Gimbasani :: Biserica Inaltarea Domnului

Acasă > Biserici

Google Translate

Timp stanga: 0,01s...

Biserici

Biserica Înălţarea Domnului
Gimbăşani

Religie:

Ortodox

Localitate:

Gimbăşani

Comună:

Cosâmbeşti

Judeţ:

Ialomiţa

Cod poştal:

927091

Telefon :

NU deţinem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.sf-esc.ro, www.primariaCosimbesti.ro, www.cicnet.ro, www.prefecturaIalomita.ro

Preot:

Oprea Victor

Hram:

Înălţarea Domnului

Detalii:

În ziua de 3 iulie 1934. cu o deosebită solemnitate s-a pus piatra fundamentală a bisericii ce se clădeşte în com. Gimbăşani-Ialomiţa. Lucrarea n-a fost uşoară. S-au strâns bani de la enoriaşi, cereale, sau adus lemne din baltă, cărămida a fost făcută în sat. Arhitectul bisericii a fost N. Drăghici, bucureştean, ca şi antreprenorul, V. Constantinescu, cazat pe toată perioada construcţiei împreună cu echipa sa prin casele sătenilor. Au fost ridicate zidurile, a fost pus acoperişul, dar biserica mai avea nevoie de multe: finisaje, pictura, dotări şi multe altele. Lucrările bisericii s-au încheiat practic abia în 1954, odată cu ridicarea turlei. Biserica are formă de cruce.
Pictura a fost executată de pictoriţa Aneta Cantaragiu între anii 1962-1965, fiind păstrată până astăzi.

Alte informaţii:

