Bucuresti :: Biserica Greceasca Buna Vestire - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Grecească Buna Vestire
București
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:București
Județ:București și Ilfov
Adresa:bulevardul Pache Protopopescu nr. 1-3
Cod poștal:021403
Telefon :NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, www.prefecturaBucuresti.ro, www.cjIlfov.ro, www.prefecturaIlfov.ro
Hram:Buna Vestire
Stil arhitectonic:Neoclasic
Detalii:S-a intamplat ca tocmai comunitatea greaca din Bucuresti - infiintata, cu acte, in anul 1864 si avand numele "Orphaeus" - sa fi fost, in perioada amintita, una dintre cele mai putin organizate din tara, desi era una dintre comunitatile cele mai numeroase de greci. Ea nu avea nici biserica proprie, nici scoala - institutii considerate indispensabile pentru pastrarea limbii si a constintei lor nationale - cum alte comunitati grecesti izbutisera inca de prin anul 1860.
Aceasta stare se datora si faptului ca etnicii greci nu vietuiau toti intr-un cartier, cum era cazul armenilor, evreilor si al altora, situatie in care ei frecventau bisericile din preajma. Existau lacasuri unde se oficia, fie si cu dificultate, slujba in limba greaca. Este cazul Bisericii Sfantul Ilie - Kalinderu, fondata de grecul Lazaros Kanderoglu in anul 1872, unde grecii au izbutit sa aduca un preot grec, in anul 1879, insa peste cativa ani, urmasii fondatorului, romanizati, vor interzice slujbele in greaca. Asemeni acesteia au mai functionat si Biserica Sfantul Ioan si Manastirea Stavropoleos.
In paralel cu inceperea zidirii Bisericii Buna Vestire, datorita eforturilor consulului general Cleon Rangabe, a fiintat, incepand cu anul 1875, o scoala comunala pentru baieti, cu predare in limba greaca, insa aceasta nu a rezistat vremii. Existau, ce-i drept, cateva pensionuri si cateva scoli private.
Aceasta situatie nemultumea pe grecii din Bucuresti. Ca atare, membrii comunitatii s-au intrunit in mai 1881, la initiativa ambasadorului grec din Romania, Marcos Dragoumis, hatarand ridicarea unei biserici grecesti, le langa care, in timp, sa fiinteze si o scoala. Lacasul de cult urma sa fie proprietetea ambasacei - comunitatile grecesti, neavand ceea ce se numeste personalitate juridica, adica nu puteau achizitiona proprietati, lucru permis insa altor state.
Adunarea amintita a desemnat si un comitet, alcatuit din M. Dragoumis (presedinte) , C. Zappas (vicepresedinte) , N. Chryssovelonis (casier) , A. Tsirilianos, V. Papazoglou, Th. Lazaridis, Ph. Haitas (membri) . Suma stransa a fost insa insuficienta, motiv pentru care, peste doi ani, construirea va fi lasata pentru vremuri mai bune. Peste numai patru ani insa, insarcinatul cu afaceri M. A. Douroutis, reia initiativa si propuna ca imobilul in care se afla ambasada - proprietate a Universitatii Nationale din Atena - sa fie cumparat de catre comunitatea elena locala, pentru a fi transformat intr-o biserica.
Colecta demarata in acest scop a inregistrat un deosebit succes, motiv pentru care Douroutis propune sa nu mai transforma cladirea in biserica, ci sa construiasca un lacas de rugaciune - fie si mai mic - langa ea, Ideea a divizat serios comunitatea greaca, favarabili declarandu-se de pilda bancherii Chisoveloni si Papazoglu, iar impotriva Rubinis, director ziarului "Syllogoi", comerciantul Poulopoulos, fartii hotelieri Haitas.
Lucrurile au evoluat in directia dorita de insarcinatul cu afaceri grec (el a demarat cinstructia efectiva a bisericii, inclusiv prin punerea pietrei de temelie si sfintirea oficiala de Arhimandritul Calinic) , insa el avea sa fie transferat in post la Smyrna, iar noul ambasador Mihail Paparigopoulos dorea construirea unei biserici aratoase in centru Bucurestiului - demn de importanta comunitate pe care o reprezenta. In acest sens, el isi asigurase chiar suportul unui important donator ce se dorea pe moment anonim.
