Massimo Borghesi – un studiu stiintific despre gandirea Papei Francisc (II) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Massimo Borghesi – un studiu științific despre gândirea Papei Francisc (II)

[2018-01-10]
O nouă carte despre Papa Francisc
Confuzia în Biserică există. Îns㠄cel care o provoacă nu este desigur Papa, ci sunt cei care, pentru a-l contracara, nu ezită să înmulțească glasurile disensiunii”. Astfel susține filozoful Massimo Borghesi, autor al primului studiu științific despre gândirea Papei Francisc, „Jorge Mario Bergoglio. O biografie intelectuală”, care în următorul interviu pentru Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro, comentează noile critici aduse gândirii teologice a lui Joseph Ratzinger, documentul scris de cei trei Episcopi cazaci despre Amoris laetitia și matricea neoscolastică a tradiționalismului care acuză de modernism Conciliul Vatican II și pe Papii care au urmat de atunci. Iată ultima parte a interviului.

– Sunteți de acord cu aceia care repetă că astăzi în Biserică este „confuzie”?
– Confuzia este evidentă. Numai că, desigur, cel care o provoacă nu e Papa, ci sunt cei care, pentru a i se împotrivi, nu ezită să înmulțească vocile de disensiune, semnalele de cedare, lipsa de mobilizare și golirea bisericilor. Ca și cum pontificatele Papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea, ar fi fost niște plimbări liniștite și mulțimile s-ar fi revărsat la Liturghiile duminicale. Anul 1989 i-a privat și pe conservatori de memoria istorică. Ceea ce uimește în criticii Papei este îndârjirea în a scoate în evidență episoadele „negative”. În bloguri, în Facebook, sunt în căutarea continuă a cazului distonat. Există parcă impresia că nu au ochi pentru mărturiile pozitive, care există, nenumărate, în lume. Și în aceasta sunt „moderni”. Sunt părtași de orbirea mass-media, care au ochi numai pentru negativ. În realitate, au nevoie de negativ pentru „a fi”. Îl critică pe Hegel, cum fac Redaelli și Livi, care îl acuză pe Ratzinger că este hegelian (sic!), și în același timp sunt „dialectici”. Pentru ei a se pune înseamnă a se opune. Ca în Hegel.
– Dante spunea că nu adevărul este contrariul unei erezii, ci o erezie în sens opus. Cine critică Amoris laetitia, afirmând că documentul și interpretările sale favorizează subiectivismul și etica situației, nu riscă să cadă în extrema opusă, acel obiectivism care face să dispară complet subiectul, intențiile sale, circumstanțele atenuante, istoriile personale?
– Obiectivismul este o caracteristică a neoscolasticii, pentru că neotomismul se constituie în opoziție cu subiectivitatea modernă. În opoziția sa, aruncă și copilul cu apa murdară. Nu înțelege că dimensiunea subiectului, a libertății, este implicată de Revelația însăși. Altminteri am avea un Dumnezeu împărat al lumii, și nu pe Dumnezeu pe cruce. Pentru tradiționaliști, dimpotrivă, orice subliniere a subiectului, a „experienței” adevărului, este subiectivism, deci modernism. Acuzele la Amoris laetitia se explică și astfel. Pentru critici, între norma inviolabilă a indisolubilității căsătoriei și cazul particular nu există nimic la mijloc. Orice declinare specială a normei pornind de la condițiile concrete ale subiectului este o cădere în relativism, în etica situației, în praxism. Nu au cea mai mică idee despre fațetele implicate de teologia morală și de dreptul canonic. Peste tot văd pericolul subiectivismului.
Tradiționaliștii nu au încredere nu numai în liberalismul etic, ci și în cel politic. Opoziția față de Conciliul Vatican II este o opoziție „teologico-politic㔠față de principiul libertății religioase stabilit de Conciliu. Cum afirmă tot de Mattei: „Poate să existe un act al Magisteriului autentic și solemn, dar eronat. Așa a fost de exemplu, după părerea mea, declarația conciliară Dignitatis humanae care, dincolo de caracterul său pastoral, este fără îndoială un act magisterial și, la fel de sigur, contrazice, în manieră cel puțin indirectă și implicită, învățătura Bisericii despre libertatea religioasă”. De Mattei nu se întreabă aici dacă tradiția din Sillabus nu contrastează cu tradiția Bisericii din primele patru secole, până la Teodosiu, fermă în afirmarea principiului libertății religioase reafirmate în Dignitatis humanae. Este ceea ce clarific în volumul meu din 2013, Critica teologiei politice. De la Augustin la Peterson: sfârșitul erei constantiniene. Și aici suntem în fața celebrării unei fețe istorice a tradiției care nu se confruntă cu întreaga dezvoltare a tradiției Bisericii.
