Papa Francisc: Sa stam aproape de Domnul pentru a fi plini de speranta

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,24s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Să stăm aproape de Domnul pentru a fi plini de speranţă

[2020-02-03]

Există întotdeauna realităţi care par lipsite de speranţă dacă sunt privite cu ochii lumii, de aceea membrii vieţii consacrate trebuie să stea aproape de Domnul în fiecare zi, a spus Papa Francisc sâmbătă, 1 februarie 2020, în Bazilica San Pietro. „Iată secretul: să nu ne îndepărtăm de Domnul, izvor al speranţei. Devenim orbi dacă nu privim la Domnul în fiecare zi, dacă nu îl adorăm.” În cadrul Liturghiei celebrate în Vigilia Sărbătorii Prezentării Domnului, Papa a spus că, asemenea lui Simeon care „a văzut harul care valorează mai mult decât viaţa, şi nu aştepta altceva”, persoanele consacrate au văzut „comoara care valorează mai mult decât toate averile din lume” şi pentru ea au părăsit „lucruri preţioase, precum bunurile, precum crearea unei familii proprii”.

Pontiful a îndemnat persoanele consacrate să ceară „o privire nouă, care ştie să vadă harul, care ştie să-l caute pe aproapele, care ştie să spere”. Pornind de la cuvintele rostite în fiecare seară la Completoriu: „Doamne, mântuirea mea vine de la Tine, mâinile mele nu sunt goale, ci pline de harul Tău”, Papa a spus că „A şti să vedem harul este punctul de plecare. A privi în urmă, a reciti propria istorie şi a vedea în ea darul fidel al lui Dumnezeu: nu numai în marile momente ale vieţii, ci şi în fragilităţi, în slăbiciuni, în mizerii… Când ţinem privirea îndreptată spre El, ne deschidem la iertarea care ne reînnoieşte şi suntem întăriţi de fidelitatea Sa… Cel care ştie să vadă înainte de toate harul lui Dumnezeu descoperă antidotul la neîncredere şi la privirea lumească.”
„Pentru a avea privirea corectă asupra vieţii să cerem să ştim să vedem harul lui Dumnezeu pentru noi, ca Simeon. Evanghelia repetă de trei ori că el avea familiaritate cu Duhul Sfânt, care era asupra lui, îl inspira, îl mişca. Avea familiaritate cu Duhul Sfânt, cu iubirea lui Dumnezeu. Viaţa consacrată, dacă rămâne trainică în iubirea Domnului, vede frumuseţea. Vede că sărăcia nu este un efort titanic, ci o libertate superioară, care ni-l dăruieşte pe Dumnezeu şi pe ceilalţi ca adevăratele bogăţii. Vede că nu este o sterilitate austeră castitatea, ci calea pentru a iubi fără a poseda. Vede că ascultarea nu este disciplină, ci victoria asupra anarhiei noastre în stilul lui Isus.”
„Cine îşi îndreaptă privirea spre Isus învaţă să trăiască pentru a sluji. Nu aşteaptă ca să înceapă alţii, ci porneşte în căutarea aproapelui, aşa cum Simeon îl căuta pe Isus în Templu”, a mai spus Sfântul Părinte. Persoanele consacrate trebuie să ceară harul „de a şti să-l căutăm pe Isus în fraţii şi în surorile pe care i-am primit. Acolo începi să pui în practică iubirea: în locul în care trăieşti, primind fraţii şi surorile cu sărăciile lor, aşa cum Simeon l-a primit pe Isus simplu şi sărac. Astăzi, atâţia văd în alţii numai obstacole şi complicaţii. Este nevoie de priviri care să-l caute pe aproapele, care să se apropie de cel care este distant.”
„Călugării şi călugăriţele, bărbaţi şi femei care trăiesc pentru a-l imita pe Isus, sunt chemaţi să pună în lume însăşi privirea Sa, privirea compasiunii, privirea care merge în căutarea celor care sunt departe; care nu condamnă, ci încurajează, eliberează, consolează, privirea compasiunii.” Papa Francisc a mai subliniat că „ochii lui Simeon au văzut mântuirea pentru că o aşteptau. Erau ochi care aşteptau, care sperau… Erau ochi bătrâni, dar aprinşi de speranţă”. Pontiful a recunoscut că, privind în jurul nostru, „este uşor să pierdem speranţa: lucrurile care nu merg, scăderea numărului de vocaţii… Ameninţă şi ispita privirii lumeşti, care elimină speranţa. Dar să privim la Evanghelie şi să-i vedem pe Simeon şi Ana: erau bătrâni, singuri, şi totuşi nu au pierdut speranţa, pentru că erau în contact cu Domnul.”
Sfântul Părinte a reflectat la toate acestea în cadrul Liturghiei pentru a 24-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate, celebrată în fiecare an în Sărbătoarea Prezentării Domnului. În această sărbătoare are loc şi binecuvântarea lumânărilor: mulţi catolici aduc la biserică lumânări – ca simbol al lui Isus Cristos, Lumina lumii -, pentru a le duce apoi acasă binecuvântate. Liturghia din 1 februarie a început cu Papa Francisc binecuvântând lumânările şi mergând apoi în procesiune, prin Bazilica scăldată în întuneric, împreună cu preoţi, Episcopi şi Cardinali ducând lumânări aprinse. Persoanele prezente în Bazilică au avut şi ele în mână mici lumânări.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 634, Ultimul acces: 2024-04-18 12:03:23

Timp total: 0,24s...

[]:1