BISERICA „INALTAREA DOMNULUI” DIN GIMBASANI
O data mutati in locul unde se afla in ziua de azi la anul 1868, locuitorii satului Gimbasani au inceput o noua organizare a satului. Printre altele, era nevoie de o noua biserica. La 17 noiembrie 1868 preotul Mitu Stefanescu a fost hirotonisit preot. A slujit cinci ani la biserica veche iar din 1873/1874 a inceput constructia unei noi biserici, aflata chiar pe locul unde se afla construita biserica de azi. Era construita din paianta invelita cu tabla, era in forma de cruce, avea o turla, imprejur avea un strat protector de scandura, iar pe turla se afla Sfanta Cruce, cruce care dainuieste si azi. In interiorul bisericii se aflau altar, naos si pronaos. Catapeteasma era cea de astazi (in intregime) , precum si iconostarul, aflat in partea dreapta a pronaosului bisericii. Sfanta masa era o masa obisnuita, din lemn. Locul pe care a fost construita vechea biserica a fost donat de Ion Mihaileanu, renumit boier al acelor vremuri. In apropierea acestui loc se gasea proprietatea lui Petre Popa, unde urma sa deschida o carciuma fiul acestuia, Ghita Popa (peste drum de caminul cultural de azi) .
Cand preotul Mitu Stefanescu a adormit intru Domnul, la 1896, parohia a fost preluata de preotul Marin I. Radulescu. El s-a nascut pe la 1870 in satul Colilia. A studiat Facultatea de Teologie din Bucuresti, fiind licentiat in teologie. A fost hirotonisit pe seama parohiei Cosambesti, dar suplinea si la bisericile din Brancoveni, Lahovari, Gimbasani si Popesti. A infiintat protoeria din Cosambesti, sediul fiind in casa preotului. A fost protopop 15 ani, pana prin anul 1939, cand a plecat la Episcopia Tomis, fiind numit consilier referent cultural. A murit in anul 1950, fiind bolnav de cancer la mana dreapta.
In 1931 parohia Gimbasani a intrat in subordinea preotului Delcea Ion. Originar din Corabia, Oltenia, a terminat Seminarul din Constanta in 1929 in perioada in care Episcop al Tomisului era P. S. Gherontie. Era un preot cu duhul evlaviei, un pionier extraordinar al bisericii, aflat mereu pe drum, foarte glumet altfel. Veneau credinciosi sa asculte slujba preotului Delcea nu numai din Gimbasani, ci si din satele invecinate. A fost cel care i-a convins pe sateni sa contruiasca o noua biserica, a imprejmuit si sistematizat cimitirul.
Deoarece vechiul lacas construit sub indrumarea preotului Mitu Stefanescu la 1873 incepea sa se deterioreze, preotul Delcea Ioan si satenii hotarasc sa ridice un nou lacas de cult. La sfintirea locului, in 1932, a participat si P. S. Teoctist, pe atunci vicar, prefectul Nicolae Baleni, ministrul secretar de stat Aurelian Bentoiu, alti membri ai Asociatiei generale a Ialomitenilor. Ei au fost intampinati la marginea satului de o multime de calareti, o sateanca oferindu-le paine si sare. Au venit escortati asa pana la locul constructiei. Dupa sfintirea locului, masa a fost intinsa peste drum de biserica, unde mai tarziu va fi inaltata casa preotului Ioan Delcea.
Piatra de temelie se va pune cinci ani mai tarziu. Reproducem articolul “Punerea pietrei fundamentale a bisericii din Gimbasani-Ialomita. D-l Aurelian Bentoiu ctitor”, aparut sub semnatura preotului I. P. Negoita.
“In ziua de 3 iulie c. cu o deosebita solemnitate s’a pus piatra fundamentala a bisericii ce se cladeste in Com. Gimbasani-Ialomita. Cu toata caldura stepei noastre baraganene, lumea se inmulteste din ce in ce din satele invecinate.
