© 2005-2025 BISERICI.org
© 2005-2025 BISERICI.org
Timp stanga: 0,1s...
A trecut la Domnul sr. Felicita[2019-03-05]sr. FelicitaSr. Felicita (Marghita) Duma, fiica lui Gheorghe Duma și a Magdei Patrașcu, s-a născut la 25 noiembrie 1923, la Valea Mare, com. Faraoani, jud. Bacău. A fost sora noastră cea mai mare, ajunsă la venerabila vârstă de 96 de ani. Pentru noi, care în acest an sărbătorim 100 de ani de prezență și slujire pe pământ românesc, sr. Felicita a fost o adevărată mărturie a drumului pe care familia noastră religioasă l-a făcut în toți acești ani. A intrat de timpuriu la mănăstire, mai exact în 1939 căci dorea foarte mult să se facă maică franciscană, după cum ea însăși mărturisește. Însă, când a sosit timpul ca visul ei să se împlinească, în loc să se bucure a trebuit, împreună cu celelalte novice, să ia calea pribegiei spre Ardeal, printre bombardamentele care distrugeau totul în urma lor. În condiții deloc ușoare a reușit totuși să facă prima profesiune călugărească la 8 decembrie 1945. Pentru a-i spune da definitiv lui Isus prin profesiunea solemnă a trebuit să aștepte ani mulți și să traverseze pustiul aspru al comunismului. Mănăstirile fiind închise, s-a retras la casa părintească, timp în care, sfătuită de anumiți frați franciscani, a studiat și a devenit soră medicală. Având această specializare a putut să lucreze și la Aviasan, experiență despre care povestea adesea: Trebuia să merg cu avionul, să însoțesc bolnavii când și unde era nevoie parașutam sânge și vaccinuri Deși era un mediu ostil pentru alegerea ei de viață, sr. Felicita a rămas fidelă lui Isus. Nici regimul comunist nu a reușit să o facă să se abată de la calea cea dreaptă, după cum ea însăși povestește în mărturiile sale: Comuniștii au vrut să mă facă informatoare să spun despre preoți despre anumite persoane dar nu au reușit. Și de aceea, tot timpul mă tachinau. Ba mă chemau la Securitate, ba veneau la servici, la spital. Când vedeau că nu reușesc să mă convingă aveau ciudă ciudă Nu i-a fost frică nici când a trebuit să facă mult dorita profesiune perpetuă în 1982, ascunsă și încuiată în sacristia bisericii de la Hălăucești, în prezența pr. Gheorghe Patrașcu OFMConv. După Revoluția din 1989, întrebată de superioara generală dacă vrea să se întoarcă într-una dintre comunitățile redeschise, ea a răspuns ferm: Cum să nu?! Abia aștept! Și astfel a reînceput viața de fraternitate mai întâi la Luizi-Călugăra, apoi la Hălăucești, la București, iar din 2006, în comunitatea de la Valea Mare, satul ei natal. Pe unde a trecut nu a încetat să facă binele și să-i îndrume pe toți la Cristos. Despre acest lucru dă mărturie și familia Slavu din București: A fost pentru noi o adevărată mama spirituală. Înainte de a o cunoaște eram o familie pierdută, departe de Dumnezeu. Dar ea, încet-încet ne-a luat de mână și ne-a ajutat să-l descoperim pe Dumnezeu, ne-a condus pe drumul credinței a adus echilibrul în viața noastră. În perioada cât a stat la pat s-a dedicat rugăciunii. Avea o devoțiune deosebită față de sfântul Iosif, rugându-l mereu să-i dea o moarte bună. Nu e de mirare că sora Moarte a vizitat-o într-un mod atât de blând tocmai în luna martie. Se ruga mult pentru fiecare dintre noi, oferind o mare parte din suferința ei pentru statornicia în credință a preoților. (sr. Irina Giurgică pentru OFMConv.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 959, Ultimul acces: 2025-03-24 09:13:04
|
Timp total: 0,1s...
[]:1
