Pr. Razvan Ionescu: In- si des-franare. Social-media

Acasă > Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,2s...

Ştiri şi Evenimente

Pr. Răzvan Ionescu: În- şi des-frânare. Social-media

[2018-12-13]

de Gheorghe Anghel

„Cred că la noi forme de adicţie Biserica poate propune noi forme de postire, iar participării noastră în social-media, un fel de baie de mulţime, îi poate urma după exemplul Mântuitorului retragerea în rugăciune”, a subliniat părintele Pr. Răzvan Ionescu în ceea ce priveşte necesitatea omului contemporan de a lua în calcul şi postirea de Social Media.
Parohul comunităţii ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” din Paris a avut amabilitatea de a trata acest subiect într-un editorial scris pentru Basilica.ro, în care a vorbit şi despre riscurile pe care reţelele de socializare le aduc în viaţa oricărui creştin.
Text integral:
Orice folosim fără măsură riscă să provoace stricăciuni. Iar când acestea din urmă privesc însăşi existenţa noastră, interpelarea este maximă. Ca răspuns, viaţa Bisericii cunoaşte chiar în cele fireşti ale omului perioade de asumare şi perioade de abţinere, tocmai ca exerciţiu al libertăţii personale faţă de cele care ar putea să ne asuprească.
Îngrădirea voluntară a firescului, prin în-frânare ca stavilă în calea deturnării prin abuz către nefiresc, adică a des-frânării, devine prin harul lui Dumnezeu posibilitate de întâlnire cu suprafirescul.
De exemplu, a-junarea opreşte firescul de-junării pentru a provoca suprafirescul gustării (mai depline a) Prezenţei lui Dumnezeu, Pâinea („cea spre fiinţă”) care dă viaţă veşnică. Acesta din urmă nu violentează firescul, ci îl împlineşte şi sublimează.
Personal, mă găsesc în situaţia că telefonul meu mobil, smartphone, cu cele instalate pe el, a devenit un fel de prelungire a mea, apendice prin care gestionez mult din întâlnirea cu ceilalţi aflaţi la distanţă. Nelipsitul meu secretar. Cu el scriu pe Messengerul Facebook, postez, gestionez agenda, pregătesc evenimente prin grupuri Whatsapp consacrate, într-un cuvânt, se arată indispensabil la nivel de volum, viteză, cuprindere.
Reţeaua de cunoştinţe se întinde fascinant peste mări şi ţări. Sau îmi dă viteză de reacţie pe probleme care apar şi cer rezolvare rapidă. De unde obişnuinţa de a folosi telefonul multe ore pe zi. Şi apare limpede că, vrând (şi mai ales) nevrând, obişnuinţa cu el te structurează, îţi influenţează felul de a fi.
Ce ar putea scrie despre înfrânarea de la folosirea mijloacelor de relaţionare media cineva care le foloseşte din plin, ore şi ore (fie aceasta ca parte a lucrării sale în Biserică)?
Ştim că postirea este exerciţiul liber şi dorit al unei înfrânări de la ceva care se transformă în noi, cel mai adesea fără să conştientizăm, în adicţie.
Riscurile social-media?
Unilateralizarea vieţii noastre prin mutarea accentului pe online în dauna trăirii în realitatea concretă. Privilegiind contactul cu distanţa ratăm sau strivim adesea întâlnirea cu aproapele cel din proximitate. Postire ar însemna aici să fim prezenţi în familie, în casă, în parohie, punând în faţă întâlnirea om cu om, de la suflet la suflet, atingerea bucuroasă a proximităţii celuilalt.
Tentaţia de a valida succesul misiunii/lucrării tale prin like-uri. De unde raportarea falsă la realitate. Statul în social media este (aparent) recompensatoriu, problema rămânând însă superficialitatea relaţiilor. Postire e să mergi cu aproapele în întâlnire spre cât mai profund. Comuniune reală, complicitate adâncă cu recunoaştere a celuilalt întru Cel care te animă lăuntric, şi pe tine ca şi pe el.
Căderea cu privirea pe tot felul de ambiguităţi morale care te invită cu un imbold de plăcere la ceea ce mai târziu devine vinovăţie. Postire ar fi ferirea ochilor de prilejuiri păcătoase. Ori întâmpinarea deversării celuilalt cu pacea inimii, nejudecare, a încerca să întâlneşti omul cel de dincolo de faţada manifestării neprietenoase, chiar ostile. Cultura dialogului.
Rătăcirea printre diversele postări. Personal mă pierd în tot felul de zapări care la un moment dat nu au măsură, e un fel de des-frânare care cere ca răspuns opusul, în-frânarea. Postire e să închizi telefonul şi te aduni lăuntric. Poate fi făcut ca exerciţiu de culcare. Sau de câteva ori pe zi. Smoothie duhovnicesc.
Cred că la noi forme de adicţie Biserica poate propune noi forme de postire, iar participării noastră în social-media, un fel de baie de mulţime, îi poate urma după exemplul Mântuitorului retragerea în rugăciune.
Desigur, că e infinit mai simplu decât să te rogi să tot acţionezi la stimulii media, care te scot din tine orientându-te spre exterior, ceea ce este opusul regăsirii omului cu sine însuşi, întru Prezenţa lăuntrică, în cămara inimii. Însă muntele Schimbării la faţă se cere urcat, iar nu coborât. Iar efortul e meritoriu întru gustarea Tainei care ne aşteaptă. De cugetat, întru libertatea inimii … like?
Părintele Răzvan Andrei Ionescu
Părintele Răzvan Andrei Ionescu este paroh al comunităţii ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” (biserica Saint Sulpice), Paris, şi consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională (Departament „teologie şi ştiinţă”).
Coordonează direcţia „Teologie ortodoxă şi ştiinţă” din cadrul Centrului Ortodox de Studii şi Cercetare Dumitru Stăniloae (teologie, spiritualitate, cultură) CDS din Paris.
Este licenţiat şi deţine un master în domeniul teologiei ortodoxe (Bucureşti, Paris).
Doctorand în teologie ortodoxă, cu o teză privind relaţia între teologia ortodoxă şi ştiinţe (Institutul de teologie ortodoxă „Saint Serge”, Paris).
Este inginer în electronică industrială (Bucureşti) şi deţine un master în inginerie medicală (Bucureşti). Este doctor în inginerie biomedicală (teză în cotutelă între Université de Technologie de CompiĂ¨gne, Franţa şi Universitatea „Politehnica” Bucureşti – 2002).

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 868, Ultimul acces: 2024-04-04 08:44:55

Timp total: 0,2s...

[]:1