Remarcam printre asistente: D-l Min. A. Bentoiu, prefectul Popescu-Baleni, preot. Paraschivescu, Av. Andreescu, Danila, Pompilian, Rosca, inspect. Sc. I Dinescu, Zamfir Georgescu-Borza, inv. Teodorescu, Radulescu, M. Vlad, Runcan, Gosman, L. Atanasiu, L. Cristescu, Musat, Arh. Gh. Radulescu-Cosambesti etc. , precum si primarii comunelor invecinate.
La orele 11 a. m. se incepe oficierea serviciului divin de un sobor preotesc: pr. Protoereu M. Radulescu, Gh. Sachelarie, I. Delcea, D. Popescu, V. Palcau, Borcan C. , Stefan, Dragalina, Perisan. Dupa cetirea pergamentului este asezata piatra de pr. prot. , d. Bentoiu si d. Prefect dimpreuna cu pergamentul.
Biserica se construeste sub harnicia si priceperea tanarului arhitect conductor Temistocle Draghioti si antreprenor C. Constantinescu. (…)
D-l Min. A. BENTOIU: Sunt de doua ori fericit pentru prilejul ce ni se ofera: la inceputul constructiei acestei biserici si pentru a aduce cuvinte de incurajare din partea guvernului la una din constructiunile institutiunilor supreme in spiritualitatea unei natiuni. Ma gasesc aici in unul din acele sate ale judetului meu scump; imi dospeste sufletul de fericire in judetul care n’a fost coplesit de bunatati: cu un climat de stepa, cu viscol iarna mai cumplit ca oriunde iar vara cu o seceta care descurajeaza pe agricultori. Cei ce traiesc aici au isbutit sa faca din pustiu o gradina, imbunatatirile si progresele se vadesc. (…)
Se servste o masa comuna si apoi domnul Bentoiu incepe o hora cu toti satenii. ”
Sub aceeasi semnatura va aparea cateva luni mai tarziu articolul “Biserica din Gimbasani, care consemneaza apropierea de final a constructiei in sine a bisericii. Spicuim din articol:
„D. Aurelian Bentoiu, intelegand dragostea si nevoia locuitorilor din com. Gimbasani, lipsiti de Biserica, s’a ridicat la una din acele culmi ale intelegerii si a venit in mijlocul lor punand piatra de temelie, pe ziua de 3 iulie 1937. Frumoasa fapta, inalt si maret act prin infruntarea marilor piedici ce i se pun inainte-i. Sunt de neuitat cuvintele pe cari D-sa le-a spus: Mi se inalta sufletul de fericire cand vad ca acesti oameni au facut o adevarata gradina dintr-o stepa: iarna bantuita de cel mai grozav viscol si vara cu cea mai desnadajduitoare seceta (…)
Cu ajutorul Domnului si prin staruinta Pr. Paroh I. Delcea si-a comitetului parohial, s’a ajuns aproape la terminarea acestui sfant lacas care va proecta o lumina noua asupra fetii satului Gimbasani. ”
Lucrarea n-a fost usoara. S-au strans bani de la enoriasi, cereale, s-au adus lemne din balta, caramida a fost facuta in sat. Arhitectul bisericii a fost N. Draghici, bucurestean, ca si antreprenorul, V. Constantinescu, cazat pe toata perioada constructiei impreuna cu echipa sa prin casele satenilor. Au fost ridicate zidurile, a fost pus acoperisul, dar biserica mai avea nevoie de multe: finisaje, pictura, dotari si multe altele. Lucrarile bisericii s-au incheiat practic abia in 1954, odata cu ridicarea turlei.
Biserica are forma de cruce. Pictura a fost executata de pictorita Aneta Cantaragiu intre anii 1962-1965, fiind pastrata pana astazi.
Impartirea iconografica, dupa planurile arhitectului N. Draghici, este urmatoarea:
ALTAR: Pe bolta altarului se va face o friza cu “Inaltarea Domnului”, care sa arate actul triumfal, intrucat aceasta scena are legatura si cu hramul bisericii. Apoi este reprezentata Maica Domnului cu pruncul in brate, alaturati fiind doi arhangheli, apoi proorocii Solomon si David. Intre aceasta scena si peretii laterali exista un ornament cu medalioane din Sfintii Apostoli. Pe peretii laterali sunt pictati sase sfinti ierarhi si doi arhidiaconi, Sf. Ierarh Vasile cel Mare, Grigorie si Ion, Chiril, Atanasie si Nicolae. Ei sunt flancati de Sf. Arhidiaconi Laurentiu si Stefan. Deasupra prascomidiei gasim jertfa lui Avraam, iar deasupra usii de la iesire in stanga jertfa lui Melchisedec. La prascomidie pe plafon este pictat Iisus Arhiereu. Pe peretele de miazazi, troparul ingropaciunii. Pe celelalte spatii sunt ornamente vegetale, pe soclu este pictata draperie.
NAOS: Pe bolta Iisus Hristos incadrat de cei 4 evanghelisti: Matei, Ioan, Marcu si Luca. In sanul din stanga, Nasterea Domnului Iisus Hristos. In sanul din drepata, pogorarea la Iad. Intre sanii si peretii laterali, ornamente si medalioane cu sfinti mucenici. In partea stanga langa altar, dreptul Ioachim, in partea dreapta, dreapta Ana. Peretele lateral din sanul stang: Dreptul Judecator pe tron, iar pe partea dreapta Maica Domnului pe tron. In sanul stang intre ferestre si Dreptul Judecator este Sfantul Mucenic Gheorghe, iar in partea dreapta Sf. Dimitrie, intre Maica Domnului si fereastra. Tot in sanul drept, in continuare: S. M. M. Theordor Tiron, Mercurie, Mina, Nestor, in sanul stang Theodor Stratilat, Pantelemon, Eustatie, Cosma si Damian.
PRONAOS: Arca despartitoare ornamentata cu medalioane de Sfinti Mucenici pe bolta, Maica Domnului in centru, iar in colturi Ioan Damaschin, Iosif Melotul si Teodor Melotul. In partea stanga scene din Inchinarea Magilor, Iisus in Templu, Botezul Domnului, in partea dreapta scene cu prinderea lui Iisus, Rastignirea si punerea in mormant. Intre aceste scene si peretii laterali, medalioane. Pe peretele lateral stanga: Sf. Cuv. Antonie cel Mare, Sf. Cuv. Ieftimie cel Mare, Sf. Paraschiva, Sf. Cuv. Arsenie si Sf. Ecaterina, iar in stanga Sf. Cuv. Stelian, Sf. Cuv. Pahonie cel Mare, Sf. Irina, Sf. Teodora, portretul Prea Fericitului Parinte Patriarh Justinian.
CAFAS: In proiect cavasul era prevazut a fi amplasat deasupra altarului. In constructie, el a fost amplasat deasupra pronausului, asa ca-l putem denumi mai degraba amvon. Pe tavan este pictat Iisus Imanuil, in centru intr-o stea, iar in colturi cele patru simboluri. Pe peretii laterali, in stanga doi cuviosi, in dreapta doua cuvioase, iar stalpii pictati cu ornamente florale si medalioane.
TINDA: Pe bolta, in medalion, Sf. Ioan Botezatorul, iar in jurul sau scene din viata sa. Pe peretii laterali, in stanga si in drepata usii de iesire, Arhanghelii Mihail si Gavril. Pe ceilalti pereti, intre ferestre, cuviosi si cuvioase. Ferestrele sunt ornate, iar soclul este pictat cu o draperie. La exterior, pe frontispiciu, este pictat hramul “Inaltarea Domnului”.
Pictura bisericii a fost aprobata de Patriarhia Romana, Comisiunea de pictura bisericeasca, prin sedinta din 13 februarie 1962.
Multe obiecte care au apartinut bisericii vechi dainuiesc si azi. Pe langa catapeteasma, iconostas, crucea de pe cupola turlei, se mai afla crucea din Sfantul Altar, vechea axionita cu icoana maicii Domnului, icoana Invierii de pe iconostas, doua suporturi mari cu icoane, ce se aflau intre iconostas si catapeteasma, respectiv intre axionita si catapeteasma, Aceste doua suporturi mari cu icoane se gasesc acum in partea stanga, respectiv dreapta a tindei. Vechile vesminte ale preotilor sunt si ele marturii ale existentei Sfintei Biserici.
