 aprilie 1722, un loc de casa in imediata apropiere a Manastirii Grecilor :
“ Adeca eu Despa ce au fost jupineasa Cartsii, feciorul Carstii vistierul Popescu, impreuna cu fiul meu Tudoran si cu alti copii ai mei, dam zapis Sfintii sale arhimandritului chir Ioanichie de la Pogoniani ot manastirea Sfintilor Arhangheli, cum sa se stie ca-i vinde locul de casa din mahalaua bisericii Ghiormei Banul alaturea cu casele Radului Logofat si raminind multa datorie de la boiarul mieu s-au scos acest loc, de sfintia sa parintele Daniil mitropolitul Tarei si de negutatorii care sunt iscaliti in foita de imparteala casei, ca sa se vinza si sa se dea datornicilor”.
Locul vindut de jupineasa Despa se intindea de la zidul Hanului lui Constantin Voda ( pe locul fostului Palat al Postelor) pina spre strada Smirdan, invecinindu-se cu proprietatile serdarului Grigorie Greceanul si cu casele Radului Logofat.
La 1 iunie 1724, serdarul Grigorie Greceanul daruieste bisericii un stinjen de loc deoarece “ vrind sfintia sa parintele Kir Ioanichie sa faca o biserica in hanul sfintii sale pe locul Carstii Vistierul, aici in Bucuresti in Mahalaua Grecilor pe linga casa mé si fiindu-i locul pre strimtu, au venit de m-au pohtit ca sa-i vanzu un stanjen de loc ca sa incape altarul bisericii. Deci eu vazindu ca n-are sfintia sa loc de ajuns, am socotit, de buna voia mé, de am afierosit sfintei si dumnezeiestii biserici, unde se cinsteste hramul sfintilor si marilor arhistrategi Mihail si Gavril un stinjen de loc, in lat, ca sa fie pentru pomeniré sufletelor noastre. Care loc iaste si mie de cumparatoare de la Despa, jupineasa Cartsicai sua Carstii Vistierul. Drept aceea am dat aceasta scrisoare la mina sfintii sale”.
Deci la 1 iunie 1724, hanul este deja ridicat, asa cum pomeneste si testamentul lui Ioanichie, care vorbeste mai intii de han. Dar in acelasi an, 1724, pisania bisericii atesta ca biserica era construita. Lipsa dovezilor documentare despre un plan prealabil de construire a bisericii, faptul ca numai cu trei luni inainte de terminarea constructiei Ioanichie inca mai cumpara terenuri “ ca sa incapa altarul “, apoi hotarirea de a mari altarul la numai patru ani de la terminarea constructiei, precum si constatarile ulterioare ale arhitectilor in timpul restaurarilor, il determina pe generalul P. V. Nasturel sa conchida ca Ioanichie gaseste pe locul cumparat in 1722 de la Jupineasa Despa, un paraclis al boierilor Popesti, pe care apoi il repara si transforma succesiv : rotunjeste zidul dinspre rasarit al altarului, adauga absidele, construieste, la 1725, pe locul daruit de Maria, fata logofatului Radului Greceanul, o clopotnita si o pivnita, mareste, la 1729, altarul, facind un schimb de proprietati cu Grigorie Greceanul :
“ Dau scrisoare la cinstita mina parintelui Vladica Stavropoleos, Kir Ioanichie, ca sa stie ca vrind sfintia sa sa mai mareasca oltariul bisericii si neavind loc, m-au pohtit sfintia sa de i-am dat den locul mieu den curte, loc in lat stanjeni unul si o palma si in lung stanjeni 8 si 2 palme. {i pentru acest loc mi-au dat sfintia sa la schimb un loc de linga gradina mea ce sa hotareste cu locul lui Mihai Logofatul, care loc l-au cumparat si sfintia sa de la igumenul Sfintei Manastiri Codrenii, Kir Matei, insa in lat stinjeni 3 œ si in lung stinjeni 2 “.
Pina la moartea sa, in 1741, neobositul Ioanichie adauga rind pe rind hanului si bisericii construite in Mahalaua Grecilor, mosii, locuri, case, vite, tigani, afierosite manastirii de feluriti binefacatori : mosia Cepasoaia, doua clopote, boi si taleri lasati prin testament dar si zapis de intarire de catre Ilinca Cojasca, 5 pogoane de vie din dealul Bucurestilor daruite de Neacsul Vornicul Pitesteanul, 2 pogoane de vie in dealul Bucurestilor lasate de Neacsa, sotia lui Petre Ceprazarul, o casa in Mahalaua Fintinei Boului, lasata de Marica Pitesteanca in schimbul stergerii unei datorii catre Ioanichie, 150 stinjeni din mosia Greci din judetul Vlasca daruiti de jupineasa Dumitrana, Schitul Roata inchinat de ctitorul acestuia parintelui Ioanichie si bisericii Stavropoleos “ pentru ca fiind si parintele Stavropoleos dan Patria noastra , pentru aceea am inchinat la sfinta biserica a sfintiei sale ca sa fie statatoare” , mosia Barcanesti, daruita de Constandin Clucerul, case, locuri si gradini cumparate in mahalalele Fintina Boului si Popa Darvasi ( strada Episcopiei) .
