Caracal :: Biserica Domneasca Vovidenia - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Domnească Vovidenia
Caracal
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Caracal
Județ:Olt
Adresa:strada Mihai Viteazu nr. 3
Cod poștal:235200
Telefon :0769... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @yahoo.com
Adrese utile:www.episcopiaslatinei.ro, www.primariaCaracal.ro, www.cjOlt.ro, ot.prefectura.mai.gov.ro
Preot:Pavel Alexandru-Florin
Hram:Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Detalii:Construită în secolul XVI, renovată la sf. sec XVI, refăcută între 1632-1634.
Alte informații:Biserica domneasca cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, este „cea mai veche din orasul Caracal“. A fost construita pe dealul Protosenilor, din blocuri de piatra si caramizi aduse de pe ruinele cetatii romane Romula (situata la 6 km nord de Caracal) . Neavand pisanie nu se cunosc cu exactitate anii cand a fost construita. Sunt sustinute doua ipoteze, ca ar fi construita intre anii 1512-1521 de domnitorul Neagoe Basarab (care avea o sora in Caracal pe jupanita Marga din neamul Craiovestilor) si ar fi fost renovata de Mihai Viteazul la sfarsitul secolului XVI cand isi avea aici resedinta domneasca, sau ca ar fi fost construita de catre Mihai Viteazul, asa cum au stabilit cercetarile arheologice efectuate de cercetatorii ieseni, Nicolae si Voica Puscasu in anii1973-1974.
Biserica a fost construita din zid, cu dimensiuni mai reduse decat cele de astazi, dar a suferit in decursul timpului mai multe transformari. Cercetarile de arhitectura pe parament si structura, demonstreaza ca biserica in forma sa initiala a fost conceputa ca paraclis cu folosinta restransa construita din danii domnesti. Forma sa este destul de neobisnuita pentru spatiul Tarii Romanesti, dar foarte apropiata de o serie de monumente de tipul bisericilor de la Drobeta Turnu Severin si prezinta o asemanare evidenta cu o multime de biserici de la sud de Dunare. Planul dreptunghiular alungit cu absida poligonala la altar, este compus din pridvor deschis cu cate trei travee pe laturile de vest, nord si sud, naos patrat si altar. Prezinta boltire semicilindrica pe pridvor si naos si calota semisferica la altar. Zidurile exterioare cu grosimea de 0, 90 m, iar cel dintre pridvor si naos cu grosimea de 1, 40 m, sugereaza ideea unei scari in zid care ar fi dus la o clopotnita peste pridvor, sau la un eventual amvon.
O caracteristica aparte a acestei biserici o constituie accesul in pridvorul deschis pe trei laturi, avand cate trei arcade dispuse pe fiecare latura, sprijinite pe coloane simple, robuste si austere. Paramentul, aparent din blocuri de piatra de dimensiuni variate (0, 56x0, 70 m; 0, 50x0, 46 m; 0, 50x0, 65 m) , alterneaza cu 4 si 5 randuri de caramida de dimensiuni de 44x25x6 cm cu rosturi de 4-7 cm. Arcele golurilor ferestrelor naosului si altarului, arcele pridvorului, precum si bolta initiala, au fost executate cu caramida de dimensiuni 28x14x4, 5 cm. Pardoseala initiala a fost realizata tot din caramida romana. In timp ce exteriorul ramane ramane aparent cu rosturi desenate, interiorul este tencuit.
In anii 1632-1634 in timpul domniei lui Matei Basarab s-au facut primele modificari ale aspectului bisericii. Sunt documente in care Matei Basarab apare ca ctitor, iar in altele ca inoitor. Cea mai importanta modificare a aspectului initial al bisericii o constituie suprainaltarea paramentului cu circa 3, 45 m, care a schimbat total forma si proportiile initiale ale edificiului. Suprainaltarea realizata din caramida este despartita de zidurile originale printr-un brau decorativ format din doua randuri de caramizi. Vechiul pridvor este inchis, transformandu-l in pronaos, iar deasupra lui probabil s-a construit o turla, ceea ce explica aparitia celor doua perechi de iesituri cu rol de contraforti peste care urmeaza braul.
Nu este un decalaj de timp intre aceasta suprainaltare si dezvoltarea pe lungime prin adaugarea unui pridvor deschis pe coloane trilobate, caracteristice epocii in care a domnit Constantin Brancoveanu (sec. al XVIII-lea) , deoarece suprainaltarea folosind decoratii cu arcade oarbe este extinsa si peste pridvor si latura de vest. Au urmat alte interventii de mai mica importanta care au contribuit la modificarea aspectului bisericii: se reface bolta semicilindrica originala, peste pardoseala de caramida romana, se aseaza o alta pardoseala identica, montata pe un strat de mortar inaltandu-se cu circa 20 cm, zidindu-se vechiul pridvor, accesul in biserica se face prin traveia centrala de pe latura de vest, unde se monteaza o usa din lemn.
O perioada de timp destul de mare stirile despre functionare sau modificarile survenite la biserica lipsesc. Dintr-un document din anul 1798 reiese ca biserica la aceasta data este deschisa cultului, functionand cu doi preoti si un diacon, si beneficiaza de scutire de bir.