Cimitirul a existat in curtea Bisericii.
Biserica are doua clopote, ale caror istorioare sunt foarte interesante. Clopotul mic a fost adus prin anii 1915-1916 de la Bucuresti de catre Manea Gh. Nicu, atunci cand enoriasii s-au hotarat sa puna vechii bisericii clopot. Are circa 100 de kilograme si este de bronz. Clopotul cel mare a fost adus de un anume preot Iepure. In 1940, cand cei din Cadrilater au inceput sa se refugieze, la plecarea din comuna Balagea din Cadrilater, preotul, insotit si de dascalul Juscu, a pus clopotul in caruta pentru a nu-l lasa acolo. Venind in Gimbasani si slujind un an cu preotul Delcea Ioan, ca recunostinta, pana a-si continua drumul spre un sat de langa Bucuresti, preotul Iepure a lasat clopotul enoriasilor din Gimbasani.
Cu aducerea acestor doua clopote biserica era in intregime terminata. Astfel ca pisania bisericii spune: “Acest Sf. Lacas cu hramul “Inaltarea Domnului” s-a zidit intre anii 1937-1954 de obstea satului cu concursul unui comitet de constructie in frunte cu Pr. Paroh Ion Delcea. Constructia Sf. Lacas s-a terminat in timpul P. F. S. Prea Fericitului Parinte Justinian Patriarhul B. O. R. Sfintirea acestui Sf. Lacas s-a facut de catre P. S. Episcop Teoctist Vicar Patriarhal in ziua de 27 Dec. 1954 inconjurat de un sobor de preoti in frunte cu P. C. Protoiereu Petru Brateanu. Pictura a fost executata de D-a Pictor Aneta Cantaragiu in tehnica “Fresco” din nou intre anii 1962-1965 cu concursul material al satului si pretiosul ajutor de 2500 lei donat de P. F. Parinte Patriarh Justinian, Pr. Paroh Ion Delcea si Pr. Petru Brateanu”.
Dupa ce s-a zidit si tarnosit biserica, satenii au cazut de acord sa o pardoseasca cu caramida ramasa.
Dupa retragerea preotului Ion Delcea si odata cu venirea preotului Mihalascu Marian, plecat preot la Fetesti, satul a cazut de acord sa cimentuiasca interiorul bisericii. Prin amabilitatea si bunavointa domnului Catai Gheorghe biserica primeste prin donatie doua strani, un iconostas, o axionita, Scaunul Prea Fericitului Parinte Patriarh insotit de rama tabloului Prea Fericirii Sale, Scaunul Preainalt, Scaunul presedintelui de stat, doua sfesnice electrice si scaune pentru credinciosi.
Deoarece la cutremurul din 6 martie 1977 turla bisericii incepe sa se deterioreze, enoriasii au incercat in repetate randuri sa o repare. Mai mult, odata cu trecerea timpului biserica a inceput sa se deterioreze putin cate putin, pierzand din rezistenta. Lucrarile de refacere a turlei si de consolidare a bisericii n-au fost posibile decat dupa 1990. In ultimii 20 de ani, noul preot paroh, Victor Oprea cu ajutorul material al satenilor, dar si prin actiuni de sponsorizare venite din partea unor oameni de bine, vechea turla a fost demolata si a fost ridicata una noua, a fost consolidata fundatia bisericii si s-au executat lucrari de reparatii la exteriorul si interiorul zidurilor, s-a achizitionat o centrala termica pe lemne, care a fost pusa in functiune in iarna anului 2007. Mai sunt lucrari de executat, indeosebi in interiorul bisericii, inclusiv de refacerea picturii, care, cu ajutorul Domnului si prin straduinta enoriasilor vor putea fi duse la bun sfarsit.
Din volumul
“Un sat traitor in lume”
FILE DIN MONOGRAFIA GIMBASANILOR