Un blestem demn de Sisif afecta insa in continuare aceasta initiativa. Dupa ce Paparigopoulos gaseste un teren bine plasat si cu un pret convenabil, din partea Primariei Capitalei, primeste si el alte indatoriei diplomatice. In plus, relatiile dintre Romania si Grecia se tensioneaza ("Afacerea Zappa") . Un alt insarcinat cu afaceri grec, Ioannis P. Alexandropoulus , doreste sa continue lucrarile. Existau in continuare doua curente, insa la un moment dat toata lumea a convenit ca meritau o biserica mai aratoasa. Nu existau insa si fondurile necesare unei asa idei marete, desi se avea in continuare sprijinul unor localnici greci instariti, precum bancherul Zerlendi - acesta se oferise sa achite el contravaloarea terenului.
Alexandropoulus se zbate insa ca nimeni altul, in lupta inclusiv cu birocratia statului grec, care intarzie cu furnizarea procurii oficiale, dependenta la randu-i de trecerea unei legi prin Parlamenrul de la Atena.
Insarcinatul cu afaceri identifica in acest stadiu si un teren convenabil (1900mp) , aflat la intersectia de azi a bulevardelor bucurestene Pake si Ferdinand I. Aici urma sa fieri dicata si o noua ambasada a statului elen. Terenul este achizitionat in anul 1898, perioada in care se poate conta si pe ajutorul material substantial furnizat de Panaghis Harokopos (intre altele, consilier grec pe teme de agricultura al regelui Carol I) . In privinta arhitecturii viitoarei biserici, finalmente se ia ca model Templul Atenei Nikis, de pe Acropolele atenian.
Planurile de constructie au purtat semnatura arhitectului german A. Lardel, asistat in ce priveste Ambasada de catre romanul N. Vergotis. Lardel a fost si antreprenor al bisericii, secondat de N. Halepas, specialist in marmura, in vreme ce constructia cladirii ambasadei a fost incredintata italianului D. Costa. Din partea beneficiarului vegheau Alexandropoulus (ambasaba) , respectiv Harokopos (biserica) .
Piatra de temelia a celor doua obiective a fost pusa la 25 martie 1899 - ziua nationala a Greciei si totodata Buna Vestire, al carei hram dealtfel lacasul de cult avea sa-l si poarte. Intre notabilitati s-au aflat I. Alexandropoulus, medicul Georgios Miliaressis, secretar al Ambasadei Elene, primarul Bucurestiului C. Robescu, ambasadorul roman in Grecia Em. Ghica, secretarul general al Ministerului Justitiei Filitis. Slujba religioasa a fost condusa de arhimandritul grec Nicodimos Economou.
Cutremurul din 1940 a produs pagube insemnate bisericii, ce abia fusese renovata. Aceasta isi va redeschide portile pentru enoriasi abia peste trei ani. Un tavalug si mai distrugator avea sa fie insa instaurarea regimului comunist in Romania. Ultimul slujitor al ei a fost Constantin Moraitakis, licentiat al facultatii de teologie de la Chisinau, preot la "biserica greaca" din capitala Basarabiei pana in 1936, apoi, pana in 1948 la Bucuresti, cand este expulzat.
La data de 1 februarie 1957, ambasadorul Antonios Poumpouras are o intrevedere cu ministrul cultelor, Petre Constantinescu-Iasi, caruia ii solicita redeschiderea bisericii grecesti din Bucuresti. Ministrul este in principiu de acord, dar cu conditia unor concesii din partea guvernului grec "fie in sectorul religios, fie in alte sectoare". Poumpouras revine la ministerul cultelor la 5 martie 1957, dar autoritatile nu vor accepta aceasta concesie unilaterala, pretextand ca redeschiderea bisericii grecesti ar fi un precedent care va fi speculat si de alte state care au revendicari similare.
