Bucuresti :: Biserica Bucur Ciobanul - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Bucur Ciobanul
București
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:București
Județ:București și Ilfov
Adresa:strada Radu Vodă nr. 33
Cod poștal:040273
Telefon :021 ... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, www.prefecturaBucuresti.ro, www.cjIlfov.ro, www.prefecturaIlfov.ro
Preot:Bărbulescu Ionuț
Hram:Sf. Atanasie și Chiril
Stil arhitectonic:Tradițional muntenesc
Detalii:Clădită în 1416 din zid de Ion Mircea I Basarab (Mircea cel Bătrân) - domnitorul Țării Românești, Duce al Făgărașului și biruitor al ținutului Dobrogei de pe peste Dunăre, pe locul fostei biserici de lemn, care prin legendă a fost ridicată de ciobanul Bucur, întemeietorul orașului București. Rezidită în 1742.
"Biserica Sf. Atanasie ce este afara de curtea Manastirii Radu Voda”, cum este inscris intr-o catagrafie din 10 mai 1853, este situata pe malul drept al Dambovitei, pe o colina. La inceputul secolului XIX era raspandita legenda care lega ridicarea bisericii de numele ciobanului Bucur, intemeietorul asezarii Bucuresti. Tot din traditia orala s-a presupus ca aceasta biserica a fost zidita de catre Mircea cel Batran, in anul 1416 si s-a alcatuit si o pisanie, in 1869, an in care a fost renovata. Este consemnata ca "Biserica Bucur" intr-o harta a Bucurestilor din 1844-1846. Dovezile istorice atesta ca lacasul este zidit in secolul XVII si refacut la inceputul celui de al XVIII-lea veac. “Biserica zisa a lui Bucur Ciobanul (spune Ionnescu Gion, istoricul Bucurestilor până în anul 1899) este un paraclis zidit probabil pe la 1793 în spatele marii Manastiri a lui Radu Voda, ca sa fie bisericuta pentru cimitirul acestei manastiri, după cum se obisnuieste la toate manastirile. Are hramul sfintilor Atanasie si Chiril, patronii de obste ai cimitirelor, si caramizile gasite acolo poarta data de 1743. Si atata tot după istorie. E putin, dar este adevarat".
De dimensiuni modeste, dar bine proportionata, constructia este dominata de o turla simpla, cu streasina larga ca o ciuperca, acoperita cu sindrila ca si întreaga constructie. Stilul rustic al constructiei, cu un pridvor ca prispa unei case taranesti, da un aspect de un rar pitoresc acestui lacas. Usa si ferestrele au incadramente din piatra sculptata, aplicate cu prilejul renovarii din 1909-1910. Intrarea se face printr-un pridvor cu arcade sustinute de stalpi subtiri din lemn. Actuala constructie de caramida, dupa cum atesta o însemnare de pe tampla, dateaza de la 1705. In interior, pe peretii varuiti sunt expuse icoane vechi pe lemn, sticla, metal, servete cu broderii taranesti. Una dintre icoanele de pe catapeteasma este datata 8 februarie 1705. Tampla este din lemn cioplit cu barda, cu brauri late avand motive florale. Stranele din lemn masiv, rabatabile au o taietura deosebita (apartinand arhitectului Anghel Marcu, 1986) .
Alte informații:Biserica Bucur te impresioneaza prin simplitatea si puritatea elementelor decorative, prin infatisarea mandra si sigura, care da un aspect pitoresc acestui lacas, de o tinerete parca vesnica.
Desi documentele istorice nu infatiseaza cu certitudine informatii referitoare la intemeierea ei, deci fara a avea un "act de nastere", Biserica "Bucur Ciobanul", ale carei inceputuri se pierd in negura vremurilor legendare, ca si in cazul intemeierii Bucurestiului, a ramas a fi pastratoarea frumoasel traditii orale despre legendarul intemeietor al cetatii de pe Dambovita.
Neandoielnic este faptul ca stramosii nostrii isi ridicau sfinte lacasuri de inchinare atunci cand incepeau a-si intemeia asezarile. Probabil tot astfel a procedat si legendarul cioban Bucur, despre care marele istoric Nicolae Iorga spunea: "Daca legenda ii aseaza locuinta pe dealul de la Radu-Voda, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimitir al calugarilor manastirii lui Alexandru Voda Mircea si a nepotului de fiu Radu, aceasta inseamna siguranta populara, pastrata prin viu graiu, de la o generatie la alta, ca acolo e leaganul cetatii", iar un alt istoric, Ionnescu Gion , in a sa "Istorie a Bucurescilor" a afirmat ca: "Bucur ciobanul - povesteau unii cu emotiune - pascandu-si oile, pe colinele paduroase ale Dambovitei, a durat aici, pe malul garlei, o biserica de lemn, ca sa-i fie siesi si mostenitorilor sai, un locas de rugaciune catre Bunul Dumnezeu".