Autori: Nicolae TACHE si Victor OPREA

Nr. vizualizări:

7859

Data ultimei vizualizări:

2023-03-24 12:57:23

Data ultimei actualizări:

2015-02-22 20:48:44

Data încărcării pe sit:

2006-06-02 02:40:43

Nr. Mesaje:

Biserica din Gimbaşani, la optzeci de ani de la punerea pietrei de temelie:
(2017-06-08)

Anul de graţie 1937. Gimbaşani. Comuna Gimbaşani. Dam cuvantul cronicarului vremii, parintele Ion Negoiţa, care scria in Gazeta Ialomiţenilor din 15 iulie 1937 despre biserica din Gimbaşani: „Deoarece vechiul lacas construit sub indrumarea preotului Mitu Stefanescu la 1873 incepea sa se deterioreze, preotul Delcea Ioan si satenii hotarasc sa ridice un nou lacas de cult. La sfintirea locului, in 1932, a participat si P.S. Teoctist, pe atunci vicar, prefectul Nicolae Baleni, ministrul secretar de stat Aurelian Bentoiu, alti membri ai Asociatiei Generale a Ialomitenilor. Ei au fost intampinati la marginea satului de o multime de calareti, o sateanca oferindu-le paine si sare. Au venit escortati asa pana la locul constructiei. Dupa sfintirea locului, masa a fost intinsa peste drum de biserica, unde mai tarziu va fi inaltata casa preotului Ioan Delcea.”
Piatra de temelie a noii biserici se va pune cinci ani mai tarziu. Spicuim din articolul “Punerea pietrei fundamentale a bisericii din Gimbasani-Ialomita. D-l Aurelian Bentoiu ctitor”, aparut tot sub semnatura preotului I. P. Negoita: “In ziua de 3 iulie a.c., cu o deosebita solemnitate s’a pus piatra fundamentala a bisericii ce se cladeste in Com. Gimbasani-Ialomita. Cu toata caldura stepei noastre baraganene, lumea se inmulteste din ce in ce din satele invecinate. Remarcam printre asistente: D-l Min. A. Bentoiu, prefectul Popescu-Baleni, preot. Paraschivescu, Av. Andreescu, Danila, Pompilian, Rosca, inspect. Sc. I Dinescu, Zamfir Georgescu-Borza, inv. Teodorescu, Radulescu, M. Vlad, Runcan, Gosman, L. Atanasiu, L. Cristescu, Musat, Arh. Gh. Radulescu-Cosambesti etc., precum si primarii comunelor invecinate”
Altfel, fie vorba-ntre noi, biserica comunitaţii din aceasta zona a Luncii Ialomiţei are o istorie mai veche, de pe vremea cand şezarea se numea Pupezeni (prima atestare documentara dateaza din anul 1577, intr-un hrisov al Domnitorului Alexandru al II-lea Mircea V.V.), nume pe care l-a purtat pana la sfarsitul secolului XVII, cand Simion Giambasu, in realitate un negustor de vite care colecta animalele de la crescatori, a batut parul si a stabilit locul unde se adunau vitele pe malul drept al raului Ialomita, peste rau in dreptul Padurii Balancea din Bucu. La 17 noiembrie 1868 preotul Mitu Stefanescu a fost hirotonisit preot in sat. A slujit cinci ani la biserica de pe malul raului Ialomiţa, iar din 1873/1874, pe un teren donat de boierul Ion Mihaileanu, a inceput constructia unei noi biserici, aflata chiar pe locul unde se afla ridicata biserica de azi. Era construita din paianta invelita cu tabla, era in forma de cruce, avea o turla, imprejur avea un strat protector de scandura, iar pe turla se afla Sfanta Cruce, cruce care dainuieste si azi. In interiorul bisericii se aflau altar, naos si pronaos. Catapeteasma era cea de astazi (in intregime), precum si iconostarul, aflat in partea dreapta a pronaosului bisericii.
Dar, sa revenim la zilele noastre.
Anul de graţie 2017, zi de 25 mai. Satul Gimbaşani, aparţinator comunei Cosambeşti. Zi a Eroilor, Zi a Inalţarii Domnului, dar mai ales optzeci de ani de cand s-a pus piatra de temelie a Bisericii „Inalţarea Domnului” din Gimbaşani. Moment marcat cum se cuvine de comunitatea locala. Dis de dimineaţa, poate ca niciodata, biserica a fost asaltata de credincioşii satului. ĂËśi, nota bene, mulţi şi cuminţi copii ai şcolilor din Gimbaşani şi Cosambeşti, unul mai frumos decat altul. Timp de trei ore parintele George Iftode (prin stradania caruia şi anul acesta au fost aduse de la Manastirea Radu Negru din Calaraşi spre inchinaciune moaştele unor sfinţi: Sf. Paraschiva, Sf. I. Nectarie, Sf. Mina, Sf. Stelian, Sf. Mucenic Fanurie) a slujit cele doua sarbatori ingemanate ale momentului: Inalţarea Domnului şi Ziua Eroilor. ĂËśi Gimbaşanii şi-a avut vitejii şi eroii sai, incepand cu Razboiul de Independenţa din 1877, continuand cu Marele Razboi din 1917, apoi cu Razboiul al Doilea Mondial. In fine, dupa oficierea slujbei credincioşii au participat la hramul Bisericii „Inalţarea Domnului”, organizat in incinta Caminul Cultural din localitate.
Despre toate aceste evenimente, l-am rugat pe domnul Bogdan Popescu, primarul comunei Cosambeşti, sa ne spuna cateva cuvinte
- In primul rand, este imbucurator ca am reuşit sa pastram tradiţia hramului bisericii din Gimbaşani, suntem la a unsprezecea ediţie…
- Chiar daca aţi impus-o cam greu…
- Da, a fost cam greu, şi ştiţi cum este, o tradiţie se intrerupe uşor, mai greu este de continuat. Dar a fost dorinţa satenilor sa fie reluata aceasta sarbatoare, care era la mare cinste pe vremea inaintaşilor lor. Ma bucur ca enoriaşii au venit şi de aceasta data in numar mare, noi suntem alaturi de ei, impreuna cu consilierii locali. A fost un eveniment oarecum ieşit din comun, avand o incarcatura emoţionala aparte, deoarece se implinesc optzeci de ani de la ctitorirea actualei biserici. La slujba au participat atat enoriaşi din Gimbaşani, cat şi elevii şcolilor din Cosambeşti şi Gimbaşani impreuna cu cadrele didactice. Ca de obicei, finalul l-a constituit praznicul organizat in incinta caminului cultural. In consecinţa, a fost un eveniment incununat de succes.
Nicolae TACHE

@yahoo.com

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere din lateral
Foto: Voluntar

Timp total: 0,03s...