Problema bisericii grecesti din Bucuresti a fost reluata mai tarziu, cand patriarhul Justinian a avut surpriza sa primeasca in audienta, la 27 decembrie 1965, un preot trimis de Biserica Greciei, care se recomanda ca preot al ambasadei elene. Justinian reactianeaza la 30 decembrie1965, cand reaminteste secretarului general al Departamentului Cultelor, Dumitru Dogaru, ca acest fapt reprezinta o rezolvare unilaterala a contenciosului national-bisericesc romano-grec si pledeaza pentru reciprocitate.
Departamentul Cultelor se raliaza punctului de vedere expus de patriarh si considera ca "prin actul de a cere redeschiderea capelei grecesti din Bucuresti, partea greaca vrea sa obtina o reconstituire integrala a intereselor sale, existente inainte de razboi, in timp ce partea romana, dupa cum s-a vazut, a pierdut totul. Pretentiile partii grecesti constituie fara indoiala o indrazneala si daca luam in cansiderare atitudinea sa fata de romanii din Grecia, ceva mai mult decat indrazneala".
Demersurile patriarhului Justinian si cele ale Departamentului Cultelor, care prelucrase politic revendicarile inaltului ierarh, au esuat in fata regimului de la Bucuresti, care nu ezita sa sacrifice minoritatile romanesti pentru obisctive care rareari corespundeau intereselor nationale. Ca atere, este permisa, la 6 ianuarie 1966, oficierea primului serviciu divin in biserica greceasca din Bucuresti dupa 1948.
O noua zgudurie telurica de proportii loveste biserica in anul 1977. Lipsa fondurilor a facut ca reparatiile sa demareze abia in anul 1997, prin grija nu doar financiara a familiei Dimitrie si Elena Grogoriade din Salonic. Au pus umarul si cateva banci din spatiul elen. In paralel a fost refacuta si cladirea Ambasadei, ambele fiind reinaugurate la 19 aprilie 2002, intr-o festivitate cu invitati de cel mai mare rang.
Alte informații:Un vechi vis al grecilor din Bucuresti devenea astfel realitate. Harokopos a suportat nu doar constructia bisericii, dar a platit si iconastasul din marmura, executat la Atena de T. Tompros, dupa planurile arhitectului grec Anastassios Metaxas, plus maruntisuri precum gardul de fier de la strada. A suportat si pictura interioara, care este datorata penelului grecului Constantin Liokis - Leivadas (acesta a executat si reprezentarea lui Hristos Pantocrator, de pe cupola impozantei biserici grecesti din Braila, intre anii 1902-1903) . Obiectele de cult din altar au fost donate de Gr. Maraslis, domiciliat in indepartata Odesa, pe malul Marii Negre.
Muncitorii de rand au fost greci, intre ei evidentiindu-se S. Sarris, responsabil cu pietraria. Materialele de constructie au fost aduse din strainatate, in particular marmura venind din Grecia. Daca Horapos, amintit si pe o placa de pe peretele constructiei, a suportat in mare parte costul ridicarii lacasului, ridicarea Palatului Ambasadei a avut suportul grecilor din toata tara. Cel mai darnic a fost bancherul N. Chryssovelonis, urmat de familiile Xenocratous si Haitas, de A. Valsamakis, Zoe Frangoulias sau A. Paxinos. Sunt doar cateva nume dintr-o lunga lista.
Prima slujba in noua biserica greceasca - Buna Vestire din Bucuresti - a avut loc la data de 25 martie 1901, in duminica ce s-a intamplat sa fie a Floriilor. In drum spre Targul Mosilor, in acelasi an a vizitat biserica si suveranul Carol I. Intaiul preot al lacasului a fost Nicodim Economu, caruia i-au urmat peste ani Timotei Evanghelidis si Constantin Moraitachis.
Cod Monument:B-II-a-A-19471
Nr. vizualizări:5931
Data ultimei vizualizări:2021-09-22 01:18:22
Data ultimei actualizări:2018-10-04 13:58:39
Data încărcării pe sit:2005-07-04 12:13:28
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2010-10-21
Aparat: NIKON E8800
Contor: 144

Vedere de ansamblu
Foto: Constantin Banciu