Zapisele intocmite de binefacatori si semnate de numerosi martori sunt intarite de hrisoave domnesti, care consfintesc proprietatile si statornicesc privilegiile – milele – acordate de domnitori manastirii Stavropoleos :
“ Ci dar de vreame ce si iubitoriul de Dumnezeu, Sfintitul Mitropolit Stavropoleos Kir Ioanichie dentru ale arhieriei sale dreapte agonisiri, care din milele pravoslavnicilor domni si ale iubitorilor de Hristos crestini, cu rivna dumnezeiasca indemnindu-se au zidit si din temelie au radicat sfintu lacas in orasul Domniei meale Bucurestii intru slava si cinstea mai Marilor Voievozi si Taxiarhi, Mihail ii Gavril si a Sfintului Parintelui nostru Athanasie, Patriarhul Alexandriei, aproape de bisearica ce se cheama a Grecilor, unde sa praznuiaste Nasterea Domnului Hristos, carea iaste inchinata la Prea Sfinta Arhiepiscopie Pogonianii, care bisearica impodobind-o cu tot feliul de odoara bisericesti si sule. Alaturea cu bisearica au facut si case primitoare de streini, adeca han, si case mari pe pivnita de piatra si pivnita de vinzarea vinurilor iar aproape. {i inzestrindu-l acel sfint lacas cu mosii, cu vii, cu tigani, cu dobitoace si cu altele multe lucruri mutatoare si nemutatoare, l-au inchinat cu toate acestea si cu toate veniturile lui den invoirea arhierii sale la sfinta si cinstita manastire care iaste Arhiepiscopia Pogonianii care si acea manastire sa cinsteste iarasi pre numele mai marilor Taxiarhi si sa numeste Gura, aproape de satul Ostanita, de unde iaste patria Sfintiei sale. La care manastire au primit si sfintia sa cinul cel ingeresc si s-au inchinat pre sinesi.
Ci dar si acest sfint lacas care mai sus s-au zis inchinindu-l si afierosindu-l la acea sfinta manastire, au facut Sfintia s a si carte de danie. Intru care sa coprinde toata zidirea de pre linga bisearica si toate mosiile, viile si alte lucruri mutatoare si nemutatoare cu care o au inzestrat-o. Pentru ca sa fie aceii sfinte manastiri de oarece ajutoriu si folosinta, iar arhieriei sale pomenire veacinica. Care danie si afieroseala pentru ca sa fie intarita si nestramutata si veacinica si cu rinduiala buna “ .

Asadar, la 8 noiembrie 1723 Ioanichie inchina Manastirea Stavropoleos Manastirii Gura, Eparhia Pogonianis, din Epir , act care este intarit de hrisovul domnesc de mai sus al domnitorului Nicolae Constantin Mavrocordat.
La 21 mai 1741, avind deja grija celor ce va lasa in urma sa, Ioanichie face inscris intarit de mitropolitul Neofit, cu privire la urmasul sau la ocirmuirea sfintului lacas si a averilor acestuia, in persoana nepotului sau, ierodiaconul Partenie :
“ …. dorind sa sfirsesc si celelalte chilii si orice altceva ce voi putea sa adaug si fiind eu muritor ca toti oamenii si temindu-ma de o moarte neasteptata, ca nu cumva dupa moartea mea sa inceteze si sa urmeze o piedica la cele hotarite de mine in diata si a dorintei mele, am socotit de cuviinta sa las dupa moartea mea un urmas vrednic. Aflindu-ma acum cu ajutorul lui Dumnezeu sanatos si in deplinatatea mintii am bunavointa sa las urmas la supravegherea si chiverniseala acestei sfinte biserici ca mostenitor al tuturor bunurilor sale insufletite si neinsufletite, miscatoare si nemiscatoare, potrivit celor rinduite in testamentul meu, pe nepotul meu de sora, Partenie, ierodiacon, pe care il cunosc ca fiind cuminte, smerit, ducind o viata curata, linistit si zelos intru cele bisericesti si sfinte, care din propriu indemn a ales viata monahala, care mostenitor al meu sa faca socoteala veniturilor, impreuna cu ceilalti epitropi si ce va prisosi sa trimita la Manastirea din Rumelia si sa cerceteze impreuna cu epitropii, egumenii si proestosii metohurilor manastirii si care din acestia nu are purtare buna si nu chiverniseste bine si nu trimite prisosul cuvenit la metanii, sa-l schimbe.