In perioada care a urmat, biserica „domneasca“ cum este mentionata intr-un act din 1814 de la Voievod Caragea, a fost restaurata de clucerul Costache Greceanu, Barbu fiul lui Preda, Peiu Bacanu si Mihai Coiciu in anul 1817 si zugravita in anul 1838. Totusi descendentii lui Constantin Filipescu isi exprima nemultumirea ca biserica nu s-a bucurat de ingrijire din partea celor care beneficiau de veniturile mosiei donate. Intr-un document din 7 februarie 1844, Gheorghe Filipescu fiul lui Constantin, se arata nemultumit de nerespectarea conditiilor cuprinse in actul de donatie, ca biserica a fost lasata „intr-o stare foarte proasta“. Locuitorii orasului nu au indeplinit obligatiile prevazute in actul din 1793 si cere locuitorilor orasului sa aduca imbunatatiri si infrumusetari bisericii spre folos obstesc.
In anul 1890 are loc o interventie semnificativa asupra monumentului cand, datorita unei usoare deplasari a terenului s-a produs o fisura de cativa centimetri in partea de sud a pridvorului. Pentru a fi evitata prabusirea, deschiderile pridvorului au fost astupate cu caramida, coloanele fiind inglobate in zidarie si s-au construit trei contraforturi puternice in scopul consolidarii monumentului. Deasupra pridvorului a fost ridicata o turla din lemn imbracata in tabla, au fost desfintate zidurile transversale ale naosului si pronaosului, obtinandu-se o incapere mai lunga cu cativa metri, iar bolta de caramida cu fisuri pe toata inaltimea este inlocuita cu o noua bolta cilindrica turtita, realizata pe o structura de sipca si trestie. De asemenea la altar si naos se maresc golurile ferestrelor, se ridica o tampla noua de zidarie cu trei goluri si putin curbata spre naos, iar fatada dinspre vest este realizata de la brau in sus printr-o dublare de zidarie.
Proiectul de restaurare din anul 1975, pe baza unor temeinice cercetari a orientat lucrarile de consolidare-restaurare realizate in perioada 1977-1982 spre o corecta recuperare istorica si stiintifica a monumentului, avand ca scop evocarea aspectului initial ca biserica-paraclis domnesc din secolul XVI, in acelasi timp marcandu-se etapele modificarilor istorice.
Constrctia are forma de nava, avand un brau de ocnite si apside. Ii lipseste pisania si probabil ca i-a lipsit mai inainte de 1890. Biserica nu pastreaza pictura originala, care era in stil bizantin (fresca) . Numai altarul si catapeteasma de zid pastreaza o pictura executata in tehnica ulei, probabil de la 1890, cand s-au efectuat modificari semnificative ale arhitecturii interioare. Din punct de vedere stilistic aceasta pictura se inscrie pe linia introdusa de Gh. Tattarescu in pictura noastra religioasa cu vadite influente renanscentiste. Din anul 1990 biserica a intreat in reparatii capitale deoarece o perioada de aproximativ 30 de ani a stat in paragina. Pictura a fost refacuta si terminata in anul 2000 de catre cunoscutul pictor de biserici Florea Drejoi. I s-a refacut pisania si a fost incadrata de ctitori: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu.
Pisania are urmatorul continut:
„Cu ajutorul tatalui, cu bine cuvantarea fiului si cu puterea duhului sfant, ziditus-a din temelii acest sfant lacas cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, de catre drept credinciosul voievod martir al neamului romanesc Mihai Viteazu, in jurul anului 1597, construind in preajma ei o curte domneasca, in targul Caracal. Matei Voda Basarab si drept credinciosul sfant Constantin Voda Brancoveanu, au extins si consolidat Sfanta Biserica. Directia monumentelor istorice, in anul 1975 a inceput ample lucrari de restaurare si consolidare, aducand-o la forma arhitecturala actuala. Cu binecuvantarea P. S. Gherasim episcop al Ramnicului in anul 1995 au inceput lucrarile de pictura in tehnica „al fresco“ de catre pictorul Drejoi Fl. Ion - Potcoava, Olt.
Aceste lucrari s-au facut cu obolul enoriasilor si altor bine credinciosi, cu sprijinul membrilor consilieri, initiatori si staruitori fiind P. C. Preoti parohi“. Biserica este lipsita de odoare, acestea fiind ridicate si transportate la Sfanta Episcopie a Ramnicului in vremea episcopului Ghenadie, si la muzeul manastirii Brancoveni. Descrierea Bisericii Domnesti din Caracal, se mai intalneste in Catagrafia Mitropoliei Ungro-Vlahiei din anul 1810 si in Catagrafia Mitropoliei Olteniei din 1840.
Cod Monument:OT-II-m-B-08759
Nr. vizualizări:3555
Data ultimei vizualizări:2024-03-02 03:00:50
Data ultimei actualizări:2024-01-10 21:24:13
Data încărcării pe sit:2006-05-12 20:22:58
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2022-10-30
Contor: 150

Vedere din față
Foto: Luminița Moruz