Faraoani - Faraoani - Bacău
 

Biserica Catolică de Lemn Faraoani  HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE
Religie:	Romano-catolic
Localitate:	Faraoani (maghiara: Forrófalva)
Comună:	Faraoani
Judeţ:	Bacău
Adresa:	în cimitir
Cod poştal:	607170
Telefon :	0234... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :	@gmail.com
Adrese utile:	www.ercis.ro, www.comunaFaraoani.ro, www.csjBacau.ro, bc.prefectura.mai.gov.ro
Preot:	Măriuţ Felix
Hram:	Sfântul Martin
Stil arhitectonic:	Lemn
Detalii:	Prima biserică, de lemn, a comunităţii catolice din Faraoani, situată în vatra iniţială a satului, este prezentă şi astăzi în cimitirul actual din localitate. Asupra primei menţiuni documentare a acestei biserici nu avem încă o informaţie certă. Dintr-o sursă am aflat că ar fi fost construită în anul 1435, pe 26 octombrie, de către Bálint Márton. Interesant ni se pare faptul că patronul spiritual al acestei biserici este şi astăzi Sfântul Martin. Să fie doar o coincidenţă între acesta şi numele constructorului ? „Bisericuţa îşi are pereţii, uşile şi grinzile numai din inimă de stejar. Pe uşa din faţă este sculptat numele celui ce-a făcut-o, şi anume Bálint Márton Csinálta, mai jos apare, în contur, că ar mai fi fost scris ceva, poate anul, dar nu se poate descifra . . . “. (Cf. Ziarul Parohiei Faraoani, manuscris, vol. I, p. 50) . Această biserică a fost reparată de mai multe ori, amintind aici doar pe cea din „anul 1843 făcută de pr. Anton Finta OMC pe atunci vicar la Faraoani. Tot atunci s-a făcut şi altarul actual dăruit de familia Ianus Cosa. În anul 1893 s-a pus la biserică o talpă nouă de stejar, iar în 1916 pr. Iacint Bock OMC a început s-o acopere, dar n-a terminat-o din cauza războiului”. (Ibidem) . Menţiunile privind bisericile din Faraoani sunt numeroase, ele regăsindu-se în aproape toate relatările călătorilor străini. Astfel, în relatarea unui anonim italian din anul 1606 aflăm că „. . . Foraian care e un sat în întregime catolic, are o biserică fără preot, ca în multe sate din acelaşi ţinut al Bacăului. . . ”. (Anton Coşa, Bisericile din Faraoani, în Almanahul „Presa Bună”, Iaşi, 2000, p. 144-151) . Într-o evidenţă a bisericilor şi caselor catolice din Moldova, pe localităţi, din jurul anului 1640, aflăm că Faraoani este un sat care „are o biserică mică de lemn. . . ”. (Ibidem) . Un an mai târziu, în 1641, episcopul catolic Petru Bogdan Baksič aminteşte şi el de „o biserică mică de lemn” la „Foroyani”, iar în 1643 Bartolomeo Bassetti vorbeşte de „biserica din << Foroan>> (care n. n. ) este de lemn, acoperită cu paie, închinată Fericitei Fecioare, lungă de 12 paşi, largă de 5. În altar este chipul Fericitei Fecioare şi un crucifix; are o casă . . . ”. (Ibidem) . Cea mai consistentă relatare o avem de la Marco Bandini care în 1646 vorbeşte de un „templu de lemn, făcut în mod rudimentar; are o campana, un potir de argint cu patena, însă stricat o cruce mică de argint, un antipendium de pânză turcească, o casula de mătase de culoare galbenă; o alba cu superhumeral, cu manipulum şi stola, un portatile, două tintinabula, patru vekilla, dintre care două albe, una albastră, alta roşie. . . ”. (Ibidem) . Bisericile din Faraoani continuă a fi amintite în : 1650, 1653-1654, 1659, 1661, 1668, 1670, 1671, 1682, 1691 etc. La sfârşitul secolului al XVII-lea locuitorii catolici din Faraoani părăsesc vatra veche a aşezării (datorită vitregiilor acelor vremuri) şi se stabilesc pe teritoriul