De asemenea sa aibe voie si numitul mostenitor al meu sa lase urmas vrednic, la timpul potrivit. Cine va indrazni sa se impotriveasca la cele statornicite de mine si va incerca sa stinjeneasca pe mostenitorul si urmasul meu, de orice stare ar face el parte sau daca va instraina ceva acesta, sa fie afurisit de Dumnezeu Atotputernicul si blestemat si neiertat, sa aibe blestemele celor 318 sfinti parinti si purtatori de Dumnezeu de la Niceea si a celorlalte sfinte sinoade si sa fie de o parte cu tradatorul Iuda, pina cind se va pocai si se va lepada de aceasta rautate si se va bucura de iertare. Numitul mostenitor, dupa moartea mea sa-mi faca pomenirile, potrivit diatei mele.
Pentru intarirea voiei mele s-a facut prezentul inscris in timpul stapinirii prea cucernicului si inaltatului Domn Ioan Constantin Nicolae Voevod Mavrocordat si s-a dat susnumitului ierodiacon , Partenie, nepotul meu, singur mostenitor.
Intarit cu propria-mi semnatura si pecete, in fata cinstitilor si vrednicilor de crezare, martori, subsemnatii.
Ioanichie al Stavropoleos, adeveresc. ”
Partenie ( 1742-1749) , al doilea egumen al Manastirii Stavropoleos, se va dovedi risipitor cu averile manastirii, incit va fi alungat dupa numai 7 ani, in locul lui fiind numit egumen Matei Ierapoleos, de la biserica Ghiormei Banul.
Matei Ierapoleos ( 1749 – 1763) – la fel de sirguitor ca si inaintasul sau Ioanichie, in timpul sau manastirea mai dobindeste mosia Sarbenii, mosia Gratiia, biserica si mosia de la Draghinesti, milele domnesti intarite prin hrisovul lui Scarlat Grigorie Ghica Voevod, innoit si intarit de Constantin Nicolae Voevod, apoi mosia Pitarul, in judetul Vlasca.
Din alte documente il aflam judecindu-se la divan pentru felurite mosteniri.
Chiril sau Chirul ( 1781 – 1785) , care ii urmeaza lui Matei, apare in foarte putine documente. La 27 august 1781 se judeca pentru un loc de casa al unei vaduve din Mahalaua Fintina Boului, iar la 29 martie 1785 documentele consemneaza un act de invoiala pentru o moara la mosia Roata, act semnat de egumenul Chiril.
Timotei Arhiereul ( 1785 – 1823 ) recupereaza prin jalba la domnitorul Constantin Mavrocordat, o parte a mosiei Grecii, instrainata de Partenie si care, conform actului de danie, nu se putea vinde. _l mai aflam mentionat intr-un raport al vornicului Dumitru Racovita, referitor la o invinuire a episcopului Buzaului cu privire la un metoh invecinat cu manastirea Stavropoleos, apoi intr-un act de invoiala pentru un vad de moara de la mosia Roata.
Pahomie ( 1824 – 1828 ) apare si el in documentele aflate in Arhivele Statului cu diverse pricini legate de proprietati : o circiuma de pe mosia Cartejanii, in 1825, actul de danie pentru 10 stinjeni la mosia Roata, in 1827, alti 20 de stinjeni la Roata, actul de danie al Voichii pentru 9 stinjeni de mosie la Roata.
Timotei (1828 – 1837) – Prin ordin al domnitorului Grigorie D. Ghica Voevod, arhimandritul Timotei este instalat egumen la Stavropoleos :
“ Dat-am domneasca noastra carte cuviosului arhimandrit Timoteiu si carele prin stirea prea sfintii sale parintele mitropolit tarii l-am orinduit domniea mea igumen la manastirea Stavropoleos de aici din Bucuresti in locul celui ce au fost pina acum ; deci mergind la numita manastire sa aiba a face zapis toate lucrurile manastirii miscatoare si nemiscatoare prin cite sunt dupa orinduiala a tinea manastirea in bunastare, a drege si a meremetisi cele stricate, a nu ajunge manastirea la darapanare, sa plateasca si datoriile acestii manastiri sa iconomiseasca bine zastrea manastirii, a o aduce la spor si adaos si in scurt sa fie indatorat negresit numitu igumen a ocirmui manastirea intocmai dupa glasuirea ctitoricestii orinduieli ce are stiuta si legiuita prin cele adevarate testamenturi ca sa se cunoasca buna iconomie si vrednicia in fapta. Pentru care poruncim domnia mea parintilor si slugilor si robilor sfintei manastiri sa fiti cu toata supunerea si ascultarea catre numitu igumen ca sa poata savirsi trebile manastirii fara de cusur”
Cod Monument:B-II-a-A-19464
Nr. vizualizări:150893
Data ultimei vizualizări:2024-11-03 20:59:02
Data ultimei actualizări:2018-10-04 13:58:02
Data încărcării pe sit:2006-01-04 14:13:41
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2012-12-03
Contor: 258

Vedere de ansamblu
Foto: Mihai Ven