Tradiționaliștii sunt antimoderni și neliberali, însă sunt împotriva Papei. Neliberali și protestanți: un paradox. În realitate, sunt împotriva lui Petru pentru că, după Conciliu, au abandonat vestigiile puterii regale. Critică autoritatea sa pentru că nu vor să aibă o autoritate absolută. Nu iubesc simplitatea păstorului, adoră blănurile de hermină. Confundă sacralitatea cu aparențele înșelătoare ale puterii, smalțurile, ramele aurite. În fond, visează Sacrul Imperiu Roman cu pierderea căruia nu s-au resemnat niciodată.
– Deja de mulți ani, pe atunci Cardinalul Ratzinger punea întrebarea despre validitatea efectivă a căsătoriilor celebrate fără credință. La originea multor discuții în actuala perioadă eclezială pare să existe, până la urmă, raportul cu modernitatea și întrebarea despre evanghelizare: cum se vestește Evanghelia astăzi, în contexte tot mai „lichide”, descreștinate și secularizate?
– Și Cardinalul Müller, în interviul cu Dvs, a amintit reflecția lui Ratzinger: „În fața instruirii adesea insuficiente în învățătura catolică și într-un ambient secularizat în care căsătoria creștină nu constituie un exemplu de viață convingător, se pune problema validității și a căsătoriilor celebrate după ritul canonic. Există un drept natural de a încheia o căsătorie cu o persoană de sex opus. Acest lucru este valabil și pentru catolicii care s-au îndepărtat de credință sau au menținut numai o legătură superficială cu Biserica. Deci cum trebuie considerată situația acelor catolici care nu apreciază sacramentalitatea căsătoriei creștine sau chiar o neagă? Despre aceasta, Cardinalul Ratzinger voia să se reflecteze, fără a avea o soluție frumoasă și pregătită… Este posibil ca penitentul să fie convins în conștiință, și cu bune motivații, de invaliditatea primei căsătorii, cu toate că nu poate oferi proba canonică. În acest caz căsătoria validă în fața lui Dumnezeu ar fi cea de-a doua și păstorul ar putea acorda Sacramentul, desigur cu precauțiile oportune pentru a nu scandaliza comunitatea credincioșilor și a nu slăbi convingerea în indisolubilitatea căsătoriei”.
Cuvintele Cardinalului sunt clare. Sub acest profil Amoris laetitia constituie o aprofundare efectivă a poziției Bisericii cu privire la căsătorie. Face aceasta ținând cont de inviolabilitatea normei care nu este atenuată și, în același timp, de condițiile istorice efective în care se coboară, astăzi, mesajul creștin. Optica exortației apostolice este cea misionară, a unui creștinism care, în pofida semnelor creștine care provin de la istorie, se dezvoltă într-o lume, în largă măsură, neo-păgână. Acesta este punctul în care poziția Papei diferă de cea a tradiționaliștilor. Pentru Papa, orizontul misionar, dictat de vestire și de întâlnirea martorilor marcați de milostivirea lui Dumnezeu, este cel care trebuie să conducă prezența creștinului în lumea de astăzi. Pentru tradiționaliști, dimpotrivă, reafirmarea simplă a dogmei, în puritatea sa diamantină, este cea care trebuie să orienteze o prezență militantă care vede în lumea de astăzi numai adversarul dintr-o luptă care nu se va termina. Mărturia nu este compasiune, milostivire, fermitate ideală. Nu, este luptă, contrast dialectic între identități care nu se pot uni, străine, dușmane. În critica lor adusă noțiunii de „dialog” a progresiștilor tradiționaliștii au devenit, fără să își dea seama, niște manihei, din ură față de irenismul pacifismului apar ca niște cântători ai războiului.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1144, Ultimul acces: 2024-04-14 22:15:35