Tot despre ctitorirea de catre ciobanul Bucur a unei bisericute de lemn pe locul actualei biserici ne vorbeste si o inscriptie a carei autenticitate a fost pusa adesea sub semnul intrebarii, caci, potrivit chiar celui care a copiat-o, Preotul Grigorie Musceleanu , a fost ascunsa de catre un egumen grec in temelia tinzii bisericii Manastirii Radu-Voda.
Aceasta inscriptie (pisanie) glasuieste astfel: "Io, Mircea I Basarab, Domnul Tarii Romanesti, Duce al Fagarasului si biruitor al tinutului Dobragiei de peste Dunare, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, in locul celei de lemn a lui Bucur, in padure, pe movila de langa Dambovita, cu hramul sf. Atanasie si Chiril, unde am pus oasele mortilor cazuti in tabara ce am avut cu turcii, la Giurgiu, iulie, 12. " - fapt dovedit si de descoperirea in partea dinspre rasarit a colinei a unor oseminte deasupra carora inaintasii nostri au asezat o cruce de lemn.
Distrusa, se pare de un incendiu in secolul al XVII-lea, biserica a fost probabil rezidita de catre monahii Manastirii Radu-Voda in timpul unui egumen, Atanasie (1626 si 1632-1645) , pentru a fi gropnita (osuar) si capela a manastirii, iar apoi, ruinata fiind, a fost inchisa de la inceputul secolului al XIX-lea pana la 24 iunie 1938.
In acest interval de timp a fost restaurata de mai multe ori.
- catapeteasma actuala a fost pictata in anul 1705 - fapt confirmat de o insemnare de pe icoana Sfantului Ioan Botezatorul, din sirul icoanelor imparatesti, ce mentioneaza data de 8 februarie 1705 si semnatura pictorului.
- in anul 1868, prin osardia preotului Grigorie Musceleanu, ingrijitorul bisericii de la Radu-Voda, care a si asezat in mijlocul bisericii, sub policandrul cel mare, o piatra cu forma dreptunghiulara pe care era insemnata urmatoarea inscriptie: Mircea Voda I anu 1402 stramuta capitala de la Targoviste la Bucuresti. Biserica Bucur inca era fondata. Mircea Voda puse oasele soldatilor cazuti in resbelul cu turcii langa biserica. Acum dupa IV seculi si jumatate, se repara din fondu Statului Roman fara a i se schimba figura primitiva (. . . ) ",
- in anii 1909 si 1910 - cu sprijinul arhitectului Grigore Cerchez - s-a restaurat pridvorul (renutandu-se la micul pridvor de lemn, ce servea si drept clopotnita) , turla si bolta. Tot atunci a fost impodobita biserica prin adaugarea ancadramentelor din piatra sculptata de la usa si de la ferestre si totodata a usii din stejar sculptat de la intrare.
- intre anii 1931 si 1938 au fost executate reparatii (cu sprijinul familiilor Stefan Palaghita si Ioan Udroiu) cu binecuvantarea primului Patriarh al Romaniei, Dr. Miron Cristea si sub ingrijirea D. Dr. I. Matei si a preotului Dr. I. Felea.
Cu sprijinul membrilor "Fratiei Patriarhului Miron" a fost redeschisa si redata cultului, slujba de resfintire fiind oficiata de catre Prea Sfintitul Veniamin Pocitan Ploiesteanu la sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul din anul 1938.
Astfel "Stravechea biserica a lui Bucur, care a stat ani nenumarati pustie si ferecata pe delusorul inverzit din preajma Dambovitei - dupa cum se relata in presa din vremea aceea - printr-o fericita initiativa de cucernicie, si-a redeschis portile".
De atunci si pana in prezent in aceasta "pretioasa amintire a trecutului indepartat" au slujit preoti precum Parintele Boris Raduleanu, Parintele Iulian Stoicescu, parintele Constantin Voicescu si mai ales parintele Alexie Barca (ce a slujit in biserica "Bucur" intre 1949 si 1986) , preoti care si dupa trecerea lor la cele vesnice au ramas in amintirea si in sufletele locuitorilor urbei noastre ca mari duhovnici, mari rugatori, iar pentru slujitorii Sfintelor Altare, drept modele vrednice de urmat.
Cod Monument:B-II-m-A-19500
Nr. vizualizări:10652
Data ultimei vizualizări:2021-09-20 23:59:09
Data ultimei actualizări:2018-10-04 14:00:00
Data încărcării pe sit:2005-12-14 04:38:14
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2010-08-17
Aparat: NIKON E8800
Contor: 170

Vedere din față
Foto: Constantin Banciu