Ce este omul? Un nou document al Comisiei Biblice Pontificale - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Ce este omul? Un nou document al Comisiei Biblice Pontificale

[2020-01-09]
Așa cum rezultă din titlul noului document al Comisiei Biblice Pontificale – „Ce este omul?” (Ps 8,5). Un itinerar de antropologie biblică -, două linii colaborează la definirea proiectului și configurării textului publicat recent de Libreria Editrice Vaticana. Prima linie directoare este cea interogativă („Ce este omul?”). De fapt, Biserica este mereu în ascultare, ascultarea lui Dumnezeu și ascultarea istoriei, tocmai pentru a sluji omenirea în contingențele schimbării sale continue (Gaudium et spes, 1-10).

Papa Francisc, percepând câteva problematici actuale care au nevoie de clarificare și de sens, a cerut Comisiei Biblice să studieze, timp de cinci ani, tema antropologiei biblice, așa încât să ofere Bisericii și lumii un mesaj de lumină și de speranță, rod al unei exegeze actualizate a Bibliei. Atitudinea de căutare din partea interpretului Sfintelor Scripturi este solicitată de altfel chiar de Cuvântul lui Dumnezeu care cheamă să se investigheze cu angajare neîncetată misterul ființei umane, pentru că în ea Creatorul a închis cea mai înaltă bogăție a sa. De fapt, viața omului este în același timp o istorie a alianței cu Dumnezeu și înțelegând ce este omul se primește lucrarea divină. Mandatul Papei nu se limita așadar să furnizeze un răspuns biblic la câteva probleme antropologice punctuale, ci cerea să se prezinte o viziune globală a Scripturii cu privire la persoana umană, în demnitatea sa, în relațiile sale și în destinul său, așa încât într-un atare cadru global chiar și fiecare întrebare să poată găsi situarea sa corectă.
A doua pistă urmată de document este de ordin metodologic („Un itinerar de antropologie biblică”). Ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu care cere să fie luat în considerare în totalitatea sa, documentul nu prelevă citate sau texte izolate, aducându-le ca „dovadă scripturistic㔠a unui discurs prestabilit, ci asumă misiunea de a expune întregul parcurs comunicativ al Bibliei. De fapt se începe de la o analiză atentă a textelor de bază, care relatează originea ființei umane, și, pentru fiecare din diferitele motive tematice care sunt anunțate aici în mod programatic, se repropune ceea ce este atestat de Tora, de profeți și de tradițiile sapiențiale din Israel (fără a uita Psaltirea), până când ajung la împlinirea Revelației în Evanghelii și în scrisorile apostolilor. Numai în acest mod se face adevărată lucrare de teologie biblică, respectând genurile literare ale Scripturii și asumând cu rigoare expresivitatea sa simbolică și narativă.
Concret, după o Introducere care expune câteva principii hermeneutice fundamentale de ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu (§§ 1-13), documentul se împarte în patru capitole, dictate de ritmarea narativă din Gen 2-3. În primul capitol (§§ 14-68), omul este văzut în realitatea sa de creatură a lui Dumnezeu, pe de o parte, făcut din „pământ”, deci supus căderii, și, pe de altă parte, înzestrat cu „suflul” divin și de aceea chemat la un destin de nemurire. Capitolul al doilea (§§ 69-149) ilustrează condiția omului în grădină, adică pe pământ; aici sunt tematizate aspectele hrănirii, muncii și raportului cu celelalte ființe vii, ca daruri divine, care determină, în același timp, angajarea responsabilă a creaturii umane pentru a adera la proiectul divin.
Capitolul al treilea (§§ 150-265) are ca temă familia umană: ea își are nucleul său în relația nupțială, din care provin legăturile de iubire dintre părinți și copii și cele dintre frați. Multe probleme de mare actualitate sunt tratate în această secțiune centrală a documentului, cum ar fi valoarea sexualității și formele sale uneori imperfecte sau incorecte, constituirea societății după modelul familiei, etica fraternității în opoziție cu violența. Capitolul al patrulea (§§ 266-346) are ca temă istoria omului, care încalcă porunca lui Dumnezeu și este mântuit de intervenția milostivă a Domnului, așa încât viața umană să rezulte că este cu adevărat o „istorie a mântuirii”.
A astfel de prezentare sumară a documentului desigur că nu este în măsură să facă să se perceapă acuratețea analizelor textuale, pertinența considerațiilor interpretative, calitatea și profunzimea sintezelor teologice. Unii vor merge să pescuiască pe aici și pe acolo fraze, drept confirmare a modului lor de a gândi sau, dimpotrivă, vor folosi citate izolate pentru a provoca polemici; alții se vor mulțumi să răsfoiască vreo pagină, plângându-se de extinderea produsului. Însă, ne dorim, vor fi și cei care vor adopta documentul ca materie de studiu, făcând din el un punct de referință obișnuit pentru reflecțiile lor de ordin antropologic.
Așa cum este indicat de Cardinalul Luis Ladaria Ferrer, în prezentarea documentului, intenția textului este de fapt „aceea de a face să se perceapă frumusețea precum și complexitatea Revelației divine cu privire la om. Frumusețea induce să se aprecieze lucrarea lui Dumnezeu, iar complexitatea invită să se asume un umil și neîncetat travaliu de căutare, de aprofundare și de comunicare. Profesorilor din facultățile de teologie, dar și cateheților și studenților în materii sacre le este oferit un material ajutător, menit să favorizeze o viziune globală a proiectului divin, care a început cu actul creației și se realizează în cursul timpului, până la împlinirea în Cristos, omul nou, care constituie «cheia, centrul și scopul întregii istorii umane» (Gaudium et spes, 10)”.
De fapt din Biblie nu se scoate o definiție univocă a esenței omului, ci mai degrabă o considerare articulată a ființei sale ca subiect al unor relații multiple; pe de altă parte, în istorie se manifestă cum proiectul divin aspiră la plinătatea sa. „Ceea ce suntem, așadar adevărul ființei umane, își are exprimare în faptul de a ne numi și de a fi cu adevărat «copii ai lui Dumnezeu» (1In 3,1). Nu numai creaturi, nu numai ființe inteligente și libere, nu numai copii ai omului, ci și copii ai Celui Preaînalt, asemenea Lui, cu o asemănare greu de înțeles și de formulat, dar care va fi dezvăluită pe deplin la împlinirea existenței” (§ 349), când figura va lăsa loc realității îl vom vedea pe Dumnezeu față în față (1Cor 13,12). Documentul Comisiei Biblice Pontificale ajută să se întreprindă un astfel de drum curajos de inteligență și de fericire. (material semnat de Pietro Bovati, secretarul Comisiei Biblice Pontificale, publicat în L’Osservatore Romano și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 270, Ultimul acces: 2021-04-17 01:06:03