actual, pe vatra actuală a satelor Faraoani şi Valea Mare. În aceste condiţii, biserica închinată Sfântului Martin, va rămâne în afara aşezării, cimitirul continuând a fi folosit deopotrivă de locuitorii catolici din Faraoani şi Valea Mare. Dintr-un raport anonim din prima jumătate a secolului al XVIII-lea aflăm că „în anul 1730, pr. Manzi a făcut parohie în acel loc (noua aşezare n. n. ) şi, alături de reşedinţa preotului, a făcut şi biserică. . . Patronul bisericii (celei noi n. n. ) din Faroano este Sfântul Anton de Padova. . . ”. ( Ibidem) . Această biserică construită probabil în decursul mai multor ani între 1722 – 1744 este descrisă în relatarea episcopului Raimund Stanislaw Jezierski din 2 august 1741: „. . . Biserica parohială . . . este de lemn. . . “. (Ibidem) . Continuă să fie amintită şi în 1745, 1762, 1769, 1776 etc. Între timp au loc demersuri vizând construirea unei alte biserici. Astfel, pr. Iosif Berardi, prefectul misiunii, avea intenţia de a-l trimite pe pr. Alois Landi la Faraoani, în anul 1812, în vederea construirii unei noi biserici. De asemenea, în cursul vizitei făcute de pr. Iosif Berardi la Faraoani, în anul 1814, se menţionează faptul că aici se adunau fonduri în vederea reconstruirii bisericii. Această a treia biserică va fi construită pe colina despărţitoare dintre Faraoani şi Valea Mare, numită “Costiţa”, urmărindu-se folosirea acesteia deopotrivă de locuitorii din cele două aşezări. Construcţia bisericii a început, conform cărţilor de administraţie ale parohiei, la 18 octombrie 1820. Biserica a fost făcută din bârne pe temelie de piatră. Eforturile privind ridicarea acestui edificiu de cult s-au întins pe mai mulţi ani. Clopotniţa, de lemn, a fost aşezată la o oarecare depărtare de biserică, aproape de actuala casă parohială unde de altfel fusese şi locuinţa veche a preotului din Faraoani. Această clopotniţă a fost făcută în anii 1818-1819. Biserica clădită în 1820 a suferit în timp o serie de reparaţii până prin 1858-1860, când a fost dărâmată şi împărţită între locuitorii din Faraoani şi Valea Mare. Dintr-o relatare din 8 martie 1833 a vizitatorului apostolic din Moldova, pr. Petru Rafael Arduini, aflăm că “pr. Zamoyski stătea un an la Faraoani, reşedinţa parohială cu biserică construită între 1822 – 1834…”. (Ibidem) . Ţinând seama de faptul că în aceeaşi perioadă exista încă biserica comună de pe Costiţa, credem că aceste biserici au fost folosite deopotrivă. Iată şi descrierea vizitatorului apostolic, pr. Giuseppe Tomassi, din anul 1858 care, printre altele spunea: „Foroano. Sat. Biserică parohială veche închinată Sfântului Anton de Padova. Refăcută din lemn în anul 1831…” ( Ibidem) . Acesta aminteşte şi de „o capelă /Cappellina / închinată Sfântului episcop Martin, înălţată în cimitir …”. ( Ibidem) . În anul 1860, Pr. Dominic Migliorati, proaspăt numit paroh la Faraoani a şi început pregătirile pentru construcţia unei noi biserici, de data aceasta de zid, amplasată lângă locuinţa parohială. Lucrările de construcţie au fost finalizate între anii 1864-1865.
Nr. vizualizări:	5890
Data ultimei vizualizări:	2025-03-16 13:11:51
Data ultimei actualizări:	2023-05-09 20:45:51
Data încărcării pe sit:	2006-05-28 14:15:30
Nr. Mesaje:	0
Nr. Fotografii:	1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere de ansamblu Foto: Orbán Róbert Vedere de ansamblu Foto: Orbán Róbert , Data: 2017-10-22 Aparat: FUJIFILM FinePix C10 Contor: 211

Timp total: 0,06s...

[1]:1